ICCJ. Decizia nr. 992/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 992/2008
Dosar nr. 8304/2/2007
Şedinţa publică din 18 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 263 din 10 decembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul R.G. împotriva rezoluţiei din 24 septembrie 2007 emisă în dosarul nr. 1230/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a rezoluţiei nr. 1635/II-2/2007 din 25 octombrie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
A menţinut soluţia atacată.
A obligat petentul la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 200 lei, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiţionarul pentru motivele arătate în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de petiţionar sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că la 9 august 2007 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti plângerea numitului R.G. împotriva judecătorului, M.I.L. de la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în legătură cu modalitatea în care, fiind delegat pentru supravegherea executării pedepselor, a soluţionat dosarul nr. 347/2007 al acestei instanţe.
Fiind audiat, la 18 septembrie 2007, petiţionarul a arătat că dosarul sus-menţionat a avut ca obiect sesizarea sa referitoare la împrejurarea că, în cursul judecării unei cauze penale în care era arestat (dosarul nr. 368/4/2007 al aceleiaşi instanţe), la termenul din data de 7 iunie 2007, nu i-au fost scoase cătuşele, deşi judecătorul a dispus în acest sens; sesizarea a fost respinsă, deşi din audierea înregistrării şedinţei şi analiza transcrierii acesteia, a rezultat că aspectele pe care le învederase sunt reale. Numitul R.G. a arătat că, în legătură cu aceste aspecte, înţelege să formuleze plângere penală împotriva judecătorului M.I.L., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 268 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Prin rezoluţia din 24 septembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 1230/P/2007 s-a dispus în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul M.I.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 246, art. 268 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Organul de urmărire penală în motivarea rezoluţiei a arătat că în sarcina magistratului mai sus menţionat nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 268 C. pen., deoarece aceasta constă în fapta de a pune în mişcare acţiunea penală, de a dispune arestarea, de a trimite în judecată sau a condamna o persoană, ştiind că este nevinovată.
Or, în cauză a fost vorba de soluţionarea unei cereri privind drepturile deţinuţilor, iar nu de un dosar penal care să implice o dispoziţie de natura celei cerute pentru existenţa infracţiunii de represiune nedreaptă.
S-a mai arătat, de asemenea că, în speţă nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 246 şi 289 C. pen., având în vedere că cenzurarea unei hotărâri judecătoreşti, inclusiv în ceea ce priveşte aprecierea probelor, se poate realiza doar prin exercitarea căilor de atac, orice alte modalităţi, între care şi soluţionarea unor plângeri penale împotriva magistraţilor, reprezentând o încălcare a principiului independenţei puterii judecătoreşti, consacrat în numeroase norme interne şi internaţionale.
Prin rezoluţia nr. 1635/II-2/2007 din 25 octombrie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petent şi s-a menţinut soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în dosarul nr. 1230/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ca fiind legală şi temeinică.
Instanţele judecătoreşti sunt suverane a aprecia atât probatoriul administrat în cauză cât şi textele de lege care sunt aplicabile dându-le interpretarea pe care o consideră corespunzătoare iar soluţiile pronunţate de acestea nu echivalează cu exercitarea abuzivă a atribuţiilor ce le revin potrivit legii magistraţilor şi prin urmare nu pot conduce prin ele însele la reţinerea unor infracţiuni de abuz în serviciu sau de fals.
Răspunderea penală a magistraţilor poate fi pusă în discuţie numai în situaţiile în care aceştia şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acţiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.
În speţă, se constată că nu există elemente care să genereze cel puţin suspiciuni în sensul unei atitudini de rea-credinţă a intimatei în soluţionarea cauzei şi având în vedere că reaua-credinţă nu se prezumă, în mod corect s-a apreciat că nu se justifică începerea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 268 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Pentru considerentele mai sus arătate unite cu cele ale sentinţei penale atacate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar, obligându-l pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul R.G. împotriva sentinţei penale nr. 263 din 10 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 990/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1086/2008. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
