ICCJ. Decizia nr. 1142/2008. Penal. Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1142/2008
Dosar nr. 51/81/2007
Şedinţa publică din 27 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea Militară de Apel, prin Decizia nr. 17 din 18 decembrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 51/81/2007, a admis apelurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi partea civilă A.N.V., împotriva sentinţei nr. 41 din 29 iunie 2007, a desfiinţat sentinţa, dispunând rejudecarea cauzei de către instanţa competentă Tribunalul Bucureşti.
În motivarea deciziei, instanţa de control judiciar, a reţinut în esenţă următoarele:
La data de 10 februarie 2004, revizuientul condamnat M.D. a solicitat Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, revizuirea deciziei nr. 72 din 30 iulie 2002 pronunţată de Curtea Militară de Apel, în dosarul nr. 115/02, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 6007 din 18 decembrie 2003 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 4301/2002, prin care a fost condamnat, la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor continuate prevăzute de art. 26 raportat la art. 288 alin. (2), art. 26 raportat la art. 290, 26 raportat la art. 289, 26 raportat la art. 215 alin. (l) şi (2), art. 26 raportat la art. 242 alin. (l) şi (3), art. 248 C. pen., art. 323 alin. (l) şi (2) C. pen.
Ca temei al cererii de revizuire s-au invocat dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., susţinându-se că există fapte care nu au fost cunoscute de instanţă la data soluţionării cauzei.
Tribunalul Militar Bucureşti, prin încheierea de la data de 31 octombrie 2006, dată în dosarul nr. 43/F/2005, în temeiul art. 403 alin. (l) C. proc. pen. şi art. 394 alin. (l) lit. a) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat - lt. col. (rez.) împotriva sentinţei penale nr. 209 din 12 noiembrie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, aşa cum a fost modificată prin Decizia nr. 79 din 30 iulie 2002 a Curţii Militare de Apel, definitivă prin Decizia nr. 6007/2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fixând termen de judecare la data de 13 noiembrie 2006.
Ulterior etapei de admitere în principiu a căii extraordinare de atac exercitată de revizuientul condamnat, instanţa de fond, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, prin sentinţa nr. 41 din 29 iunie 2007, rejudecând cauza potrivit art. 405 C. proc. pen., a admis în temeiul art. 406 alin. (l) C. proc. pen., cererea de revizuire a hotărârii de condamnare a revizuientului, pe care o anulează în parte, respectiv în ce-l priveşte pe revizuientul M.D.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art.:
- art. 26 raportat la art. 288 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- art. 26 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- art. 248 C. pen.;
- art. 323 alin. (l) şi (2) C. pen.;
- art. 26 raportat la art. 215 alin. (l) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- art. 254 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- art. 26 raportat la art. 242 alin. (l) şi (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Urmare temeiului arestării, instanţa de fond, rezolvând latura civilă a cauzei, potrivit art. 346 alin. (3) C. proc. pen., a respins acţiunea civilă formulată de A.N.V., înlăturând obligarea solidară a inculpatului cu ceilalţi inculpaţi în privinţa cărora a fost menţinută hotărârea la plata despăgubirilor civile.
Împotriva sentinţei, în termen legal, au declarat apel, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti care a apreciat calea extraordinară de atac ca inadmisibilă în cauză, aşa cum rezultă din cercetarea prealabilă efectuată de procuror, nu au fost prezentate de revizuient fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Aceeaşi hotărâre, a fost supusă apelului, declarat de A.N.V., care a invocat în principal excepţia necompetenţei materiale a instanţei de fond în raport de prevederile Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, lege specială ale cărei dispoziţii sunt de strictă interpretare şi imediată aplicare.
Trecând la soluţionarea apelurilor conform art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Curtea Militară de Apel, a motivat soluţia de desfiinţare a sentinţei supuse controlului judiciar, invocând Decizia nr. 610 din 20 iulie 2007 a instanţei de contencios Constituţional, potrivit căreia s-a declarat neconstituţional art. III alin. (2) şi alin. (3) teza întâi din Legea nr. 356/2006, conform căruia „cauzele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată la parchetele sau instanţele militare la data intrării în vigoare a prezentei legi date de competenţa parchetelor sau instanţelor civile vor fi continuat să fie urmărire ori judecate de parchetele sau instanţele militare" şi „cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să fie judecate de instanţele competente potrivit dispoziţiilor aplicabile anterior acestei date", cât şi dispoziţiilor art. 35 alin. (l) şi alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora „în caz de indivizibilitate sau conexitate dacă dintre instanţe una este civilă şi alta militară competenţa revine instanţei civile".
Cât priveşte faza admiterii în principiu, instanţa de control judiciar, a constatat că a fost soluţionată cu respectarea regulilor de competenţă prevăzute de art. 401 C. proc. pen. şi în acord cu Decizia nr. XXX din 8 octombrie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţii unite, conform căreia „instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în primă instanţă".
Ulterior acestei faze, competenţa de a judeca în fond potrivit art. 405 şi 406 C. proc. pen., aparţine instanţei civile Tribunalul Bucureşti, respectându-se astfel dispoziţiile deciziei nr. 610 din 20 iunie 2007 a Curţii Constituţionale, jurisprudenţei C.E.D.O.
În termen legal, împotriva deciziei, revizuientul condamnat a formulat recurs, susţinând nelegalitatea hotărârii instanţei de apel, care a stabilit cu încălcarea dispoziţiilor legale competenţa de soluţionare în cauză, ca aparţinând instanţei civile.
Verificând critica formulată, instanţa de recurs, constată nefondată calea de atac exercitată de revizuientul condamnat.
Raţionamentul juridic menţionat de instanţa de apel investită cu soluţionarea căilor de atac intermediare, este corect.
În cauza dedusă judecăţii, prin încheierea din 31 octombrie 2006, Tribunalul Militar Bucureşti, în acord cu art. 397 alin. (l) C. proc. pen., şi art. 401 C. proc. pen., ca instanţă care a judecat fondul cauzei, a soluţionat admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Ulterior acestei date, după pronunţarea deciziei nr. 610 din 20 iunie 2007, a Curţii Constituţionale, conform căreia s-a declarat neconstituţional art. III alin. (2) şi (3) teza întâi din Legea nr. 356/2006, prin care legiuitorul a menţinut în mod nejustificat competenţa instanţelor militare şi respectiv a instanţelor militare, în cauzele aflate în curs de urmărire penală sau judecată la data intrării în vigoare a acestei legi, în mod legal s-a stabilit că singura instanţă aptă a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale, conform art. 405 alin. (l) C. proc. pen., a raportului juridic de drept substanţial, dându-se rezolvare acţiunii penale prin pronunţarea uneia din soluţiile prevăzute în art. 345 alin. (l) C. proc. pen., este instanţa civilă, Tribunalul Bucureşti.
Soluţionând în acest mod căile intermediare de atac, în acord cu dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., legal s-a dispus desfiinţarea sentinţei şi judecarea cauzei de instanţa civilă competentă.
În raport de cele expuse, recursul revizuientului condamnat va fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 alin. l pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient condamnat M.D. împotriva deciziei nr. 17 din 18 decembrie 2007 a Curţii Militare de Apel.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1136/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1158/2008. Penal → |
|---|
