ICCJ. Decizia nr. 640/2007. Penal. Revocarea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 640/2007
Dosar nr. 945/1/2007
Şedinţa publică din 2 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 30 ianuarie 2007 pronunţată în dosarul nr. 191/32/2007 de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, s-a dispus, între altele, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului V.C. şi punerea acestuia în libertate.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive faţă de inculpat nu mai subzistă.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE – D.N.A. – S.T.B., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând casarea acesteia şi menţinerea stării de arest a inculpatului. S-a motivat că inculpatul a comis o infracţiune gravă, de natură a aduce grave prejudicii de imagine instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi cetăţenilor care apelează la serviciile acesteia, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci şi din modalităţile şi împrejurările concrete de săvârşire a faptei.
Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform art. 160b alin. (2) C. proc. pen., „dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului".
În cauză, aşa cum rezultă din încheierea atacată, instanţa de fond a procedat la efectuarea verificărilor impuse de legea procesual penală şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă.
La arestarea preventivă a inculpatului s-au avut în vedere dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., constatându-se că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută este mai mare de 4 ani şi că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În mod evident, prima condiţie, respectiv cea vizând limita pedepsei există şi în prezent, dar în ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie s-a apreciat că nu mai subzistă.
Pericolul pentru ordinea publică nu poate fi analizat generic, aşa cum motivează parchetul în recursul declarat, în sensul că ar rezulta din gravele prejudicii de imagine aduse instituţiei în care inculpatul şi-a desfăşurat activitatea.
Legiuitorul impune existenţa unui pericol social concret, iar la momentul luării măsurii arestării preventive acest pericol concret a avut în vedere rezonanţa generată în cadrul colectivităţii de natura infracţiunii, dar şi posibilitatea pe care inculpatul ar fi putut să o aibă de a influenţa declaraţiile denunţătorului şi ale unor martori audiaţi în cauză.
În acest moment au fost audiaţi toţi martorii din lucrări, cu o singură excepţie, care au conturat şi profilul inculpatului în raport de care se poate evalua pericolul pe care lăsarea acestuia în libertate l-ar prezenta pentru ordinea publică, iar în ceea ce priveşte rezonanţa faptei în societate, aceasta s-a diminuat prin trecerea timpului.
Toate aceste aspecte justifică dispoziţia instanţei de fond, în sensul revocării arestării preventive, astfel că Înalta Curte, conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchet, cu consecinţa punerii de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE – D.N.A. – S.T.B. împotriva încheierii de şedinţă din 30 ianuarie 2007 pronunţată în dosarul nr. 191/32/2007 de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, privind pe inculpatul V.C.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 615/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 641/2007. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
