ICCJ. Decizia nr. 663/2007. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 663/2007
Dosar nr. 947/1/2007
Şedinţa publică din 5 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 24 ianuarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosar nr. 18622/3/2006, în baza art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., s-a dispus, printre altele, menţinerea stării de arest a inculpatului N.C.O.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că în ceea ce-l priveşte pe inculpat se menţin temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive şi că sunt întrunite cumulativ condiţiile revăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă este închisoare mai mare de 4 ani şi există probe certe din care rezultă că lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul N.C.O.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport cu susţinerile apărătorului inculpatului şi din oficiu, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul, din considerentele ce se vor arăta în cele de urmează.
Se constată că în cauză se menţin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, cele prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că inculpatul a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. proc. pen., pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În plus, prin sentinţa penală nr. 1443 din 22 noiembrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, l-a condamnat pe inculpatul N.C.O. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În raport cu cele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului N.C.O. împotriva încheierii din 24 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 18622/3/2006 (3626/2006).
În baza art. 192 C. proc. pen., va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat şi către apărătorul desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.C.O. împotriva încheierii din 24 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 18622/3/2006 (3626/2006).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 66/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 666/2007. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
