ICCJ. Decizia nr. 660/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 660/2007
Dosar nr. 2039/109/2006
Şedinţa publică din 5 februarie 2007
Examinând recursul de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 320 din 21 septembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia penală, inculpatul G.V. a fost condamnat, la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod normativ, şi a dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit pedeapsa cu restul de 2 ani şi 274 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 291/2000 a Tribunalului Bucureşti, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare sporită cu un an, în total 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de la 2 martie 2006 la zi.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 25 ianuarie 2006, inculpatul G.V., deţinut în Penitenciarul Spital Colibaşi i-a propus martorului S.G., deţinut în acelaşi penitenciar, să-i vândă heroină, în schimbul unei sume de bani.
Martorul a relatat şefului de tură, martorul N.G., despre faptul că inculpatul deţine heroina şi intenţionează să i-o dea pentru a o vinde.
La 26 ianuarie 2006, martorul S.G. s-a deplasat, în prezenţa martorilor N.G. şi D.V., lucrători în cadrul penitenciarului, la camera 303 unde era deţinut inculpatul, a introdus faţa pe vizeta uşii şi i-a cerut inculpatului să-i dea „bomboana" despre care vorbiseră.
Inculpatul s-a apropiat de vizetă şi i-a băgat în gură o doză de heroină, cerându-i să-i aducă mai repede ţigări şi ce au mai vorbit, făcând referire la bani.
După ce martorul S.G. le-a predat heroina, N.G. şi D.V. l-au sesizat pe Iancu Adrian, director adjunct al penitenciarului .
Cu ocazia percheziţiei efectuate s-au găsit 8 doze de heroină în fesul pe care îl purta inculpatul.
S-a reţinut că în drept fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, comisă în condiţiile agravantei prevăzute de art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi în stare de recidivă postcondamnatorie.
Inculpatul a declarat apel susţinând că nejustificat s-a aplicat un spor de 1 an închisoare.
Prin Decizia penală nr. 175/ A din 9 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, s-a admis apelul, s-a desfiinţat în parte sentinţa şi a fost înlăturat sporul de un an, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Instanţa de apel a apreciat că, având în vedere că inculpatul a recunoscut comiterea faptei atât în faza de urmărire penală cât şi a judecăţii, a colaborat în vederea depistării altor traficanţi şi consumatori de droguri, o justă individualizare a pedepsei se poate realiza şi prin acordarea unei maxime eficienţe criteriilor vizând persoana inculpatului, impunându-se înlăturarea sporului de un an.
Inculpatul a declarat recurs susţinând că este greşită încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de trafic de droguri întrucât a deţinut heroina pentru că intenţiona să o consume şi a dat martorului o doză pentru ca acesta să-i procure o seringă.
Recursul îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Susţinerea inculpatului că a deţinut drogurile pentru consum propriu şi nu în vederea traficării nu este confirmată de nici una din probele administrate în cauză, din care rezultă însă că inculpatul i-a dat martorului S.G. o doză de heroină pentru a o vinde.
Mai mult decât atât din probe nu rezultă că inculpatul ar fi consumator de droguri, la analizele toxicologice efectuate rezultatul fiind negativ.
Aşa fiind, încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege.
Constatând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul ca nefondat conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce detenţia preventivă la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 175/ A din 9 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Piteşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 2 martie 2006 la 5 februarie 2007.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 651/2007. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 700/2007. Penal → |
|---|
