ICCJ. Decizia nr. 861/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Fond

Decizii penale ICCJ 2007

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 861/2007

Dosar nr. 14206/1/2006

Şedinţa publică din 16 februarie 2007

Asupra contestaţiei la executare de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 27 iulie 2004. Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a fost învestit cu soluţionarea plângerii formulată de petiţionarul R.A. împotriva Rezoluţiei nr. 1166/P/2001 din 6 mai 2003 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul colonel B.N.

Prin sentinţa penală nr. 114 din 16 august 2005, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, întrucât intimatul nu mai avea calitatea de militar.

Această instanţă, prin sentinţa penală nr. 1451 din 25 octombrie 2005, şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, având în vedere că la data săvârşirii faptelor sesizate de petiţionar intimatul B.N. deţinea gradul militar de colonel, care este echivalent cu gradul de inspector şef principal, conform Legii nr. 293/2004.

La rândul său, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 168 din 6 decembrie 2005, a trimis plângerea formulată de petiţionarul R.A. spre competentă soluţionare la Prim-procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, conform art. 278 C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care invocând dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., a susţinut că, în mod greşit instanţa a trimis plângerea la procurorul ierarhic superior în loc să o respingă ca inadmisibilă.

Prin Decizia penală nr. 3435 din 29 mai 2006, Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a casat sentinţa penală nr. 168/2005 a Curţii de Apel Bucureşti, şi rejudecând cauza, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul R.A. împotriva rezoluţiei din 6 mai 2003 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi l-a obligat pe petiţionar la plata sumei de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie la executare contestatorul R.A., criticând-o pentru faptul că a fost obligat în mod eronat la plata cheltuielilor de judecată, deoarece recursul său a fost declarat împotriva unei hotărâri care nu putea fi recurată, întrucât se referea la o declinare de competenţă. A invocat dispoziţiile art. 461 lit. d) şi c) C. proc. pen.

Examinând contestaţia la executare, din perspectiva motivelor invocate de contestator, şi din oficiu, Înalta Curte o va respinge, ca nefondată, având în vedere considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., în cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul.

După cum rezultă din motivarea contestaţiei la executare, contestatorul R.A. pune în discuţie nelegalitatea obligării sale la plata cheltuielilor de judecată întrucât recursul parchetului a vizat o hotărâre judecătorească de declinare de competenţă care nu putea fi atacată cu recurs.

În speţă, Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a pronunţat hotărârea atacată cu contestaţie la executare, a admis recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petiţionarul R.A. împotriva rezoluţiei organului de urmărire penală.

Prin urmare, pronunţând o soluţie de respingere a cererii petiţionarului, instanţa de judecată a dispus corect, potrivit textului de lege evocat, şi a obligat persoana căreia i s-a respins cererea la plata cheltuielilor de judecată aferente.

Aşa fiind, motivul contestaţiei la executare neîncadrându-se în nici unul din cazurile de contestaţie invocate [(art. 461 lit. d) sau c)] urmează ca Înalta Curte să respingă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul R.A.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat şi către apărătorul desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul R.A. împotriva deciziei penale nr. 3435 din 29 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. 36093/2/2005.

Obligă contestatorul să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 februarie 2007.

← ICCJ. Decizia nr. 831/2007. Penal. Menţinere măsură de...  ICCJ. Decizia nr. 883/2007. Penal. Dare de mită (art. 255... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 861/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Fond