ICCJ. Decizia nr. 1164/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1164/2008
Dosar nr. 30066/3/2007
Şedinţa publică din 28 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1340 din 4 octombrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul B.C. S-a apreciat că, motivele invocate, respectiv că situaţia de fapt nu este cea reţinută de instanţă prin hotărârea de condamnare, întrucât în realitate, condamnatul doar a ajutat victima, care se afla în stare de ebrietate.
În privinţa cazului de revizuire prevăzută de art. 394 lit. a) C. proc. pen., instanţa a reţinut că acesta are în vedere situaţia în care s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei. S-a mai apreciat că, nici cazurile menţionate la lit. b) – e) ale aceluiaşi articol, nu sunt incidente în cauză, întrucât nu se face referire la vreuna din situaţiile reglementate de acestea.
Apelul formulat de revizuientul B.C. împotriva acestei sentinţe, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 392 din 3 decembrie 2007.
Examinând apelul prin prisma motivelor expuse şi din oficiu, conform art. 371 C. proc. pen., Curtea a constatat că soluţia pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică sub toate aspectele.
Utilizându-se calea extraordinară de atac a revizuirii, nu se poate repune în discuţie, conform art. 394 C. proc. pen., situaţia de fapt avută în vedere, cu ocazia efectuării urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti sub aspectul formelor de participare sau al încadrării juridice date faptei, decât în cazul în care s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanţă, la soluţionarea cauzei.
Revizuientul, astfel cum, corect, a constatat judecătorul fondului, a reiterat, în fapt, aspecte care au fost cercetate cu ocazia soluţionării cauzei în fond şi nu, aspecte noi, şi care, nu au putut fi cunoscute de instanţe, în fond şi în căile de atac.
Instanţa de apel a constatat că niciunul din cazurile menţionate în art. 394 C. proc. pen., nu este incident în cauză, întrucât nu se face referire la vreuna din situaţiile reglementate de acestea.
În consecinţă, apelul a fost respins, ca nefondat, apelantul fiind obligat la 80 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuientul, fără a-l motiva, în scris.
În şedinţă publică de azi 28 martie 2008, inculpatul prin apărător, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate precum şi a sentinţei şi admiterea cererii de revizuire în temeiul art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Aşa cum, în mod corect, a reţinut prima instanţă şi instanţa de apel a confirmat în cererea sa de revizuire, recurentul nu a invocat nici un motiv de natură să se înscrie în dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., care, să-i deschidă condamnatului calea de atac a revizuirii, cale de atac extraordinară, ce nu se poate promova decât în cadrul unor motive, expres şi limitativ, prevăzute de lege. În atare situaţie, corect, prima instanţă a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă iar instanţa de apel a menţinut soluţia.
Faţă cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul de faţă, ca nefondat, şi să-l respingă, ca atare.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de apărător, din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient B.C. împotriva deciziei penale nr. 392 din 3 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1083/2008. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1182/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
