ICCJ. Decizia nr. 4971/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4971/2007
Dosar nr. 4014/90/2006
Şedinţa publică din 24 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 115 din 20 iunie 2007 a Tribunalului Vâlcea, inculpatul V.S. a fost condamnat, la pedeapsa de 25 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen., pe timp de 10 ani pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzut de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 1085 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 161 din 17 iulie 2000 pronunţată de Judecătoria Brezoi, judeţul Vâlcea şi contopirea acestuia cu pedeapsa de 25 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 25 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen., pe timp de 10 ani.
S-a făcut aplicarea art. 57 şi art. 71 C. pen., raportat la art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei timpul executat de la 4 iunie 2006, la zi.
În baza art. 113 alin. (1) şi (4) C. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la tratament medical de specialitate psihiatrică până la însănătoşire.
S-a constatat că nu există constituire de parte civilă.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1500 lei, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în ziua de 3 iunie 2006, inculpatul a lovit-o cu pumnul pe victima G.P. (soţul mamei sale adoptive) în casa scării blocului în care locuiau.
Din lovitură, victima s-a dezechilibrat şi a căzut, inculpatul lovind-o în continuare cu picioarele peste cap şi torace şi suindu-se efectiv peste trunchiul acesteia.
Moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei acute cardio-respiratorii consecutivă unei asfixii mecanice prin regurgitat sanguin, consecinţa unui traumatism cranio-facial, fractură de piramidă nazală cu epistaxis posterior.
Între leziunile traumatice şi producerea morţii există legătură directă de cauzalitate.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de sesizare şi de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, raport de constatare medico-legală (autopsie), raport de expertiză medico-legală psihiatrică, declaraţiile martorilor G.E., B.M., Ş.G.C., declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia penală nr. 95 din 18 septembrie 2007, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul V.S., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi, pe fond, reducerea cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere concluziile expertizei psihiatrice referitoare la starea de sănătate a inculpatului.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanţele de judecată au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, dând încadrarea juridică legală şi temeinică infracţiunii săvârşite de acesta.
Cu privire la individualizarea pedepsei însă, Curtea constată că aceasta s-a făcut în mod greşit, fără a se aprecia în mod just asupra tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpatul V.S. este o persoană cu probleme medicale şi comportamentale; este bolnav de epilepsie şi prezintă crize de pierderea cunoştinţei, precum şi tulburare de personalitate impulsiv-explozivă.
Refuzul victimei de a-l lăsa să înstrăineze un bun din casă i-a provocat nemulţumirea şi o stare de mare agitaţie.
Între inculpat şi victimă exista o stare veche de tensiune care a potenţat izbucnirea violentă a acestuia din urmă.
De altfel, tendinţele antisociale impasive şi instabilitatea psihică a inculpatului, au determinat ca în concluziile expertizei medico-legale psihiatrice, inculpatul să fie caracterizat ca prezentând mare periculozitate socială şi să i se recomande măsuri de siguranţă medicală.
În conformitate cu dispoziţiile art. 113 alin. (1) şi (4) C. pen., instanţa de judecată a şi dispus, de altfel, obligarea inculpatului la tratament medical de specialitate psihiatrică până la însănătoşire.
Având în vedere împrejurările comiterii infracţiunii, existenţa unei antipatii pronunţate între părţi, afecţiunile psihice de care suferă inculpatul, provocarea de către victimă a stării de iritabilitate a acestuia, modalitatea concretă de săvârşire a infracţiunii, prin lovire cu pumnii şi picioarele, Curtea consideră că pedeapsa aplicată acestuia de 25 ani închisoare este exagerată şi se impune reducerea acesteia.
În consecinţă, Curtea urmează să admită recursul inculpatului pentru motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi să reducă pedeapsa aplicată acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzut de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), de la 25 ani închisoare la 20 ani închisoare.
Curtea consideră că, pedeapsa stabilită în acest cuantum este în măsură să asigure realizarea scopului preventiv-educativ stabilit de art. 52 C. pen. şi corespunde cerinţelor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de a se aplica o pedeapsă necesară şi suficientă pentru fapta comisă.
În cauză vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor, inclusiv cele referitoare la menţinerea revocării liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 1085 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 161 din 17 iulie 2000 a Judecătoriei Brezoi, judeţul Vâlcea, rest care se contopeşte cu pedeapsa de 20 ani închisoare, urmând ca inculpatul V.S. să execute pedeapsa de 20 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen., pe timp de 10 ani.
Durata reţinerii şi arestării preventive se va deduce din pedeapsa aplicată începând cu 4 iunie 2006, la zi.
Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (3) şi art. 189 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul V.S. împotriva deciziei penale nr. 95 din 18 septembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 115 din 20 iunie 2007 a Tribunalului Vâlcea numai cu privire la individualizarea pedepsei.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), de la 25 de ani închisoare la 20 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 4 iunie 2006 la 24 octombrie 2007.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4932/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4979/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
