ICCJ. Decizia nr. 1130/2008. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1130/2008
Dosar nr. 33423/3/2005
Şedinţa publică din 27 martie 2008
Asupra recursurilor de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 905 din 4 august 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor după cum urmează:
- pentru inculpaţii S.M.A. şi S.D.K. prin înlăturarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina lor;
- pentru inculpatul S.S.M. prin înlăturarea art. 75 lit. a) C. pen., numai cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.
În temeiul art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (l) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul S.D.K. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000, întrucât fapta nu există.
În temeiul art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (l) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul S.M.A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000, întrucât fapta nu a fost săvârşită de acesta.
În temeiul art. 25 C. pen., raportat la art. 3 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a), a condamnat pe inculpatul S.D.K., la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în baza art. 65 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 20 raportat la art. 3 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul S.D.K., la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în baza art. 65 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în baza art. 65 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele şi a aplicat inculpatului S.D.K. pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare sporită cu un an, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) în baza art. 35 alin. (3) C. pen.
S-au aplicat prevederile art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul S.M.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inculpatul S.M.A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele şi a aplicat inculpatului S.M.A., pedeapsa cea mai grea de 4ani închisoare. S-auaplicat prevederile art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul S.S.M. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele şi a aplicat inculpatului S.S.M. pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
S-au aplicat prevederile art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 350 alin. (l) C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei aplicată inculpatului S.S.M. perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 28 aprilie 2005 la zi.
În baza art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.M. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 Iit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei aplicată inculpatului perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 29 aprilie 2005 la 17 mai 2005.
În temeiul art. 17 alin. (l) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţilor de 1.977,8 gr. heroină, 1827,8 gr. opium, 57,11 gr. opium şi 9,71 gr. opium, care au făcut obiectul infracţiunilor.
În baza art. 18 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus distrugerea acestor droguri, cu obligaţia păstrării de contraprobe.
S-a constatat că bunurile ridicate de la inculpaţii S.S.M. şi M.M. în vederea confiscării speciale au fost deja restituite acestora, cu excepţia armelor şi muniţiei aparţinând inculpatului M.M. care rămân în custodia organelor de poliţie în vederea aplicării art. 30 lit. a) din Legea nr. 295/2004, la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Toţi inculpaţii au fost obligaţi la plata sumei de câte 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Prin Decizia penală nr. 191/ A din 18 mai 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelurile declarate Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de toţi inculpaţii împotriva sentinţei penale menţionate, pe care a desfiinţat-o, în parte, şi rejudecând în fond, a dispus:
1. - pentru inculpatul S.D.K.:
- înlăturarea dispoziţiilor art. 33 – art. 34 C. pen., descontopirea pedepselor şi repunerea pedepselor componente în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 4 din Legea nr. 143/2000, în art. 4 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 20 raportat la art. 3 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) a condamnat pe inculpatul S.D.K. la 7 ani închisoare.
În baza art. 4 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpat la un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 5 din Lege nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului S.D.K., dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
Au fost înlăturate dispoziţiile art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 65 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
2. - pentru inculpatul S.M.A.:
Au fost înlăturate dispoziţiile art. 33 – art. 34 C. pen. şi s-au descontopit pedepsele şi au fost repuse în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 4 din Legea nr. 143/2000, în art. 4 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), texte în baza cărora s-a dispus condamnarea inculpatului S.M.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33, art. 34 şi art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului S.M.A., dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
3. - pentru inculpatul M.S.S.:
Au fost înlăturate dispoziţiile art. 33 – art. 34 C. pen., s-au descontopit pedepsele şi au fost repuse în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 4 din Legea nr. 143/2000, în art. 4 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 4 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea 41 alin. (2), art. 37 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus condamnarea inculpatului M.S.S. Ia pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a fost revocat restul de pedeapsă de 2 ani, 11 luni şi 11 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 695/1999 a Tribunalului Bucureşti, rest care a fost contopit în fiecare dintre pedepsele aplicate în cauză, în final având de executat pedeapsa de 6 ani închisoare, conform art. 33 şi 34 C. pen.
Au fost înlăturate dispoziţiile art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 65 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 381 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă prevenţia de la 28 aprilie 2005 la zi, menţinându-se starea de arest a inculpatului.
4. - pentru inculpatul M.M.:
Au fost înlăturate dispoziţiile art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 65 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii.
Decizia a fost dată cu majoritate de voturi şi cu opinia separată a d-nei judecător A.E.B. în sensul reţinerii în favoarea inculpatului S.D.K. a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu consecinţa reducerii corespunzătoare a pedepsei aplicate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi toţi inculpaţii.
Parchetul a considerat că ambele hotărâri sunt nelegale şi netemeinice, cu privirela soluţia de achitare a inculpaţilor S.D.K. şi S.M.A. pentru infracţiunea de trafic ilicit de droguri săvârşită în perioada iunie - septembrie 2004, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 18 C. proc. pen.
Recurentul inculpat S.D.K. a invocat cazurile de care prevăzute de art. 3859 pct. 15 şi pct. 14 C. proc. pen.
A susţinut că nu trebuia condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la introducerea în ţară a drogurilor de mare risc, prevăzută de art. 25 raportat la art. 3 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000, deoarece nu numai că nu a săvârşit fapta, dar el a fost acela care l-a denunţat organelor de poliţie pe autorul faptei A.R.P., care au şi găsit drogurile în locul indicat de inculpat.
A susţinut că organele de poliţie nu s-au sesizat din oficiu, ci au acţionat în urma denunţării sale. Această situaţie trebuia să ducă la exonerarea de răspundere penală iar nu la condamnarea inculpatului la pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare. In acest sens a arătat că a şi făcut dovada susţinerilor sale.
Totodată a considerat că beneficiază de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, întrucât a denunţat şi a contribuit la prinderea în flagrant a inculpatului S.S.M., arestat în cauză.
Recurentul inculpat A.S.M. a solicitat achitarea pentru ambele infracţiuni prevăzute de art. 4 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 5 din aceeaşi lege, întrucât nu a săvârşit aceste fapte.
Referitor la drogurile găsite ascunse în locuinţa sa a învederat că organele de poliţie au refuzat să verifice amprentele de pe pachetele cu droguri, probă esenţială în stabilirea persoanei vinovate. A mai susţinut că inculpaţii S.S.M. şi S.D.K. au avut acces în locuinţa sa primul deţinând cheile iar al doilea fiind văzut în momentul în care intra în locuinţă, în lipsa unui membru al familiei sale.
Nu s-a verificat de asemenea, susţinerea inculpatului privind consumarea drogurilor în locuinţa sa, în lipsa inculpatului S.A.M. A mai susţinut că hotărârile instanţelor nu sunt suficient motivate şi nu răspund argumentelor apărării, motive pentru care, în principal, s-a solicitat casarea ambelor hotărâri, cu trimitere spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de fond.
Recurentul inculpat S.S.M. a susţinut că nu s-a avut în vedere colaborarea sa cu organele de poliţie pentru trimiterea în judecată a altor infractori.
Recurentul inculpat M.M. a solicitat casarea cu trimitere a hotărârilor şi rejudecarea cauzei, susţinând că nu a săvârşit nici o faptă penală, ci, dimpotrivă, a colaborat cu organele de poliţie, el neavând nici un contact direct cu drogurile.
Examinând motivele de casare invocate de toţi recurenţii în raport cu probele dosarului şi cu hotărârile pronunţate, Înalta Curte constată, că recursurile declarate sunt fondate, pentru următoarele argumente:
Instanţele de judecată nu au stabilit o situaţie de fapt clară, comiţând grave erori care au avut drept consecinţă pronunţarea unor hotărâri greşite.
Astfel, nu s-a motivat convingător participarea inculpaţilor la săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată şi nici nu s-a argumentat cu probe nevinovăţia lor în raport cu infracţiunile pentru care s-a dispus achitarea inculpaţilor, reţinându-se situaţii de fapt contradictorii.
De asemenea, nu au fost verificate apărările inculpaţilor referitoare la eventuala aplicare a art. 15 din Legea nr. 143/2000, neadministrându-se probe în acest sens.
Criticile tuturor recurenţilor vor fi avute în vedere cu prilejul rejudecării cauzei, urmând a se verifica cu probe apărările inculpaţilor, precum şi susţinerile reprezentantului Ministerului Public.
Considerând că ambele hotărâri nu au stabilit corect situaţia de fapt, nu au administrat toate probele necesare şi nu au stabilit fără posibilitate de dubiu vinovăţia inculpaţilor sau nevinovăţia acestora, pentru respectarea dreptului la apărare şi pentru a nu priva părţile de gradele de jurisdicţie prevăzute de lege, Înalta Curte va admite toate recursurile declarate de parchet şi de toţi inculpaţii, va casa Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 905 din 4 august 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul S.S.M. în sumă de 100 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă persană se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii M.M., S.S.M., S.D.K. şi S.M.A. împotriva Deciziei penale nr. l91/ A din 18 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 905 din 4 august 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul S.S.M., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă persană se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1128/2008. Penal. Abuz în serviciu în formă... | ICCJ. Decizia nr. 1136/2008. Penal → |
|---|
