ICCJ. Decizia nr. 641/2007. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 641/2007

Dosar nr. 901/1/2007

Şedinţa publică din 2 februarie 2007

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 24 ianuarie 2007 Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 3002 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului M.T.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă şi în prezent pericol concret pentru ordinea publică, astfel cum rezultă din probele certe, care sunt administrate în cauză.

Instanţa a concluzionat că faţă de pericolul concret pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului pentru ordinea publică, în raport de natura infracţiunilor reţinute în sarcina acestuia şi durata arestării până în prezent, măsura arestării preventive este în concordanţă cu dispoziţiile art. 5 paragraful 3 din C.E.A.D.O.L.F. şi cu exigenţele prevederilor legale cuprinse în Codul de procedură penală în această materie.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, fără motivare.

Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Prin încheierea nr. 4 din data de 12 aprilie 2006, Tribunalul Covasna a dispus arestarea preventivă a inculpatului recurent pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., constând în aceea că în ziua de 10 aprilie 2006, a pătruns în locuinţa părţii vătămate B.A. în vârstă de 89 de ani şi prin ameninţare şi violenţă a deposedat-o pe aceasta de suma de 200 lei RON.

Temeiurile arestării preventive le-au constituit prevederile art. 148 lit. h) [(lit. f) în reglementarea actuală)] C. proc. pen.

Verificând legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, conform art. 160b şi 3002 C. proc. pen., instanţa în mod corect a concluzionat că subzistă temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea acesteia.

Chiar şi în condiţiile menţinerii prezumţiei de nevinovăţie, până la condamnarea definitivă a inculpatului, faţă de modul concret de săvârşire a faptelor şi circumstanţele personale ale acestuia, în acest moment procesual este întemeiată menţinerea măsurii arestării preventive.

În consecinţă, hotărârea instanţei este legală şi temeinică şi în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.T. împotriva încheierii din 24 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosar nr. 122/64/2007.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 februarie 2007.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 641/2007. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs