ICCJ. Decizia nr. 5091/2007. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5091/2007
Dosar nr. 6367/2/2007
Şedinţa publică din 29 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 127 din 10 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, au fost recunoscute efectele hotărârilor nr. 1880/2002, 979/2004 şi 1629/2004 ale Curţii de Apel din Atena, privind pe condamnatul V.C. şi s-a dispus transferul condamnatului într-un Penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 15 ani şi o lună şi s-a dedus arestarea de la 8 aprilie 1998 la zi.
În baza acestei sentinţe penale s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 258 din 24 octombrie 2005, iar la 19 februarie 2007 a fost realizat transferul condamnatului din Grecia în România.
Prin cererea formulată la 5 septembrie 2007, şi precizată ulterior condamnatul V.C. a solicitat rejudecarea cauzei, potrivit art. 69 alin. (1), art. 72 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 arătând că este arestat ca urmare a condamnări la pedeapsa de 15 ani şi o lună închisoare pentru mai multe infracţiuni de furt şi tâlhărie, în baza sentinţei penale nr. 1629/2004 a Curţii de Apel din Atena şi a deciziei penale nr. 127/2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, că nu a comis fapta de tâlhărie şi ca pedepsele nu au fost contopite, ci s-a dispus cumularea lor.
Prin sentinţa penală nr. 172 din 20 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de rejudecare formulată de condamnat.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că procedura de rejudecare este prevăzută de art. 69 şi 72 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală numai în cazul extrădării, nicidecum al transferării persoanelor condamnate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs condamnatul care a susţinut că în mod greşit nu s-a dispus rejudecarea cauzei sale şi că pedepsele aplicate au fost cumulate.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 69 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală asigurarea rejudecării cauzei în prezenţa persoanei extrădate este dată de Ministerul Justiţiei, iar potrivit art. 72 alin. (2) din acelaşi act normativ, dacă extrădatul a fost condamnat în lipsă, el va fi rejudecat, la cerere cu respectarea drepturilor prevăzute de art. 34.
Or, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că recurentul nu a fost adus în ţară în faza unei proceduri de extrădare, ci a fost transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 15 ani şi o lună închisoare stabilită de Curtea de Apel din Atena în urma contopirii pentru mai multe infracţiuni de furt şi tâlhărie, fiind recunoscute efectele hotărârilor de condamnare pronunţate de autorităţile judiciare din Grecia.
Întrucât dispoziţiile din Titlurile V şi VI din legea menţionată, care reglementează procedura recunoaşterii şi executării hotărârilor pronunţate în străinătate şi transferarea persoanelor condamnate în vederea continuării executării pedepsei în România ca şi cele ale Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg 1983, nu permit reconsiderarea acelor hotărâri, cererea de rejudecare a cauzei, formulată de condamnatul V.C. a fost în mod corect respinsă ca inadmisibilă de prima instanţă.
Mai este de menţionat că recurentul a achiesat la hotărârile pronunţate în străinătate şi după rămânerea lor definitivă şi începerea executării, şi-a dat consimţământul la transferul în România pentru continuarea executării pedepsei aplicate de autorităţile judiciare din Grecia.
Faţă de considerentele ce preced, constatând neîntemeiate criticile formulate de recurent, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 197 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.C., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu desemnat condamnatului să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C. împotriva sentinţei penale nr. 172 din 20 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5040/2007. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 5099/2007. Penal → |
|---|
