ICCJ. Decizia nr. 1069/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1069/2008
Dosar nr. 1967/33/2007
Şedinţa publică din 24 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 106/ D din 3 decembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul P.T.E. împotriva rezoluţiei din 19 septembrie 2007 dispusă în dosarul nr. 324/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Cluj, petiţionarul P.E.T. a solicitat cercetarea numitului V.T. pentru săvârşirea infracţiunii de denunţare calomnioasă prevăzută de art. 259 C. pen.
În cursul anului 2003, petiţionarul P.E.T. a formulat o plângere prealabilă adresată la acea vreme direct instanţei de judecată Judecătoria Baia Mare, solicitând tragerea la răspundere penală a numitului V.T. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 205 C. pen.
Faţă de această plângere, la rândul său, numitul V.T. a depus o plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului P.E.T., pentru săvârşirea infracţiunii de denunţare calomnioasă, arătând că acuzaţia ce i se aduce este una mincinoasă.
Judecătoria Baia Mare, prin sentinţa penală nr. 1468 din 10 decembrie 2003, a dispus achitarea lui V.T. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 205 şi art. 206 C. pen., rămasă definitivă prin Decizia nr. 43/ R din 10 februarie 2004 a Tribunalului Maramureş, prin care recursul a fost respins ca nefondat.
În pofida acestei hotărâri de achitare, raportat la plângerea numitului V.T. pentru denunţare calomnioasă, pretins comisă de P.E.T., Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, prin rezoluţia nr. 1433/P/2003 din 6 septembrie 2004, a dispus neînceperea urmării penale faţă de numitul P.E.T. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 259 C. pen., cu motivarea greşită că în procesul iniţial nu există o hotărâre de condamnare sau achitare.
Profitând de această soluţie, petiţionarul P.E.T. a formulat plângere care constituie obiectul prezentei cauze, solicitând tragerea la răspundere penală a numitului V.T., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 259 C. pen.
Prin rezoluţia nr. 324/P/2007 din 19 septembrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de numitul V.T., pentru fapta prevăzută de art. 259C. pen.
Împotriva acestei rezoluţii, petiţionarul a formulat plângere la procurorul general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, plângere care a fost respinsă prin rezoluţia nr. 1047/11/2/2007 din 22 octombrie 2007.
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petiţionarul a formulat, în termen legal, plângere împotriva rezoluţiei nr. 324/P/2007 din 19 septembrie 2007, plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin sentinţa penală nr. 106/ D din 3 decembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, cu motivarea că nu există nici cele mai mici indicii, elemente de începere a urmării penale faţă de avocatul V.T., raportat la învinuirea ce i-a fost adusă, atâta vreme cât în plângerea sa iniţială a susţinut temeinic că în mod nedrept este acuzat de P.E.T. pentru insulte, instanţele judecătoreşti ulterior au şi confirmat acest lucru dispunând achitarea sa, confirmându-se astfel cele susţinute în plângerea sa faţă de petiţionar pentru denunţare calomnioasă.
Împotriva sentinţei de respingere a plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale împotriva avocatului V.T., petiţionarul P.E.T. a declarat recurs.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul declarat de petiţionară nu este fondat.
Din analiza actelor premergătoare efectuate nu a rezultat că intimatul V.T., ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunii de denunţare calomnioasă, demersul său de a sesiza organele de urmărire penală cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 259 C. pen., fiind justificat de pronunţarea unei soluţii de achitare într-o cauză în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare la plângerea prealabilă formulată de petiţionar.
Prin urmare nu se poate reţine că intimatul ar fi învinuit în mod mincinos petiţionarul în legătură cu săvârşirea unei infracţiuni.
În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere a plângerii petiţionarului împotriva rezoluţiei nr. 324/P/2007 din 19 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj este legală şi temeinică.
Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.T. împotriva sentinţei primei instanţe.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.E.T. împotriva sentinţei penale nr. 106/ D din 3 decembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1065/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1103/2008. Penal → |
|---|
