ICCJ. Decizia nr. 4465/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4465/2007
Dosar nr. 27179/3/2006
Şedinţa publică din 28 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 193 din 8 februarie 2007 a Tribunalului Bucureşti a hotărât, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.V. la pedeapsa închisorii de 6 ani.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 iulie 2006 la zi.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.I. la pedeapsa închisorii de 7 ani şi 6 luni.
În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 433 din 27 martie 2001 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1617 din 7 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti şi a contopit restul rămas neexecutat de 730 de zile cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 iulie 2006 la zi.
A luat act că partea vătămată C.C., nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind reparat integral prin restituire.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare de stat în sumă de 3.000.000 lei, revenind fiecăruia câte 1.500.000 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin folosirea de ameninţări inculpaţii au deposedat pe partea vătămată C.C. de un telefon mobil şi suma de 50 lei .
Situaţia de fapt s-a dovedit pe baza următoarelor mijloace de probă, declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor audiaţi, procesele verbale de cercetare la faţa locului, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel criticând-o inculpatul N.V. sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei iar inculpatul S.I., pentru greşita sa condamnare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Prin Decizia penală nr. 170/ A din 9 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins apelurile inculpaţilor, ca nefondate, hotărâri ce au fost recurate în termen legal, fiind criticate pedepsele aplicate considerându-se că se impune reducerea lor.
Recursurile declarate sunt nefondate.
După cum este de observat în prezentele recursuri inculpaţii au reiterat motivele de casare invocate în calea de atac a apelurilor.
Din analiza actelor şi lucrărilor de la dosar se constată că hotărârile pronunţate în cauză de instanţele de fond şi apel sunt corecte, atât în ceea ce priveşte starea de fapt reţinută, încadrarea juridică a faptei cât şi tratamentul sancţionator aplicat inculpaţilor.
Instanţele au apreciat just că în cauză faţă de pericolul social al faptelor şi împrejurările cu care aceasta a fost comisă, datele ce îi caracterizează pe inculpaţi şi frecvenţa cu care săvârşesc asemenea fapte, atitudinea lor nesinceră, prevederile art. 52 C. pen., nu se poate realiza decât prin aplicarea unui tratament juridic sancţionator mai sever.
Pedepsele aplicate inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie situaţie prevăzută de textul incriminator, cu peste un an şi respectiv 2 ani şi 6 luni peste limita minimă prevăzută de textul ce incriminează infracţiunea de tâlhărie şi al cărei maxim era de până la 20 de ani nu pot fi considerate ca severe, rezultând că la dozarea acestora s-a ţinut atât de pericolul social, cât şi de datele, ce caracterizează negativ persoanele acestora, în sensul că au antecedente penale perseverenţa lor pe calea infracţională , atitudinea nesinceră adoptată în faţa organelor judiciare, nu pot fi considerate prea severe.
Pentru considerentele mai sus arătate, având în vedere că verificând Decizia atacată în raport şi de prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să casare urmează a se constata că recursurile declarate de inculpaţii N.V. şi S.I. sunt nefondate şi a fi respinse, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispoziţiilor prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.V. şi S.I. împotriva deciziei penale nr. 170/ A din 9 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 19 iulie 2006 la 28 septembrie 2007.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4442/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4527/2007. Penal → |
|---|
