ICCJ. Decizia nr. 4679/2007. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4679/2007
Dosar nr. 7292/59/2006
Şedinţa publică din 10 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 16 din 17 ianuarie 2006, Tribunalul Arad l-a condamnat pe inculpatul C.G., în baza art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A dedus prevenţia de la 20 octombrie 2004 la 21 octombrie 2005 şi a confiscat de la inculpat suma de 2200 Euro sau echivalentul în lei la data punerii în executare a sentinţei.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în vara anului 2003, martorul Ţ.N., al cărui fiu era arestat, iar cauza se afla pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, l-a cunoscut pe inculpatul C.G. prin intermediul martorului B.A.I., în demersul său de a rezolva situaţia fiului arestat.
Inculpatul C.G. a cerut un răgaz pentru a întreprinde ce se impunea, având apoi mai multe întâlniri cu Ţ.N., în cadrul cărora i-a comunicat că situaţia fiului se poate rezolva prin angajarea unui avocat şi pe baza actelor medicale. Cu această ocazie inculpatul a pretins suma de 2200 Euro, primită în mai multe tranşe, reprezentând onorariul avocat, partea ce trebuia dată pentru actele medicale şi cheltuielile personale. Aceleaşi afirmaţii şi justificări au fost formulate de inculpat şi faţă de nora martorului Ţ.A.L., căreia i-a precizat că va obţine acte medicale de la I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti care să ateste că soţul acesteia la data comiterii faptelor, nu avea discernământ.
Inculpatul l-a pus în legătură pe Ţ.N. cu avocatul C.G., căruia i-a achitat onorariu suma de 200 Euro (sumă dată de inculpat) pentru susţinerea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin Decizia penală nr. 4623 din 20 octombrie 2003 a Înaltei Curţi recursul în soluţionarea căruia era interesat martorul Ţ.N. a fost respins .
Legătura între inculpat şi familia Ţ. s-a menţinut, inculpatul promiţând în continuare rezolvarea favorabilă a cazului prin promovarea recursului în anulare pe baza unei expertize medico - legale.
Discuţiile, de data aceasta, s-au purtat în timp între inculpat şi martora Ţ.A.L.
La data de 20 octombrie 2004, Ţ.A.L. a formulat denunţ la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, încunoştiinţând că inculpatul C.G., prevalându-se de cunoştinţele pe care le are la I.N.M.L. Mina Minovici s-a angajat să rezolve pe calea unei expertize medico – legale exonerarea de răspundere penală a soţului ei, pentru care a pretins şi primit 2.200 Euro.
De asemenea, aceasta a arătat că, în acelaşi scop, inculpatul i-a mai pretins şi suma de 1000 Euro pre care vroia să i-o înmâneze la data de 20 octombrie 2004, martora depunând şi o înregistrare audio, din aceeaşi zi făcută personal, a convorbirii cu inculpatul.
Pe baza denunţului, a fost organizată prinderea în flagrant a inculpatului, la data de 20 octombrie 2004, evenimentul având loc în restaurantul C. din municipiul Arad, unde conform procesului verbal de constatare, s-a găsit asupra inculpatului C.G. suma de 1000 Euro, în bancnote de 50 Euro cu seriile consemnate anterior în proces verbal separat.
Inculpatul a explicat primirea banilor pentru a fi remişi avocatului, susţinere contrazisă de martorii Ţ.N. şi Ţ.A.L.
Instanţa a mai reţinut şi declaraţiile martorei I.V., ospătar la restaurant, care a precizat că în momentul ridicării banilor de la inculpat, fiind de faţă, a auzit când lucrătorii de poliţie au afirmat că banii provin de la o femeie care i-a mai dat anterior inculpatului sume pentru ca acesta să-i ajute soţul să fie pus în libertate, afirmaţii la care inculpatul nu a dat nici o replică.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând achitarea, întrucât nu există probe din care să rezulte săvârşirea faptei.
Prin Decizia penală nr. 54 din 28 februarie 2007, Curtea de Apel Timişoara a respins apelul inculpatului, ca nefondat, constatând că instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică, iar existenţa faptei şi a vinovăţiei inculpatului rezultând din mijloacele de probă, indicate în concret.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, susţinut, oral şi prin motivele în scris, în principal în sensul achitării, neexistând probe de vinovăţie şi neexistând nici o formă oficială de demers la unitatea medico - legală iar, în subsidiar, trimiterea pentru rejudecare, pentru a dovedi presiunile făcute asupra martorului Ţ.N. de către nora sa pentru a face declaraţii necorespunzătoare adevărului.
Verificând hotărârea criticată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosar şi având în vedere cazurile de casare care, potrivit legii, se iau în considerare din oficiu, Curtea constată că recursul este fondat pentru cele ce vor fi arătate în continuare.
În cauză instanţele au stabilit, pe bază de probe, o corectă situaţie de fapt, din care rezultă fără echivoc săvârşirea infracţiunii de către inculpat.
Declaraţiile martorilor Ţ.N. şi Ţ.A.L., persoanele care, succesiv, au ţinut legătura cu inculpatul în vederea rezolvării situaţiei fiului celui dintâi au fost analizate judicios iar aspectele contradictorii au fost, în parte, lămurite prin confruntarea acestora, realizată de instanţa de fond.
Rezultă, astfel, că inculpatul C.G., contactat prin intermediar de către Ţ.N., fără să aibă vreo legătură cu justiţia sau vreo legătură de apropiere cu martorul, s-a angajat să se ocupe de rezolvarea punerii în libertate a fiului acestui martor, solicitând o sumă de 2400 Euro, iniţial care să acopere onorariul avocatului şi alte cheltuieli şi mai apoi, în cazul în care instanţa supremă va respinge recursul , pentru ca el personal să facă memoriu la procurorul general pentru anularea hotărârilor.
Contactele cu inculpatul au fost menţinute în continuare de denunţătoarea Ţ.A.L., nora martorului sus-numit şi din ale cărei declaraţii rezultă că inculpatul a promis punerea în libertate a soţului său prin demersurile pe care le va face pentru obţinerea unor acte medicale de la I.N.M.L. Mina Minovici - Bucureşti care să ateste că acesta nu a avut discernământ în momentul săvârşirii faptei.
Această promisiune a inculpatului estre confirmată, indirect de avocatul C.G., care a declarat că atunci când a fost contactat pentru angajament de către martorul Ţ.N. şi inculpat aceştia i-au prezentat mai multe acte medicale, cerându-le însă să procure altele, mai noi, pentru a putea fi valorificate.
Asemenea, din transcrierea înregistrării audio a discuţiilor cu inculpatul din data de 20 octombrie 2004, făcută de Ţ.A.L. rezultă cu claritate scopul pentru care inculpatul a pretins suma de 2400 Euro şi mai pretindea suma de 1000 Euro, respectiv de a obţine de la I.N.M.L. Bucureşti act medico – legal „ să-i spună că este iresponsabil şi atunci îi dă achitat , nu că-i nevinovat, că la faptele săvârşite nu era responsabil de el".
Constatarea în procedura prinderii în flagrant, aşa cum rezultă din procesul verbal din 20 octombrie 2004, întregeşte materialul probator administrat legal în cauză.
Vinovăţia inculpatului este, astfel, dovedită fără nici o îndoială iar probele, concludente şi utile, au fost administrate, nevădindu-se necesitatea reluării cercetării judecătoreşti.
Curtea va constata, însă, că la individualizarea pedepsei instanţele nu au avut în vedere datele referitoare la persoana inculpatului decât cele care îi atribuie statutul de recidivist şi conduita, caracterizată prin nesinceritate, în cadrul procesului penal.
Aceste date, reţinute de instanţe, sunt reale, inculpatul mai fiind condamnat prin hotărârea rămasă definitivă în anul 1998 tot pentru trafic de influenţă iar în procesul actual nu a recunoscut săvârşirea faptei.
Din biletul de trimitere al Spitalului jud. Vâlcea rezultă însă că inculpatul, în vârstă de 58 ani, suferă de afecţiuni cardiace, o astfel de criză manifestându-se şi în timpul procesului, care a necesitat spitalizarea acestuia.
În considerarea tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inclusiv a celor care atestă starea de sănătate şi vârsta inculpatului, se apreciază că pedeapsa, aplicată la minimul special prev. de lege, pentru infracţiunea săvârşită, este suficientă şi necesară pentru realizarea funcţiilor, de constrângere şi reeducare, ale sancţiunii şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Faţă de cele ce preced, recursul inculpatului C.G. va fi admis, casând hotărârile pronunţate în cauză numai cu privire la individualizarea pedepsei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 54 din 28 februarie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 16 din 17 ianuarie 2006 a Tribunalului Arad numai cu privire la individualizarea pedepsei.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4624/2007. Penal. Lipsirea de libertate în... | ICCJ. Decizia nr. 4707/2007. Penal → |
|---|
