ICCJ. Decizia nr. 4739/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4739/2007
Dosar nr. 26/116/2007
Şedinţa publică din 15 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 51 din 19 aprilie 2007, Tribunalul Călăraşi a condamnat pe inculpatul I.G.D., la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20, art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen. şi s-a dedus prevenţia de la 15 decembrie 2006.
Inculpatul a fost obligat la 1771,97 lei cu titlu de despăgubiri civile către Spitalul judeţean Călăraşi, 2033,33 lei către Spitalul Sf. Pantelimon Bucureşti, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de daune materiale şi la 1000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă G.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, la data de 13 decembrie 2006, în jurul orelor 18,00, a asistat la momentul în care vecinul său, G.M., aducea injurii la adresa vecinilor, în special referindu-se la soţia sa.
A plecat apoi în oraş, a consumat băuturi alcoolice, iar la întoarcere şi-a adus aminte de incident, motiv pentru care s-a deplasat la uşa apartamentului părţii vătămate G.M., a bătut cu pumnii în uşă şi pentru că nu i s-a răspuns, s-a întors în apartament.
La câteva momente, în uşa apartamentului său s-au auzit lovituri puternice, şi vocea părţii vătămate care se afla, de asemenea, în stare de ebrietate.
Soţia inculpatului, I.A. a deschis uşa, moment în care a fost lovită cu piciorul de partea vătămată, încercând să intre în apartament, deşi a fost avertizat de acesta că şi soţul său este în stare de ebrietate şi conflictul se poate amplifica.
Martorul R.A., vecin cu cei doi, a ieşit pe hol, încercând să aplaneze conflictul, ducând pe partea vătămată în apartamentul acesteia.
În acest timp, inculpatul I.G.D. a luat un cuţit din bucătărie, s-a apropiat de partea vătămată G.M. şi i-a aplicat o lovitură în abdomen.
Urmare loviturii, partea vătămată a fost internată succesiv în Spitalul Călăraşi şi Spitalul de Urgenţă SF. Pantelimon Bucureşti.
Conform certificatului medico-legal nr. 1252/2006 al S.M.L. Călăraşi partea vătămată a suferit o „plagă abdominală penetrantă, hemiperitoneu prin secţionarea arcadei gastrice exterioare, perforare în oglindă a primei anse jejunale, peritonită generalizată", viaţa fiindu-i pusă în pericol.
Fapta a fost încadrată în infracţiunea de tentativă de omor calificat, reţinându-se scuza provocării, deoarece părţii vătămate, prin atitudinea manifestată, lovirea concubinei inculpatului şi încercarea de a intra în locuinţa acestuia, i-a provocat o stare de tulburare de natură să comită fapta.
Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, criticând sentinţa sub aspectul greşitei reţineri a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi a circumstanţelor atenuante, iar pedeapsa nu corespunde criteriilor de individualizare.
Apelul inculpatului a vizat greşita încadrare juridică a faptei în tentativă de omor, fapta sa constituind infracţiunea de vătămare corporală gravă.
Prin Decizia penală nr. 240 din 4 iulie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul parchetului şi a respins apelul inculpatului.
În consecinţă, s-a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 51 din 19 aprilie 2007, iar în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 – art. 76 C. pen., în art. 20 – art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 prin înlăturarea circumstanţei atenuante a scuzei provocării, text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 3543,55 lei către Spitalul judeţean Călăraşi şi la plata sumei de 4066,47 lei către Spitalul Sf. Pantelimon Bucureşti.
A mai fost obligat la plata sumei de 1000 lei daune materiale şi 2000 lei daune morale către partea civilă G.M.
S-a motivat că din probele administrate rezultă că partea vătămată nu l-a provocat în nici un mod pe inculpat, care, fiind în stare de ebrietate, a tăiat firele electrice de la apartamentul lui G.M.
De asemenea, martorii au relatat că atitudinea violentă a avut-o inculpatul, el fiind şi cel care a început conflictul.
Curtea de apel a reţinut, în apelul inculpatului, că încadrarea juridică este corect şi fapta acestuia constituind infracţiunea de tentativă de omor având în vedere zona vitală vizată, intensitatea loviturii şi folosirea cuţitului, obiect apt a produce moartea.
Recursul declarat de inculpatul I.G.D. împotriva deciziei este nefondat.
Critica vizează greşita încadrare dată faptei în infracţiunea de tentativă de omor şi nu vătămare corporală gravă, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate, motive prevăzute de dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Examinând Decizia atacată, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut în sarcina inculpatului infracţiunea de tentativă de omor calificat şi nu vătămare corporală gravă, din modul în care a acţionat, cu cuţitul, într-o zonă vitală a corpului şi cu intensitate, rezultă că a avut intenţia de a ucide şi nu de a vătăma.
Cât priveşte pedeapsa de 5 ani aplicată inculpatului, aceasta corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 52 C. pen.
Infracţiunea comisă prezintă un pericol social crescut, obiectul juridic special fiind viaţa unei persoane.
De altfel, instanţele au reţinut în favoarea sa circumstanţe atenuante personale, determinare de lipsa antecedentelor penale şi conduita sa anterioară săvârşirii faptei.
Întrucât nu se constată motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce arestarea preventivă de la 15 decembrie 2006 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.G.D. împotriva deciziei penale nr. 240 din 4 iulie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 15 decembrie 2006la 15 octombrie 2007.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4719/2007. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4975/2007. Penal → |
|---|
