ICCJ. Decizia nr. 1028/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1028/2008
Dosar nr. 1710/42/2007
Şedinţa publică din 20 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor dosarului, se constată următoarele:
Curtea de Apel Ploieşti, prin sentinţa penală nr. 140 din 3 decembrie 2007, a respins, ca nefondată, plângerea petentului T.V. împotriva rezoluţiilor nr. 176/P/2007 şi nr. 973/II/2/2007 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, ce s-au menţinut.
Petentul a fost obligat la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea acestei sentinţe se reţine următoarele:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, prin rezoluţia nr. 176/ P din 26 iulie 2007, a admis, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul D.C., executor judecătoresc, pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi faţă de T.A. pentru infracţiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.
În motivarea soluţiei procurorul a reţinut că executorul judecătoresc a procedat la executarea silită a sentinţei civile nr. 874/2005 pronunţată de Judecătoria Găeşti, cu bună credinţă şi cu respectarea dispoziţiilor legale, petentul T.V. a fost somat prin adresa din 05 iunie 2006 ca în termen de 5 zile de la primirea înştiinţării să evacueze imobilul proprietatea numitei T.A., astfel că la data de 18 octombrie 2006 petentul a fost evacuat, încheindu-se procesul verbal de punere în executare a hotărârii judecătoreşti.
Împotriva acestei rezoluţii petentul a formulat plângere conform art. 278 C. proc. pen. şi prin rezoluţia nr. 973/II/2/28 august 2007 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului, cu motivarea că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică şi că petentul în declaraţia dată, la data de 27 februarie 2007, a menţionat expres că nu doreşte să se judece cu fosta soţie pentru lovire şi nici să formuleze plângere penală împotriva acesteia şi a executorului judecătoresc.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin sentinţa civilă nr. 874/2005 a Judecătoriei Găeşti, investită cu formulă executorie, s-a dispus evacuarea petentului T.V. din imobilul situat în Găeşti, str. Argeşului, judeţul Dâmbovita, întrucât acest imobil a fost dobândit de soţia sa, T.A., prin moştenire (pronunţându-se în mod irevocabil divorţul dintre soţi), executarea silită fiind încuviinţată de Judecătoria Găeşti prin încheierea din 19 mai 2006 pronunţată în Camera de Consiliu în dosarul nr. l13/2006, în baza dispoziţiilor art. 3731 alin. (2) C. proc. civ.
Executarea silită cerută de fosta soţie a petentului a format obiectul dosarului nr. 106/2006 al B.E.J. D.C.
Intimatul a emis, la data de 5 iunie 2006, somaţie (dosar nr. l76/P/2007) către petentul T.V., prin care acesta a fost somat să evacueze imobilul proprietatea numitei T.A., comunicându-se totodată şi procesul-verbal privind cheltuielile de judecată şi onorariul de executare.
La data de 18 octombrie 2006 petentul a fost evacuat din imobil, aşa cum s-a consemnat în procesul-verbal de executare încheiat la această dată.
Susţinerea petentului că soluţiile de netrimitere în judecată a intimatului executor judecătoresc pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor este lipsită de temei, deoarece din actele premergătoare, efectuate în cauză nu rezultă că intimatul D.C. ar fi acţionat cu rea-credinţă împotriva intereselor petentului, executarea silită efectuată a avut la bază o hotărâre judecătorească investită cu formulă executorie şi încuviinţată de instanţa de executare.
Aşadar, în lipsa unor argumente temeinice şi a unor probe că intimatul ar fi acţionat cu încălcarea atribuţiilor de serviciu şi cu rea credinţă nu se putea dispune decât soluţia de neîncepere a urmăririi penale pentru infracţiunea reclamată.
Critica petentului referitoare la cuantumul cheltuielilor de executare nu poate fi analizată în cadrul plângerii formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., care se referă numai la soluţiile parchetului de netrimitere în judecată şi de altfel petentul a supus cenzurii instanţei de judecată acest aspect, formulând contestaţie la executare şi prin sentinţa civilă nr. 1090 din 28 iunie 2007 Judecătoria Găeşti a respins-o ca neîntemeiată.
În declaraţia dată, la data de 27 februarie 2007, precum şi în faţa instanţei, petentul a arătat că în prezent, fiind reintegrat în domiciliul comun, urmărirea penală a intimatului nu îl mai interesează, cerând numai exonerarea sa de plata cheltuielilor de executare, critică care, aşa cum s-a arătat mai sus nu poate fi analizată pe calea plângerii formulată de petent.
Aşadar, din actele premergătoare efectuate în cauză, Curtea constată că nu rezultă indicii cu privire la săvârşirea infracţiunii reclamate în sarcina intimatului şi în mod legal s-a dispus neînceperea urmării penale, conform art. 208 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neexistând fapta sesizată.
Petentul nemulţumit de această sentinţă, în termenul legal, a declarat recursul de faţă, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, urmărind în principal, ca executorul judecătoresc intimat, să-i restituie toate cheltuielile de executare, deoarece în cele din urmă a fost reintegrat în locuinţă.
Recursul este nefondat.
Curtea, examinând actele dosarului parchetului, a dosarului de executare întocmit legal de intimatul executor judecătoresc, reţine că rezoluţiile parchetului atacate de petentul recurent, sunt legale. De fapt, pe petent nu-l interesează decât recuperarea cheltuielilor de executare şi nu urmărirea penală a intimatului pentru infracţiunea reclamată şi prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), astfel după cum a precizat acesta încă din 27 februarie 2007 şi instanţei de fond.
Cum, procedura plângerii reglementată de art. 2781 C. proc. pen., este una strict pentru cauzele penale, aceasta nu poate a fi extinsă şi nici aplicată, litigiilor de natură civilă, după cum, în prezent o precizează petentul recurent.
Aşa fiind şi constatându-se că sentinţa penală atacată de petent, prin recursul de faţă, este legală şi temeinică, va fi menţinută.
Ca atare, recursul va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul T.V. împotriva sentinţei penale nr. 140 din 3 decembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1026/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 115/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
