ICCJ. Decizia nr. 6/2007. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6/2007
Dosar nr. 14/1/2007
Şedinţa publică din 4 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Curtea de Apel Ploieşti, investită cu judecarea recursului declarat de inculpatul M.I.E.C., împotriva sentinţei penale nr. 190 din 9 noiembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Buzău, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 30011 alin. (1) C. proc. pen., a constatat prin încheierea din 28 decembrie 2006 pronunţată în dosarul nr. 7517/42/2006, legală şi temeinică măsura arestării preventive luată faţă de recurent şi potrivit dispoziţiilor art. 3001 alin. (3) C. proc. pen., şi a dispus menţinerea ei.
În motivarea hotărârii, instanţa a arătat că inculpatul a fost condamnat de prima instanţă, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74, 76 C. pen. şi subzistă temeiurile avute în vedere la data luării acestei măsuri preventive.
În termen legal, inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii menţionate, solicitând revocarea măsurii arestării preventive cu motivarea că pedeapsa la care a fost condamnat este relativ mică, aşa încât nu se mai justifică judecarea sa în stare de arest preventiv.
Verificând critica invocată, Înalta Curte constată nefondat recursul inculpatului, pentru considerentele ce urmează.
Prin încheierea recurată, instanţa de apel, verificând din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 3001 raportat la art. 160b alin. (1) C. proc. pen., reţinând motivat că subzistă temeiurile avute în vedere la data luării măsurii, respectiv prevederile art. 148 alin. (1) lit. c) şi h) C. proc. pen., devenite ulterior modificărilor aduse de Legea nr. 356/2006 lit. a) şi f).
Inculpatul a fost condamnat de prima instanţă, urmare evaluării probatoriului administrat pentru săvârşirea infracţiunii continuate prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, fiind întrunită şi condiţia pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestuia cunoscut drept persoană ce comercializează droguri de mare risc.
Faţă de cele expuse, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.E.C. împotriva încheierii din 28 decembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 7517/42/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 613/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 593/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
