ICCJ. Decizia nr. 4975/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4975/2007
Dosar nr. 3304/45/2006
Şedinţa publică din 24 octombrie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 421 din 19 iunie 2006 a Tribunalului Iaşi, au fost condamnaţi inculpaţii:
- B.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 13 ani închisoare.
- viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 15 ani închisoare;
- tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentinţa penală, inculpatul B.V. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive faţă de inculpatul B.V., iar în baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi arestării preventive începând de la 9 august 2004 până la zi.
- C.I.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 15 ani închisoare;
I. În baza dispoziţiilor art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată cu privire la restul de 363 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 796 din 27 iunie 2001 a Judecătoriei Paşcani, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa de 15 ani închisoare stabilită prin prezenta hotărâre, urmând să fie executată pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.
- tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 10 ani închisoare.
II. În baza dispoziţiilor art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată cu privire la restul de pedeapsa de 363 zile închisoare ce i-a rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 796 din 27 iunie 2001 a Judecătoriei Paşcani, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa de 10 ani închisoare stabilită prin prezenta hotărâre, urmând să fie executată pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, inculpatul C.I.V. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive faţă de inculpatul C.I.V., iar în baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 9 august 2004 până la zi.
- B.C.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare.
-viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 9 ani închisoare;
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentinţa penală, inculpatul B.C.I. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive faţă de inculpatul B.C.I., iar în baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi arestării preventive începând de la 9 august 2004 până la zi.
- P.I.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 11 ani închisoare.
A. În baza dispoziţiilor art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată cu privire la restul de 688 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 456 din 26 noiembrie 1999 a Tribunalului Iaşi, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa de 11 ani închisoare stabilită prin sentinţa de faţă, urmând să fie executată pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare.
- viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 13 ani închisoare;
B. În baza dispoziţiilor art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată cu privire la restul de 688 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 456 din 26 noiembrie 1999 a Tribunalului Iaşi, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată prin sentinţa de faţă, urmând să fie executată pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele arătate la pct. A şi B din sentinţa penală, inculpatul P.C.I. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive faţă de inculpatul P.C.I., iar în baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi arestării preventive începând de la 9 august 2004 până la zi.
S-a luat act de renunţarea părţii vătămate U.R.L. la acţiunea civilă formulată în cadrul procesului penal.
În temeiul dispoziţiilor art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.V. a sumei de 10 RON reprezentând suma dobândită prin săvârşirea infracţiunii de tâlhărie şi care nu a servit la despăgubirea părţii vătămate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpaţii, persoane între care există relaţii de prietenie, nu au ocupaţie şi obişnuiau să frecventeze barurile şi sălile de jocuri mecanice din zona Gării C.F.R. a municipiului Paşcani.
În ziua de 7 august 2004, pentru incidentele create, inculpatul C.I.V. a fost sancţionat contravenţional de două ori de organele de poliţie, inclusiv pentru acostarea unei persoane de sex feminin.
Cu toate acestea, sus-numitul împreună cu inculpatul B.V. au acostat-o şi pe partea vătămată U.R.L., în vârstă de 16 ani, cerându-i telefonul mobil şi obligând-o prin constrângere fizică şi verbală, să-i însoţească.
Pe drum, inculpatul C.I.V. a smuls telefonul din mâna victimei şi, l-a însuşit fără drept, iar inculpatul B.V. i-a smuls cerceii din aur din urechi.
Victima a fost condusă de cei doi inculpaţi cărora li s-a alăturat şi B.C.I. în apartamentul familiei P. în care se afla inculpatul P.I.C.
Împotriva voinţei minorei, pe care a ameninţat-o cu moartea, inculpatul B.V. a întreţinut raporturi sexuale cu aceasta, fiind urmat de inculpaţii C.I.V., B.C.I. şi P.I.C. care nu au avut nici ei consimţământul victimei.
Apoi, inculpaţii B.V., B.C.I. şi P.I.C. au obligat victima să-i însoţească într-o deplasare cu autoturismul prin mai multe localuri din comune învecinate municipiului Paşcani.
În localitatea Boşteni, ajutată fiind de inculpatul B.C.I., partea vătămată a reuşit să fugă, parcurgând pe jos distanţa de 3-4 km până la locuinţa sa, unde a relatat familiei cele întâmplate.
Din certificatul medico-legal nr. 2050 din 9 august 2004 întocmit de I.M.L. Iaşi rezultă că victima a prezentat o deflorare completă recentă care ar putea data din 7 august 2004.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, acte medico-legal, proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, declaraţiile martorilor U.E.C., D.M., A.P.I., C.C.P., P.C., B.V., A.I., A.B.V., J.A. (fostă P.), S.S., M.G., dovezi de ridicare-restituire a telefonului, procese-verbale de căutate întocmite de organele de poliţie, procese-verbale de confruntare, declaraţiile inculpaţilor.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 51 din 14 iunie 2007, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor, deducând arestarea preventivă şi menţinând starea de arest a acestora.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpaţii C.I.V., B.C.I., B.V. şi P.I.C.
Inculpatul C.I.V. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi, în principal, trimiterea cauzei pentru rejudecare la primă instanţă deoarece i s-a încălcat dreptul la apărare, întrucât la termenul de judecată din 5 iunie 2006, deşi avocatul său ales a lipsit, instanţa a dispus numirea unui apărător din oficiu şi a considerat cauza în stare de judecată, lipsindu-l, astfel, de posibilitatea de a beneficia de o apărare temeinică.
În subsidiar, a solicitat achitarea, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunile de viol şi tâlhărie, întrucât partea vătămată nu îl acuză de întreţinerea actului sexual, iar telefonul mobil a fost sustras de inculpatul B.V.
Într-un ultim subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 6, 18, 14 C. proc. pen.
Inculpatul B.C.I. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi, în principal, achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 18, 14 C. proc. pen.
Inculpaţii B.V. şi P.I.C. au solicitat reducerea pedepselor aplicate, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursurile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanţele de judecată au analizat şi evaluat în mod corect probele, stabilind în mod întemeiat vinovăţia inculpaţilor pentru faptele reţinute în sarcina lor.
În plângerea formulată, partea vătămată a arătat împrejurările în care a fost constrânsă să întreţină raporturi sexuale cu toţi cei patru inculpaţi.
La rândul lor, inculpaţii au recunoscut întreţinerea raporturilor sexuale, susţinând însă că au avut acordul victimei.
Nuanţările de poziţie intervenite ulterior nu au modificat esenţa situaţiei de fapt, în condiţiile în care susţinerile făcute nu s-au coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv actele medico-legale, declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor, şi s-au datorat unor motivaţii care nu au legătură cu stabilirea adevărului în cauză.
Minora U.R.L., în vârstă de 16 ani, virgină, a fost violată de patru bărbaţi, cu vârste cuprinse între 22 şi 28 ani, cărora nu le-a putut opune rezistenţă şi care s-au comportat discreţionar cu ea, încă de la momentul acostării şi apoi pe tot parcursul desfăşurării evenimentelor.
Datorită traumei suferite, minora a urmat un program de recuperare psihică.
Sub aspectul infracţiunii de tâlhărie reţinută în sarcina inculpaţilor B.V. şi C.I.V., Curtea constată dovedită vinovăţia acestora, potrivit relatărilor constante ale părţii vătămate coroborate cu declaraţiile date de inculpaţi şi dovezile privind înstrăinarea bunurilor sustrase.
În contextul în care partea vătămată a fost îngrădită în libertatea sa de mişcare, fiind obligată prin constrângere morală să-i urmeze pe cei doi, este exclus să le fi remis de bună-voie telefonul mobil şi cerceii din aur.
Inculpatul C.I.V. susţine că bunurile au fost sustrase numai de inculpatul B.V., afirmaţie care, pe de o parte, contrazice susţinerile acestuia din urmă şi ale părţii vătămate, iar pe de altă parte nu contravine stabilirii vinovăţiei sale, astfel cum în mod just au făcut-o instanţele de judecată, întrucât atât telefonul mobil cât şi cerceii victimei au fost însuşite de susnumiţi în perioada de timp cât minora se afla numai în prezenţa lor, iar ei se manifestaseră agresiv, proferaseră ameninţări cu moartea şi o împiedicaseră să dispună de libertatea ei, potrivit propriei voinţe.
Curtea constată că, potrivit actelor şi lucrărilor cauzei, toate faptele pentru care inculpaţii au fost condamnaţi sunt dovedite, astfel că criticile privind greşita condamnare sunt nefondate.
Pedepsele aplicate inculpaţilor sunt just individualizate, corespunzător criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi în măsură să asigure realizarea scopului preventiv-educativ, potrivit art. 52 C. pen.
Faptele au un pericol social sporit, care rezidă în numărul mare de participanţi şi modul în care au cooperat şi s-au susţinut în înfăptuirea infracţiunilor, în vârsta victimei şi urmările produse asupra acesteia, în impactul asupra opiniei publice privind siguranţa prezenţei unei persoane fizice într-un loc public, în plină zi, într-un oraş.
Trei dintre inculpaţi, B.V., C.I.V. şi P.I.C., sunt recidivişti, faptele pentru care au fost condamnaţi constând în infracţiuni de furt şi tâlhărie.
Inculpatul B.C.I. a fost condamnat în perioada minoratului pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat şi a suferit numeroase sancţionări contravenţionale.
Toţi patru sunt fără ocupaţie, iar comportamentul manifestat denotă că nu sunt receptivi la riposta legii şi la rigoarea socială, fiind necesară aplicarea unor pedepse ferme care să-i izoleze de societate pe un timp suficient în raport de periculozitatea demonstrată.
În consecinţă, Curtea va respinge, ca nefondată, şi critica referitoare la individualizarea pedepselor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.C.I., C.I.V., B.V. şi P.I.C. împotriva deciziei penale nr. 51 din 14 iunie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia pentru minori şi familie.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 9 august 2004 la 24 octombrie 2007, pentru fiecare inculpat.
Obligă recurenţii inculpaţi B.C.I., B.V. şi P.I.C. la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat C.I.V. la 200 lei cheltuieli judiciare către stat
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4739/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5037/2007. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
