ICCJ. Decizia nr. 4932/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4932/2007
Dosar nr. 1427/54/2007
Şedinţa publică din 23 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Dolj, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 535 din 30 octombrie 2006, a respins cererea de revizuire, formulată de condamnatul M.I, privind sentinţa penală nr. 134/1979 a aceluiaşi tribunal.
Revizuientul condamnat, la pedeapsa de 19 ani închisoare, pentru uciderea soţiei; infracţiune prevăzută şi pedepsită de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., a formulat cererea cu motivarea că nu el este autorul omorului şi că cel care i-a ucis soţia este chiar fratele victimei, numitul D.M.
A arătat că a aflat acest lucru de la fiica sa T.N. care în timp ce el se afla în executarea pedepsei a stat de vorbă cu martora D.C. fiica lui D.M. şi aceasta i-a relatat că tatăl său este condamnatul.
Prima instanţă a motivat că cele invocate nu constituie fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Împotriva hotărârii a declarat apel condamnatul revizuient care a criticat sentinţa ca fiind nelegală şi netemeinică reluând aceleaşi motive din cererea adresată tribunalului.
Prin Decizia penală nr. 160 din 7 septembrie 2007, Secţia penală de la Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul, cu motivarea că revizuientul nu invocă existenţa a unor împrejurări de fapt noi, ci propune administrarea de probe noi ceea ce este inadmisibil în calea de atac a revizuirii.
Nemulţumit şi de această hotărâre condamnatul Mustaţă Ion a declarat recurs. A reiterat aceleaşi motive şi a criticat hotărârile ca fiind nelegale şi netemeinice. A cerut casarea lor şi audierea fiicei sale şi a fiicei fostului său cumnat, D.M. pentru a se putea stabili că este nevinovat.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă.
Revizuirea poate fi cerută numai în cazurile şi pentru motivele enumerate expres şi limitativ în art. 394 alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen.
Pentru ca o hotărâre definitivă să poată fi revizuită conform art. 394 alin. (1) lit. a) „s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei", instanţa trebuie să constate că aceste împrejurări într-adevăr nu au făcut obiectul cercetării judecătoreşti.
În cauză este invocată o declaraţie autentificată prin care fiica inculpatului declară că a aflat de la verişoara sa D.C. că tatăl acesteia numitul D.M. este autorul omorului.
Din declaraţie mai rezultă că D.C. ar fi aflat că tatăl său este criminalul, chiar de la victimă, care în agonie i-a spus că a fost bătută de D.M.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că D.C., căsătorită D.C., a fost audiată în cauză fiind unul din martorii importanţi la soluţionarea în fond a cauzei, martora nu a făcut declaraţii de felul celor pe care le invocă revizuientul.
Este evident că indirect prin audierea martorei T.N. (fiica revizuientului) revizuientul urmăreşte prelungirea probatoriului ceea ce nu este admis în calea de atac a revizuirii.
Mai mult decât atât admiţând că ar fi îndeplinită cerinţa art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea nu poate fi admisă decât dacă aşa cum o cer dispoziţiile art. 394 alin. (2) C. proc. pen., „pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare".
Instanţele care au soluţionat cauza în fond, şi recurs au avut în vedere un probatoriu amplu, cercetare la faţa locului, expertiza medico - legală, declaraţiile a peste 20 martori, vinovăţia fiind reţinută pe baza întregului probatoriu în care se cuprinde şi declaraţia martorei D.C., căsătorită D.
Constatând că hotărârile recurate sunt legale şi temeinice urmează ca Înalta Curte să respingă recursul, conform art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat.
Văzând şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul M.I. împotriva deciziei penale nr. 160 din 7 septembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4914/2007. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4971/2007. Penal → |
|---|
