ICCJ. Decizia nr. 1401/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1401/2008
Dosar nr. 34852/3/2006
Şedinţa publică din 15 aprilie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 1397/ F din 19 octombrie 2007, i-a condamnat pe inculpaţii:
1. C.L.C., zis L., la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 lit. c) şi art. 76 C. pen.
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 517 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 101 din 23 ianuarie 2004 a Tribunalului Bucureşti pe care l-a contopit cu pedeapsa de 8 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
A dedus din pedeapsă prevenţia de la 22 septembrie 2006 la 16 octombrie 2007 şi a menţinut starea de arest.
2. P.C.G. zis C., la 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 lit. c) şi art. 76 C. pen. şi, un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 lit. c) şi art. 74 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A dedus din pedeapsă prevenţia de la 21 septembrie 2006 la 10 august 2007.
3. M.M.C. zis C., la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., raportat la art. 76 C. pen.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani.
4. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi l-a condamnat pe inculpatul T.V.C. zis R. la 2 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 6 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 2607 din 19 octombrie 2004 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti. S-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 2 ani, în total 3 ani şi 6 luni.
A dedus prevenţia de la 22 septembrie 2006 la 29 septembrie 2006.
A constatat că cele 3 probe au fost consumate în procesul analizelor de laborator.
A dispus restituirea către inculpatul C.L. a sumei de 651 RON consemnată la C.E.C.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în ziua de 21 septembrie 2006, inculpatul C.L.C., a vândut prin intermediul inculpaţilor P.C.G., zis C. şi M.M.C., zis C., două doze conţinând 0,18 g. heroină, martorului M.Ş.C., în schimbul sumei de 100 RON.
Cei doi inculpaţi împreună cu martorul G.F. l-au apelat pe telefonul mobil pe inculpatul C.L.C. apoi s-au întâlnit cu acesta în Cartierul Crângaşi pe str. Frăţiei, unde inculpatul P.C.G. a cumpărat de la C. cele 2 doze, din care una a păstrat-o pentru sine.
Reveniţi în zona Udrişte inculpaţii M.M.C. şi P.C.G. au fost imobilizaţi de lucrătorii de poliţie, iar apoi inculpatul P.C.G. l-a sunat pe inculpatul C.L.C., cerându-i să se întâlnească în Piaţa M. Kogălniceanu, ocazie cu care a fost reţinut şi el.
În zona Udrişte a fost depistat şi inculpatul T.V.C. care i-a vândut martorului M.Ş.C. o seringă şi o fiolă pentru care a primit 200.000 lei. Cei doi au fost surprinşi în timp ce împărţeau o doză de heroină.
Prima instanţă a motivat că faptele inculpaţilor C.L.C. de a vinde şi a inculpaţilor P.C.G. şi M.M.C. de a intermedia cumpărarea de droguri de mare risc constituie infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Fapta inculpatului P.C.G. de a deţine fără drept 0,02 gr. heroină pentru consum propriu constituie infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii.
Inculpaţii M.M.C. şi T.V.C. au criticat sentinţa, ca nelegală şi netemeinică, şi au cerut să fie achitaţi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Inculpatul T.V. a solicitat în subsidiar redozarea pedepsei, având în vedere că este consumator de droguri şi a fost internat la dezintoxicare. Acelaşi lucru l-a susţinut şi inculpatul M.M. care a arătat că este consumator de droguri şi că nu a vândut droguri.
Inculpatul C.L.C. a criticat sentinţa pentru netemeinicie şi a solicitat redozarea pedepsei, deoarece a colaborat cu organele de poliţie, a recunoscut infracţiunea şi a făcut două denunţuri pentru a beneficia de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Inculpatul P.C.G. a criticat sentinţa, ca netemeinică şi nelegală, susţinând că drogurile găsite asupra sa erau destinate pentru consum propriu şi nu pentru a fi vândute.
Prin Decizia penală nr. 410/ A din 20 decembrie 2007 pronunţată de secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie de la Curtea de Apel Bucureşti a fost admis numai apelul inculpatului T.V., apelurile celorlalţi inculpaţi fiind apreciate ca nefondate.
Sentinţa a fost desfiinţată în parte şi rejudecând în baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen., inculpatul T.V. a fost condamnat la 6 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2607 din 19 octombrie 2004 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare în condiţiile art. 64 lit. a) şi b) şi art. 71 C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpaţii C.L.C., P.C.G. şi T.V.C.
Inculpaţii nu şi-au motivat recursurile, iar apărătorii acestora au reiterat criticile din apel.
Astfel, apărătorul inculpaţilor recurenţi C.L.C. şi P.C.G. a cerut casarea hotărârilor, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen. A solicitat în principal achitarea inculpaţilor în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea pedepselor, deoarece aşa cum au declarat constant ei erau consumatori şi nu traficanţi.
Apărătorul inculpatului T.V.C. a cerut casarea hotărârilor şi achitarea inculpatului, deoarece nu există nicio probă de vinovăţie, iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Recursurile sunt nefondate.
Prima instanţă a reţinut pe baza probelor administrate, a declaraţiilor inculpaţilor şi proceselor-verbale întocmite de organele de poliţie şi declaraţiile martorilor M.Ş. şi G.F. o situaţie de fapt corectă.
Din declaraţia inculpatului P.C.G. şi declaraţia martorului denunţător M.G. rezultă că P.C.G. şi M.M.C. au intermediat vânzarea-cumpărarea de droguri din 21 septembrie 2006.
La rândul său inculpatul C.L.C. a recunoscut săvârşirea infracţiunii şi a făcut două denunţuri în scopul de a beneficia de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000. Prima instanţă nu a făcut aplicarea prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu motivarea că în dosarele nr. 1779/D/P/2006 şi nr. 1780/DP/2006 s-a dispus neînceperea urmăriri penale, aspectele sesizate de inculpat nu s-au confirmat.
Aceeaşi situaţie şi în privinţa inculpatului P.C.G. a cărui denunţ a format obiectul dosarului nr. 1778/D/P/2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. şi în care s-a dispus conform art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale.
Critica formulată de apărătorul inculpatului T.V.C., în sensul că inculpatul nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 este nefondată. Din probele administrate rezultă fără dubiu că în ziua de 21 septembrie 2006 inculpatul a fost surprins de poliţie într-o toaletă ecologică având asupra sa o pungă de plastic (bilă) ce conţinea 0,03 gr. heroină, o fiolă de apă distilată şi o seringă hipodermică. Inculpatul însoţit de martorul M.Ş. încerca să-şi facă injecţie cu heroină, iar inculpatul aşa cum rezultă din actele medicale (bilet de ieşire Spitalul Obrejia nr. 6058 din 12 martie 2007, este dependent de heroină).
Nici criticile privind greşita individualizare a pedepselor nu sunt fondate.
În ce-l priveşte pe inculpatul C.L.C. prima instanţă a motivat că deşi inculpatul este recidivist, anterior a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dat dovadă de sinceritate şi a făcut două denunţuri pentru a beneficia de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000. Chiar dacă denunţurile nu s-au confirmat instanţa a apreciat că prin reţinerea de circumstanţe atenuante şi reducerea pedepsei sub minimul special de 10 ani la 8 ani inculpatul poate fi reeducat şi prevenit să mai săvârşească infracţiuni.
Pedeapsa aplicată inculpatului P.C.G., de 5 ani închisoare, a fost individualizată cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prima instanţă având în vedere pericolul social ridicat al infracţiunii comise, faptul că inculpatul este recidivist dar în acelaşi timp că a avut o atitudine procesuală corectă drept pentru care prin recunoaşterea de circumstanţe atenuante pedeapsa a fost redusă la ½ din minimul special.
În fine, critica inculpatul T.V.C. referitoare la individualizare este şi ea nefondată.
Se are în vedere că inculpatul deşi este recidivist instanţa de apel a reindividualizat pedeapsa aplicată de prima instanţă, aplicând o reducere substanţială de la 2 ani la 6 luni închisoare. Aşa fiind, o nouă reducere nu este justificată şi în consecinţă recursul urmează a fi primit ca nefondat.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte urmează ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursurile ca nefondate.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce reţinerea şi arestarea conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.L.C., P.C.G. şi T.V.C. împotriva deciziei penale nr. 410/ A din 20 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori de familie.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata arestării preventive, după cum urmează:
- pentru recurentul inculpat C.L.C. reţinerea şi arestarea preventivă de la 22 septembrie 2006 la 15 aprilie 2008;
- pentru recurentul inculpat P.C.G. arestarea preventivă de la 21 septembrie 2006 la 10 august 2007;
- pentru recurentul inculpat T.V.C. arestarea preventivă de la 22 septembrie 2006 la 29 septembrie 2006.
Obligă recurenţii inculpaţi C.L.C. şi P.C.G. la plata sumei de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar recurentul inculpat T.V.C. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1358/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1441/2008. Penal → |
|---|
