ICCJ. Decizia nr. 4393/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4393/2007
Dosar nr. 7597/1/2007
Şedinţa publică din 25 septembrie 2007
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
La data de 6 august 2007, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrată contestaţia în anulare formulată de condamnatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 6501 din 7 noiembrie 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 3686/3/2006.
Prin hotărârea contestată, instanţa supremă a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 595 din 10 august 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, rămânând, astfel, definitivă sentinţa penală nr. 735/ F din 16 iunie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, prin care susnumitul a fost condamnat, la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de tâlhărie prevăzuă de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. b) C. pen.
Executarea pedepsei a început la 28 decembrie 2005.
În motivarea cererii de contestaţie în anulare, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 386 lit. c) şi e) C. proc. pen.
Examinând contestaţia în anulare, Curtea constată că acesta nu este fondată.
Instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prev. de art. 10 alin. (1) lit. f - i1) C. proce. pen., întrucât în cauză nu a intervenit nici o astfel de situaţie, astfel că instanţa nu a omis să dispună încetarea procesului penal, ci nu a avut temeiuri să o facă.
Nici invocarea cazului de contestaţie prev. de art. 386 lit. e) C. proc. pen., nu este justificată, întrucât contestatorul invocă neascultarea sa în recurs, aceasta fiind obligatorie dar în situaţia în care nu ar fi fost ascultat la instanţele de fond şi apel, sau dacă aceste instanţe nu ar fi pronunţat hotărâri de condamnare a sa.
De altfel, prin cererea formulată, contestatorul tinde la dovedirea nevinovăţiei sale, această situaţie neconstituind caz de contestaţie în anulare.
Aşa fiind, văzând dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., Curtea va respinge contestaţia în anulare, iar în baza art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen., va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul D.C. împotriva deciziei penale nr. 6501 din 7 noiembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4413/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4358/2007. Penal → |
|---|
