ICCJ. Decizia nr. 1109/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1109/2008
Dosar nr. 382/39/2007
Şedinţa publică din 26 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 50 din 7 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul V.l. împotriva rezoluţiilor nr. 172/P/2006 din 27 iunie 2007 şi nr. 229/ll/2 din 18 septembrie 2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, fiind obligat petentul la 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că prin plângerea înregistrată la această instanţă, petentul V.l. a solicitat desfiinţarea rezoluţiilor emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în dosarul penal nr. 172/P/2006, condamnarea intimatelor G.S., A.S. şi N.V., din cadrul Tribunalului Suceava pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi obligarea lor la plata, în solidar, a daunelor morale în sumă de 50.000 RON, cu motivarea că intimatele au făcut parte din completul de judecată investit cu soluţionarea recursurilor formulate de către el şi fosta soţie în cadrul unei acţiuni de partaj, acestea consemnând în motivarea deciziei pronunţate aspecte nereale precum faptul că între părţi ar fi existat un acord cu privire la împărţeală, fapt care i-a adus un prejudiciu moral şi material. A mai arătat că intimatele au încălcat cu ocazia judecării recursurilor atât prevederile legale ale Codului de procedură civilă cât şi cele mai elementare norme deontologice, pronunţând o hotărâre absolut nelegală şi netemeinică, acţionând astfel în favoarea intereselor fostei sale soţii.
Pe baza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi la instanţă s-a reţinut că partea vătămată V.M. a formulat plângere penală solicitând a se efectua cercetări împotriva judecătorilor G.S., A.S. şi N.V. întrucât acestea, în calitatea pe care o au, îndeplinindu-şi defectuos atribuţiile de serviciu, au dat o soluţie netemeinică şi nelegală în dosarul nr. 807/86/2006 al Tribunalului Suceava, cauzându-i o vătămare a intereselor legale, constând în aceea că a pierdut pe nedrept o cotă - parte din masa bunurilor comune partajate cu fosta sa soţie M.G.D.
Prin rezoluţia nr. 172/P/2006 din 27 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de G.S., A.S. şi N.V., judecători în cadrul Tribunalului Suceava, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), reţinându-se că intimatele - judecătoare au efectuat activităţi şi au întocmit acte în virtutea atribuţiilor pe care judecătorii le îndeplinesc în exercitarea funcţiilor în care sunt învestiţi, cu respectarea principiilor inamovibilităţii şi independenţei, prin interpretarea probelor şi aplicarea legii, neexistând indicii din care să rezulte săvârşirea vreunei infracţiuni.
Astfel, din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria Rădăuţi, la data de 21 iunie 2005 sub nr. 3267/2005, reclamanta M.G.D. a chemat în judecată pe pârâtul petent V.M., solicitând instanţei partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.
Prin sentinţa civilă nr. 1054 din 13 aprilie 2005 pronunţată de Judecătoria Rădăuţi a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta M.G.D., s-au constatat cotele de contribuţie ale părţilor şi bunurile supuse partajării şi s-a dispus pe loturi atribuirea acestora, cu obligarea la plata unei sulte pentru egalizarea valorică a loturilor.
Împotriva acestei sentinţe civile au formulat recurs atât reclamanta M.G.D. cât şi pârâtul petent V.l., recursuri care au fost admise prin Decizia civilă nr. 1705 din 16 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. 807/86/2006, iar ca urmare a admiterii recursurilor s-a procedat la o nouă lotizare şi reatribuirea loturilor către părţile litigante.
S-a apreciat de către instanţa de fond că, potrivit art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. Având în vedere elementele constitutive ale acestei infracţiuni sub aspectul laturii obiective şi subiective şi corelând aceste elemente cu activitatea desfăşurată de cele trei intimate care au format completul de judecată ce a soluţionat recursurile civile, instanţa de fond a apreciat că în mod corect s-a reţinut de către parchet că fapta reclamată de către petent ca fiind săvârşită de către acestea, nu există. Aceasta întrucât activitatea de administrare şi interpretarea probelor este atributul exclusiv al instanţei de judecată investite cu soluţionarea unei cauze, iar potrivit art. 17 din Legea nr. 304/2004, hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale, aspecte faţă de care reanalizarea şi reaprecierea probatoriului administrat în procedura civilă desfăşurată între petent şi fosta sa soţie nu se poate realiza în cadrul procedurii plângerii penale contra judecătorilor.
În speţă, intimatele G.S., A.S. şi N.V. au soluţionat recursurile civile în virtutea atribuţiilor de serviciu, desfăşurate cu respectarea principiului independenţei, supunerii numai legii şi a imparţialităţii, neexistând indicii de săvârşire de către acestea a vreunei infracţiuni.
Împotriva sentinţei instanţei de fond, în termen legal, a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând susţinerile din plângerea penală şi cele din plângerile împotriva rezoluţiilor procurorului.
Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, instanţa de fond şi procurorul apreciind în mod corect că, prin pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti, magistraţii - judecători nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), pentru existenţa acestei infracţiuni fiind necesar ca aceştia să acţioneze, cu ştiinţă, în scopul prejudicierii interesului unei părţi, ceea ce nu este cazul în speţă. în cauză, prin pronunţarea într-o cauză civilă având ca obiect partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, chiar dacă hotărârile ar fi fost nelegale sau netemeinice, intimaţii judecători nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, îndreptarea eventualelor greşeli de judecată putându-se realiza doar pe căile şi cu respectarea procedurilor prevăzute de lege.
Aşadar, cum opiniile exprimate de judecătorii cu ocazia pronunţării unor hotărâri judecătoreşti nu poate constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a acestora iar din verificările efectuate nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu de către intimaţi cu consecinţa prejudicierii intereselor legale ale petentului, soluţia dispusă de instanţa de fond, de respingere, ca nefondată, a plângerii petentului şi, pe cale de consecinţă, de menţinere a rezoluţiei atacate, este legală şi temeinică astfel că, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul V.l. împotriva sentinţei penale nr. 50 din 7 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 26 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1103/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1128/2008. Penal. Abuz în serviciu în formă... → |
|---|
