ICCJ. Decizia nr. 4527/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4527/2007
Dosar nr. 37826/3/2006
Şedinţa publică din 2 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 62 din 19 ianuarie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul C.M., privind sentinţa penală nr. 312 din 19 mai 2000 a aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că motivele susţinute de condamnat, respectiv, că el nu este autorul infracţiunilor de omor, sens în care a cerut audierea de martori şi suplimentarea probatoriului cu alte dovezi, fără însă a le indica sau depune, nu constituie caz de revizuire în sensul dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen.
Apelul formulat de condamnat motivat de acesta pe nevinovăţia sa în ce priveşte fapta de omor comisă asupra victimei „M.", sens în care a exemplificat conţinutul scrisorilor expediate lui de numiţii P.V. şi C.I., aceştia recunoscând că ei sunt autorii faptei, precum şi dubiul privind vinovăţia în ce priveşte omorul a cărei victimă a fost Şt.N., expertiza medico - legală înscriind că victima avea grupa sanguină A2, îmbrăcămintea însă purtând pete de sânge grupa O1, el având grupa B3, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 210 din 11 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, instanţa reţinând că motivele nu reprezintă fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute la judecarea cauzei.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată în apel, condamnatul, în termenul de apel, a formulat recurs, cale de atac motivată în scris pe considerente, ţinând de apărările pe care şi le-a susţinut pe parcursul judecării cererii de revizuire.
Recursul nu este fondat.
Din verificarea lucrărilor dosarului în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 312 din 19 mai 2000, se reţine că (Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală nr. 1109/2000), inculpatul (la acea dată) C.M. a declarat personal şi a semnat, de asemenea, personal următoarele: „… Recunosc cele trei fapte penale pentru care sunt trimis în judecată şi menţin toate declaraţiile … În ce priveşte pe victima cunoscută sub numele M., pe care l-am cunoscut în data de 23 martie (03) 1998… În legătură cu victima Şt.N., omorâtă la data de 26 noiembrie 1996, arăt că îl cunoşteam tot aşa, de mai mult timp, anterior datei săvârşirii faptei…".
În revizuire, referitor la motivele invocate se constată că acestea nu se regăsesc printre cazurile expres şi limitativ prev. în art. 394 C. proc. pen., în realitate condamnatul cerând prelungirea probatoriului, ceea ce nu se poate admite.
Ca atare, hotărârile fiind legale şi temeinice, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de condamnatul revizuient va fi respins ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat C.M. împotriva deciziei penale nr. 210 din 11 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4465/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4624/2007. Penal. Lipsirea de libertate în... → |
|---|
