ICCJ. Decizia nr. 95/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 95/2007
Dosar nr. 9398/1/2005
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 415 din 29 iunie 2004, Tribunalul Constanţa a condamnat pe inculpatul B.N., la 4 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 61 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că părţile vătămate B.I. şi T.L. nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.N., în folosul statului, a sumei de 12.500 dolari S.U.A.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, aşa cum rezultă din dispozitivul sentinţei.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
În perioada anilor 2001 – 2002, inculpatul B.N., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a recrutat din România mai multe tinere, unele prin exercitarea de ameninţări, pentru a practica prostituţia în Turcia şi Spania, însuşindu-şi sumele de bani obţinute în urma practicării prostituţiei de către acestea.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală, prin Decizia penală nr. 69/ P din 16 martie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpatul B.N.
Prin recursul declarat apărătorii aleşi ai recurentului inculpat au solicitat: casarea deciziei atacate în baza art. 3859 pct. 5, 6 şi 21 C. proc. pen., şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, întrucât nu a fost îndeplinită procedura de citare cu recurentul inculpat şi a fost încălcat dreptul la apărare al acestuia; casarea deciziei, în baza art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. şi achitarea recurentului inculpat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) şi d) C. proc. pen., iar, în subsidiar, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea spre rejudecare la instanţa de fond, întrucât nu s-a efectuat complet cercetarea judecătorească, iar motivarea soluţiei contravine dispozitivului hotărârii.
Recursul inculpatului este fondat, prioritar, pentru motivele ce urmează a fi arătate în continuare:
Potrivit art. 171 alin. (2) C. proc. pen., asistenţa juridică este obligatorie şi în cauzele în care învinuitul sau inculpatul este reţinut sau arestat chiar în altă cauză, iar potrivit art. 314 C. proc. pen., judecata nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului când acesta se află în stare de deţinere, alin. (2) al aceluiaşi articol stabilind că aducerea inculpatului arestat la judecată este obligatorie.
La termenul din 22 februarie 2005, instanţa de apel a reţinut, prin încheierea de şedinţă de la fila 45 lipsa apelantului inculpat B.N., pentru care s-a prezentat apărătorul ales al acestuia, avocat N.T., care a solicitat amânarea judecării apelului pentru imposibilitatea de prezentare.
Totodată, prin încheierea de la acelaşi termen, din 22 februarie 2005, a Curţii de Apel Constanţa, s-a reţinut că, pentru termenul următor, din 8 martie 2005, la care a fost amânată cauza, inculpatul va fi asistat de avocaţii aleşi N.T. şi M.I.
La termenul din 8 martie 2005, instanţa de apel a judecat cauza în lipsa apărătorului ales N.T.
Or, prin notele scrise depuse la dosarul instanţei de apel, apărătorul ales N.T. a arătat că, la termenul din 8 martie 2005, a intrat în sală la ora 915, şi a solicitat repunerea cauzei pe rol pentru încălcarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii, arătând că judecarea cauzei s-a realizat fără a i se da posibilitatea să-şi exercite mandatul de apărător ales al inculpatului.
În concret, apărătorul ales a motivat că, procedând în acest mod, inculpatului nu i s-a asigurat exercitarea completă şi deplină a dreptului la apărare, instanţa nelămurind, printre altele, situaţia stării de arest preventiv a acestuia în Spania.
Dacă instanţa ar fi asigurat în mod deplin şi complet dreptul la apărare al inculpatului, ar fi avut posibilitatea să constate că, deşi inculpatul B.N. a fost pus în libertate de către autorităţile spaniole la data de 19 octombrie 2004, ulterior, la 7 februarie 2005, el a fost arestat din nou, tot în Spania, aşa cum rezultă din actul tradus în limba română existent la dosar, depus de avocatul inculpatului în faţa instanţei de recurs.
Neprocedând în acest mod, instanţa de apel a judecat cauza cu încălcarea dispoziţiilor art. 171 alin. (2) şi art. 314 C. proc. pen., ceea ce atrage sancţiunea nulităţii absolute şi impune casarea deciziei pronunţate şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului declarat de inculpat.
Cu ocazia rejudecării apelului, urmează a fi avute în vedere şi celelalte critici formulate de inculpat prin apărătorii săi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul inculpat B.N. împotriva deciziei penale nr. 69/ P din 16 martie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Constanţa.
Menţine măsura obligării de a nu părăsi ţara privind pe recurentul inculpat B.N.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 881/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 138/2007. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
