ICCJ. Decizia nr. 4986/2007. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4986/2007

Dosar nr. 1325/107/2007

Şedinţa publică din 24 octombrie 2007

Asupra recursului de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 169 din 18 iunie 2007, Tribunalul Alba a respins cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 19/2002 a aceluiaşi tribunal, formulată de condamnatul N.F.V.

Instanţa a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 19 din 23 ianuarie 2002, Tribunalul Alba l-a condamnat pe N.F.V., la pedeapsa rezultantă de 19 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 200 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), hotărâre rămasă definitivă prin respingerea apelului şi, respectiv, a recursului inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri condamnatul a formulat cerere de revizuire, susţinând că declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorilor, date în cauză, sunt mincinoase, că părţile vătămate nu au fost supuse unui examen de specialitate şi că a fost constrâns să dea declaraţia şi să semneze.

Pentru a respinge cererea, instanţa a constatat că motivele invocate nu întrunesc condiţiile cerute de lege pentru a fi luate în considerare.

Astfel, mărturiile mincinoase şi abuzurile organului judiciar, conform art. 395 C. proc. pen., se dovedesc numai prin hotărâri judecătoreşti sau prin ordonanţa procurorului, ceea ce nu s-a realizat în cauză.

Nici cererea de audiere a unor martori, făcută de condamnat cu ocazia dezbaterilor, nu este admisibilă, arată instanţa, deoarece nu este posibilă prelungirea probaţiunii în calea de atac a revizuirii.

Împotriva acestei hotărâri condamnatul N.F.V. a declarat apel, solicitând desfiinţarea acesteia şi în rejudecare audierea medicului legist, a poliţiştilor şi reaudierea unor martori.

Prin Decizia penală nr. 23 din 18 septembrie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul condamnatului revizuient, constatând că motivele invocate nu se regăsesc între cele expres şi limitativ arătate de art. 394 C. proc. pen.

Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de revizuient care, prin motivele scrise şi susţinerile orale a solicitat admiterea acestuia şi audierea în cauză a unor martori precum şi efectuarea unei reconstituiri, pentru dovedirea nevinovăţiei.

Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.

Condamnatul, însă, prin cererea de recurs, solicită administrarea unor probe noi cu privire la fapte şi împrejurări cunoscute de instanţă, ceea ce excede cazurilor de revizuire reglementate expres şi limitativ de lege.

De altfel, prin declaraţia dată instanţei de fond cu ocazia cercetării judecătoreşti, inculpatul, în prezent condamnat revizuient, a recunoscut săvârşirea infracţiunilor, făcând precizările socotite de el necesare în privinţa unora dintre fapte şi arătând că nu înţelege să propună probe în apărare.

Cum nu se constată, din examinarea din oficiu a hotărârii criticate, nici existenţa vreunui alt motiv de nelegalitate şi netemeinicie, dintre cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul condamnatului N.F.V. urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.F.V. împotriva deciziei penale nr. 23 din 18 septembrie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul condamnat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2007.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4986/2007. Penal