ICCJ. Decizia nr. 831/2007. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 831/2007
Dosar nr. 1289/1/2007
Şedinţa publică din 13 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din şedinţa publică din 2 februarie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureş, a fost menţinută starea de arest preventiv faţă de inculpatul H.I.T., în baza dispoziţiilor art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Instanţa a respins cererile inculpatului privind revocarea arestării preventive precum şi cea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu aceea de interzicere a inculpatului de a nu părăsi localitatea, ca nefondate, reţinându-se că probatoriul administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de fond până la pronunţarea sentinţei penale, împotriva căreia a declarat apelul dedus judecăţii, demonstrează că împotriva inculpatului există indicii temeinice care fundamentează bănuiala legitimă că acesta ar fi comis infracţiunea prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., împotriva inculpatului continuă să subziste temeiul legal prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. Infracţiunea pentru care este acuzat inculpatul este sancţionată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar în acest moment procesual lăsarea în libertate a inculpatului, prezintă pericol concretpentru ordinea publică, date fiind circumstanţele reale reţinute drept cadru al comiterii faptei imputate, natura şi importanţa valorii sociale special ocrotite de legiuitorul român, viaţa persoanei, valoarea socială iremediabil vătămată, necesitatea împiedicării formării unui sentiment de indignare în cadrul comunităţii din care provin părţile în situaţia în care acesta ar fi cercetat în stare de libertate.
Instanţa a avut în vedere la stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică a inculpatului şi referatul de evaluare a inculpatului întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş, din care rezultă că acesta este perceput în comunitate ca un om cu un comportament violent.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul solicitând revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea.
Recursul nu este fondat.
Examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele considerente:
Recurentul inculpat a fost arestat preventiv, la data de 16 iunie 2005, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., constând în faptul că, în după amiaza zilei de 13 iunie 2005, a aplicat victimei G.I. mai multe lovituri cu bâta şi cu piciorul peste corp, după care a transportat-o la o stână aflată în Munţii Căliman, iar în dimineaţa de 14 iunie 2005, i-a aplicat o lovitură cu piciorul în cap, provocându-i o fractură cervicală în urma căreia, la foarte scurt timp, victima a decedat. Instanţa a considerat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 şi art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, iar prin sentinţa penală nr. 267 din 8 decembrie 2006, Tribunalul Mureş a condamnat inculpatul pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa.
Inculpatul a declarat apel împotriva sentinţei.
În cadrul apelului, instanţa a pus în discuţie necesitarea menţinerii sau revocării măsurii arestării preventive, conform art. 3002 C. proc. pen., conform căruia în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160b C. proc. pen.
Înalta Curte, verificând lucrările dosarului, reţine că în mod corect instanţa a constatat că arestarea preventivă este legală. În cauză temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat pentru a fi justificată revocarea acestei măsuri.
Temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.
Potrivit art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuieşte cu altă măsură preventivă în cazul când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Deoarece nu s-au schimbat aceste temeiuri, în mod corect instanţa a respins cererea fundamentată pe acest text de lege şi art. 145 C. proc. pen.
Toate aceste considerente atrag concluzia că hotărârea pronunţată de instanţă este legală şi temeinică şi în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.I.T. împotriva încheierii din 2 februarie 2007 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosar nr. 62/43/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 798/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 861/2007. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
