ICCJ. Decizia nr. 563/2007. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 563/2007
Dosar nr. 16159/1/2006
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 137 din 4 aprilie 2006, Tribunalul Prahova, în rejudecare, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul S.I., de întrerupere a executării pedepsei de 12 ani şi 6 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 361 din 17 septembrie 2002 a aceluiaşi tribunal, definitivă prin Decizia penală nr. 946/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Instanţa a reţinut că, prin cererea formulată, condamnatul S.I. a solicitat întreruperea executării pedepsei în temeiul art. 453 lit. a) C. proc. pen., invocând afecţiuni de natură stomatologică, neurochirurgicală, oftalmologică, urologică şi boli interne care, neputând fi tratate în reţeaua sanitară a penitenciarelor, îi pot afecta ireversibil sănătatea.
Prin Raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A.5/1586/2006 din 24 martie 2006 I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti, a concluzionat că S.I. prezintă diagnosticul: 1. stomatologic: paradontopatie generalizată; edentaţie frontală maxilară, neprotezată; multiple carii dentare simple şi complicate; 2. Orto-rino-laringologic; deviaţie sept nazal; rinită cronică hipertrofică; hipertrofie ţesut limfatic baza limbii; nevralgie nerv laringeu superior stâng; 3. Nevralgie Arnold, bilaterală; 4. Stare (psihică) reactivă, afecţiuni pentru care asistenţa medicală poate fi asigurată în cadrul reţelei sanitare a A.N.P., condamnatul neaflându-se în imposibilitatea executării pedepsei.
S-a mai precizat că investigaţiile medicale de specialitate nu au obiectivat patologia incriminată de condamnat.
În considerarea acestor concluzii, Tribunalul Prahova a respins, aşa cum s-a arătat, cererea condamnatului de întrerupere a executării pedepsei.
Apelul condamnatului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 340 din 15 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către condamnat, care a criticat-o pentru neconstatarea netemeiniciei hotărârii instanţei de fond sub aspectul nestabilirii, prin expertiza medico-legală ordonată, a tuturor afecţiunilor reclamate şi a naturii acestora.
Verificând hotărârea criticată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosar, Curtea constată că recursul, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., este fondat.
Aşa cum rezultă din dosarul cauzei, hotărârile, fond şi apel, criticate sunt pronunţate după casare, într-un prim ciclu judiciar, prin Decizia penală nr. 6643 din 24 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a sentinţei penale nr. 1 din 4 ianuarie 2005 a Tribunalului Prahova şi, respectiv, a deciziei penale nr. 368 din 21 septembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Prahova.
Instanţa de recurs a constatat, prin Decizia penală susmenţionată, că deşi recurentul a solicitat o nouă expertiză pentru a dovedi că suferă de un cancer mandibular şi de afecţiuni urologice severe, instanţa de apel prin adresa din 23 februarie 2005 nu a fixat aceste obiective instituţiei medico-legale.
În rejudecare, Tribunalul Prahova prin adresa din 15 martie 2006, dosar 485/2006, s-a conformat deciziei instanţei de recurs, solicitând I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti să efectueze expertiza medico-legală având, printre altele, ca obiectiv, să se pronunţe şi asupra afecţiunilor precizate de condamnat, printre care şi cele urologice severe şi de cancer mandibular.
Prin Raportul de nouă expertiză nr. A5/1586 din 24 martie 2006 I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti nu a procedat, însă, la efectuarea consultului şi examinarea medicală a condamnatului în privinţa afecţiunilor urologice severe reclamate şi nici nu a formulat concluzii neechivoce.
Aceleaşi omisiuni în examinare şi investigare medicală de specialitate în fundamentarea concluziilor raportului de nouă expertiză medico-legală se constată şi în ceea ce priveşte afecţiunea reclamată, de cancer mandibular.
Rezultă, astfel, că nici în rejudecare instanţa de fond, deşi de data aceasta a solicitat elaborarea unui raport de nouă expertiză medico-legală care să răspundă la întreaga patologie reclamată de condamnat, nu a pronunţat o hotărâre la adăpost de critici, neadministrând o probă esenţială de natură să garanteze drepturile recurentului şi să influenţeze soluţia în cauză.
Faţă de cele ce preced, se constată că se impune cu necesitate stabilirea, pe bază de expertiză medico-legală, dacă condamnatul suferă de bolile reclamate încă prin cererea iniţială de întrerupere a executării pedepsei, formulată la 13 septembrie 2004, motiv pentru care se va admite recursul condamnatului şi, casând hotărârile criticate, se va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de condamnatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 340 din 15 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează Decizia penală atacată precum şi sentinţa penală nr. 137 din 4 aprilie 2006 a Tribunalului Prahova.
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, în sumă de 40 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 56/2007. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 564/2007. Penal. Propunere de arestare... → |
|---|
