ICCJ. Decizia nr. 4985/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4985/2007
Dosar nr. 1488/42/2007
Şedinţa publică din 24 octombrie 2007
Asupra recursului penal de faţă:
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 86 din 5 septembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta L.E. (C).
S-au menţinut rezoluţiile nr. 693/II/2/2007 şi nr. 69/ P din 30 mai 2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti privind pe intimaţii M.S. şi V.G. ambii procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele.
Pentru a pronunţa soluţia de mai sus, instanţa de fond a reţinut următoarea stare de fapt:
Prin plângerea formulată de petentă, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., s-a solicitat ca în contradictoriu cu intimaţii V.G. şi M.S. să se desfiinţeze rezoluţiile pronunţate în dosarul nr. 69/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi să se continue cercetările penale faţă de cei doi intimaţi.
În motivarea plângerii s-a arătat că cei doi au avut calitatea de organe de cercetare în soluţionarea plângerii sale privind faptele săvârşite de avocatul V.V. care a acordat asistenţă juridică fostului soţ, în două cauze, fără a avea încheiate contracte de asistenţă juridică şi semnând în fals pe pretinsul client.
A mai arătat petenta că este de neconceput că organele de cercetare nu se fac vinovate de abuz atâta timp cât nu au efectuat o expertiză grafoscopică şi nu au audiat martorul propus.
Prin rezoluţia nr. 69/P/2007 din 30 mai 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi magistraţi pentru infracţiunile prevăzutăde art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 264 C. pen., cu motivarea că, soluţia dată de procuror nu poate fi asimilată unui ajutor dat, infractorului în vederea zădărniciei urmăririi penale, fără probe pertinente şi concludente, în acest sens.
În condiţiile art. 2781 C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva acestei rezoluţii care a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti prin rezoluţia nr. 693/II/2/2007 din 3 iulie 2007.
În motivarea soluţiei de respingere a plângerii, instanţa de fond a reţinut că pretinsele erori procedurale sau raţionamentele juridice greşite nu pot constitui temei de angajare a răspunderii penale.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petenta, care prin motivele scrise reiterează pretinsele încălcări ale legii de către procurori solicitând continuarea cercetărilor pentru infracţiunile reclamate.
Examinând hotărârea atacată în raport de aceste critici cât şi prevederile art. 3856 C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat pentru consideraţiunile ce urmează:
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că cei doi procurori au comis faptele reclamate din alte infracţiuni de natură a atrage răspunderea penală.
Nemulţumirile petentei vizând pretinse erori procedurale, comunicarea soluţiei la o adresă greşită, aprecierea utilităţii şi pertinenţei unei probe, interpretări sau raţionamente discutabile nu pot constitui temei al răspunderii penale, aşa cum de altfel corect a apreciat şi instanţa de fond.
De altfel, nemulţumirea unei persoane privind o soluţie pronunţată poate îndreptăţi pe aceasta la exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, dar nu poate reprezenta în sensul legii un temei de răspundere penală pentru cel ce a pronunţat-o.
Examinând conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., hotărârea atacată nu se constată motive care luate în considerare din oficiu să conducă la casare şi cum criticile pronunţate sunt nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara L.E. (C.) împotriva sentinţei penale nr. 86 din 5 septembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4980/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4986/2007. Penal → |
|---|
