ICCJ. Decizia nr. 5037/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5037/2007
Dosar nr. 1124/54/2007
Şedinţa publică din 26 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 76 pronunţată în Şedinţa publică din 31 mai 2007, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a respins plângerea formulată de petentul I.Ş.C. împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 155/II/2/2007 din 30 ianuarie 2007, dată de Procurorul General al acestui Parchet, în dosarul nr. 319/P/2006, privind judecătorii L.A. şi M.E. prin care a fost respinsă plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei din 18 decembrie 2006, dată în acelaşi dosar de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, reclamate pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele considerente:
Petentul I.Ş.C. a formulat plângere împotriva intimatelor L.A. şi M.E., judecători la Tribunalul Dolj solicitând condamnarea acestora pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), motivând în fapt că în soluţionarea dosarului nr. 2479/2002 al Tribunalului Dolj, în adoptarea şi motivarea soluţiei a fost valorificat un raport de expertiză care a fost declarat nul de către aceeaşi instanţă, ignorând alte probe administrate în cauză.
Prin rezoluţia din 18 decembrie 2006 dată în dosarul nr. 319/P/2006 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimate, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 şi 289 C. pen., motivând că nu au fost reliefate indicii de săvârşire a infracţiunilor reclamate.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere, care a fost respinsă ca fiind neîntemeiată prin rezoluţia Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 155/II/2 din 30 ianuarie 2007, dispusă în dosarul nr. 319/P/2006 în care s-a arătat că nu se impune infirmarea soluţiei procurorului, întrucât intimatele nu şi-au exercitat în mod abuziv atribuţiile de serviciu, ci au apreciat pe baza probelor administrate.
Petentul a formulat plângere împotriva acestor rezoluţii la instanţă şi care face obiectul cauzei de faţă.
Instanţa, analizând actele premergătoare efectuate în cauză şi rezoluţiile atacate în raport de motivele invocate de către petent a reţinut că magistraţii intimaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu au soluţionat cauza, apreciind asupra probatoriilor administrate, iar eventualele motive ce vizau netemeinicia şi nelegalitatea deciziei pronunţate, puteau fi valorificate pe calea căilor ordinare şi extraordinare de atac la instanţele de control judiciar.
Instanţa a concluzionat că plângerea petentului nu este întemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul.
În dezvoltarea motivelor de recurs, petentul îşi exprimă nemulţumirea faţă de modul de soluţionare a unei cauze civile în dosarul nr. 2479/2002, enumerând mai multe încălcări ale dispoziţiilor legale, în opinia petentului.
Examinând cauza, atât din punct de vedere al motivelor de recurs formulate cât şi sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul nu este fondat.
Instanţa a analizat actele premergătoare în cauză şi rezoluţiile atacate de petent şi a concluzionat în mod corect că motivele petentului ce vizează eventuala netemeinicie şi nelegalitate a hotărârii, pronunţate pot fi valorificate numai prin exercitarea căilor de atac.
În cauză, în mod corect s-a reţinut că intimatele nu au desfăşurat activităţi de natură a atrage concluzia că au săvârşit o faptă penală.
Soluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale, deoarece fapta nu există, fundamentată pe dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., este legală aşa cum a reţinut prima instanţă.
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul I.Ş.C. împotriva sentinţei penale nr. 76 din 31mai 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4975/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5040/2007. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
