ICCJ. Decizia nr. 1083/2008. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1083/2008
Dosar nr. 1403/99/2002
Şedinţa publică din 25 martie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 460 din 29 iunie 2006 a Tribunalului laşi, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul M.P.S. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 10 lit. d) şi art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., inculpatul M.V. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 25 raportat la art. 248 C. pen.
Inculpatul M.V. a fost condamnat, la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1149 din 12 mai 1999 a Judecătoriei Oradea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare prin cumul aritmetic.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 05 ianuarie 2001 la 27 martie 2001.
În baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., inculpatul B.P. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 25 raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Inculpatul B.P. a fost condamnat, la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi i-a fost fixat termen de încercare de 3 ani.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiile art. 83 C. pen.
S-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive de la 4 ianuarie 2001 la 13 februarie 2001.
Inculpatul P.I.D. a fost condamnat, la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 84 alin. (1), pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi s-a fixat termen de încercare de 3 ani.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiile art. 83 C. pen.
S-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 ianuarie la 27 martie 2001.
În baza art. 168 C. pen., s-a dispus scoaterea de sub sechestru a bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului M.P.S. instituit prin ordonanţa din 8 ianuarie 2001 a Poliţiei laşi, conform procesului verbal din 10 ianuarie 2001.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., inculpaţii B.P., M.V. şi P.I.D. au fost obligaţi să achite, în solidar, următoarele sume reprezentând prejudicii nerecuperate:
- către SC A.B. SA suma de 992.571.376 lei vechi;
- către SC V. SA suma de 507.975.119 lei vechi;
- către SC E.P.C. Bistriţa suma de 83.500.000 lei.
Au fost respinse celelalte pretenţii formulate de părţile civile SC A.B. SA şi SC V. SA.
Inculpaţii condamnaţi au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul laşi nr. 1145/P/2001 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor B.P. pentru săvârşirea infracţiunii de „înşelăciune" şi „instigare la abuz în serviciu" prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 25 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu art. 33 lit. a) C. pen.; P.I.D., pentru săvârşirea infracţiunii de „înşelăciune" prevăzută de art. 215 alin. (2), (3,) (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); M.V. pentru săvârşirea infracţiunii de „complicitate la înşelăciune" prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi „instigare la abuz în serviciu" prevăzută de art. 25 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), şi M.P.S. pentru săvârşirea infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Pe baza probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, instanţa de fond a reţinut aceeaşi stare de fapt ca şi în rechizitoriu.
Astfel, a reţinut că inculpaţii B.P., P.I.D. şi M.V. au avut ca mijloace de câştig obţinerea de comisioane prin intermedierea unor activităţi comerciale între diferite societăţi comerciale.
Inculpatul P.I.D. locuieşte în Baia Mare şi, în cursul lunii august 2000, sub pretextul că este asociat la mai multe societăţi a propus lui C.S.M.F., să devină asociat şi administrator la o societate comercială prin intermediul căreia să deruleze activităţi comerciale. în urma acestei înţelegeri s-a înfiinţat SC G.T. SRL BAIA MARE, având ca asociat unic şi administrator pe C.S.
Inculpatul P.I.D. a închiriat un spaţiu pentru depozitare, a obţinut autorizaţie pentru comercializarea produselor, toate în numele SC G.T. SRL.
În cursul lunii septembrie - octombrie 2000, inculpatul P.I.D. a contactat pe inculpatul B.P. şi i-a propus să devină manager general al societăţii SC G.T. SRL, în schimbul unui procent din profitul obţinut. Ca urmare, prin procura notarială nr. 4174/2000, C.S.M.F. l-a împuternicit pe inculpatul B.P. să reprezinte SC G.T. în relaţiile cu terţii şi în relaţii cu banca. De asemenea, C.S.M.F. a semnat o „delegare de atribuţii" prin care i-a acordat lui B.P. funcţia de director general al SC G.T. SRL, însă în relaţiile cu banca B.P. nu putea să efectueze operaţiuni cu numerar iar în activitatea comercială nu putea să se ocupe decât de achiziţionarea de mărfuri.
Inculpaţii P.I.D. şi B.P. au contactat mai mulţi furnizori, a întocmit contracte de livrare lăsând pentru plată o filă C.E.C. semnată, ştampilată şi post datată, la data scadentă alimentând contul bancar al SC G.T. ulterior, după ce prima filă C.E.C. era decontată, aceştia reveneau la partenerii de afaceri şi achiziţionau cantităţi mult mai mari fără a avea acoperire bancară.
În această modalitate, în noiembrie 2000 inculpatul P.I.D. l-a contactat pe directorul comercial al SC V. SA IAŞI recomandându-se P.I.M. pentru a încheia un contract. Pe data de 8 noiembrie 2000 inculpatul B.P. a încheiat cu SC V. SA contractul de vânzare-cumpărare pentru mai multe sortimente de vin în valoare de 278.589.948 lei vechi, lăsând o filă C.E.C. scadentă, în înţelegere cu reprezentanţii SC V. la 29 noiembrie 2000.
Ulterior, pe 10 noiembrie 2000, inculpatul B.P. s-a prezentat la SC A.B. SA, l-a contactat pe directorul comercial al acestei societăţi, inculpatul M.P.S. şi i-a prezentat mapa cu documente. Inculpatul M.P.S. a prezentat o listă cu produse şi, ulterior s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare conform căruia SC A.B. acorda un discount de 16 % din valoarea preţului de pe lista II. Valoarea totală a contractului a fost de 1.200.000.000 lei, iar cumpărătorul avea o serie de obligaţii, precum, de a face dovada garanţiei speciale anticipate printr-o serie de documente bancare.
Contractul s-a derulat în mai multe etape. Astfel, la 10 noiembrie 2000, inculpatul B.P. a achiziţionat vin în valoare de 204.337.134 lei, întocmindu-se factură, iar pentru plată s-a lăsat o filă C.E.C. datată 4 decembrie 2000.
Filele C.E.C. livrate de inculpatul B.P., în cursul lunii noiembrie, au fost introduse la plată şi decontate.
Pe 28 noiembrie 2000, inculpatul P.I.D. a solicitat de la SC V. SA un transport mai mare, în valoare de 805.000.000 lei, marfă livrată pe 30 noiembrie 2000, ocazie cu care s-au întocmit facturi, iar pe 8 decembrie 2000 inculpatul B.P. a lăsat ca plată două file C.E.C. scadente la 15 şi 18 decembrie 2000. Pe 14 decembrie 2000 filele C.E.C. au fost depuse la bancă, însă pe 19 decembrie 2000 au fost refuzate la plată din lipsa de disponibil.
Pe 7 decembrie 2000, inculpatul M.P.S. l-a contactat pe B.P. şi l-a chemat în laşi pentru a discuta o afacere mare. Inculpatul P.I.D. a apelat la M.V. să îl însoţească pe B.P. la laşi, în calitate de director comercial al SC G.T. SRL, în schimbul unui procent de 10 % din valoarea mărfurilor.
Pe 7 decembrie 2000 cei doi, M.V. şi B.P., au venit la laşi s-au întâlnit cu M.P.S. şi au mers acasă la el. M.P.S. Ie-a spus celor doi că este dispus să continue derularea activităţilor comerciale între cele două societăţi, în schimbul unui ajutor material pentru a putea participa la privatizarea SC A.B. SA. Inculpatul M.V. i-a cerut lui M.P.S să livreze produse în valoare de 4.000.000.000 lei, deci mult peste valoarea contractuală.
Pe 8 decembrie 2000 cei trei s-au deplasat la SC A.B. şi inculpatul M.P.S. Ie-a propus celor doi reducerea preţului de livrare cu 8 % faţă de contract, în strânsă legătură cu „ajutorul" material sugerat.
În aceeaşi zi s-a întocmit dispoziţie de livrare, în valoare de 700.916.057 lei, iar inculpatul M.P.S. a acceptat termen de plată 12 ianuarie 2000, pe o filă C.E.C.
Pe 9 decembrie 2000 şi 12 decembrie s-au întocmit alte dispoziţii de livrare, cu file C.E.C. datate 16 decembrie 2000 şi 21 decembrie 2000, în valoare de 482.178.543 şi 398.079.169 lei.
Marfa a fost livrată cu mijloace de transport închiriate şi depozitată la depozitul SC G.T. SRL din Baia Mare.
Filele C.E.C. au fost introduse în bancă la datele înscrise însă au fost refuzate din lipsă de disponibil.
Inculpaţii P.I.D. şi B.P. au procedat în acelaşi mod, prejudiciind şi societatea SC E.P.C. SRL BISTRIŢA, în luna decembrie, cu suma de 76.434.300 lei, aceasta fiind valoarea filei C.E.C. emise.
Cu privire la încadrarea juridică dată faptelor, instanţa de fond a reţinut că deşi activitatea infracţională a inculpaţilor M.V., B.P. şi P.I.D., de a emite file C.E.C. fără acoperire, producând părţilor contractante prejudiciile reţinute mai sus, s-ar circumscrie infracţiunii de „înşelăciune" prevăzute de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), încadrarea corectă a faptelor inculpaţilor este cea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 întrucât în toate cazurile, beneficiarii C.E.C.-urilor emise de inculpaţi au avut cunoştinţă în momentul emiterii că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras.
În acest sens s-a reţinut că, toate societăţile, parte civilă, prejudiciate cunoşteau acest aspect la momentul emiterii filelor C.E.C., însă datorită faptului că inculpaţii erau partenerii lor de afaceri şi că anterior filele C.E.C. lăsate de aceştia au fost decontate, au acceptat această modalitate de plată.
Această împrejurare a fost reţinută de instanţa de fond pe baza declaraţiilor martorilor B.C., reprezentat al SC V. SA. laşi, Ş.P. reprezentant al SC E.P.C. SRL.
Referitor la filele C.E.C. emise pentru plata mărfurilor achiziţionate de la SC A.B. SA, s-a reţinut cu certitudine că societatea, prin directorul comercial, inculpat M.P.S. cunoştea că nu există disponibil în cont. în acest scop s-a prezentat o scrisoare de bonitate de la bancă, fapt confirmat de martorul M.C.
Pentru aceste considerente instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor celor trei inculpaţi din „înşelăciune" în art. 84, alin. (21) pct. 2 din Legea 59/1934, în conformitate cu Decizia nr. IX din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii P.I.D. şi M.V. întrucât aceştia nu au avut dreptul de a semna filele C.E.C., singurul împuternicit în acest sens fiind B.P., însă fiindcă s-a dovedit contribuţia infracţională a acestora, la emiterea filelor C.E.C. fără acoperire, în ceea ce îi priveşte s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), cu privire la complicitate.
Instanţa de fond a reţinut în continuare că celelalte fapte reţinute, în drept, prin actul de inculpare, în sarcina inculpaţilor M.V. şi B.P., art. 25 raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen., urmează a fi analizate în legătură cu infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen., reţinută în sarcina inculpatului M.P.S.
Cu privire la inculpatul M.P.S. s-a reţinut că acesta în calitate de director comercial la SC A.B. SA cu prilejul încheierii şi executării contractului încheiat cu SC G.T. SRL Baia Mare, nu şi-a încălcat atribuţiile de serviciu şi de asemenea nu a încălcat nici una din dispoziţiile contractului de livrare, astfel că s-a apreciat că fapta sa nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.
De asemenea, s-a reţinut că nu s-a probat existenţa unei înţelegeri între inculpatul M.P.S. pe de o parte şi inculpaţii M.V. şi B.P. pe de altă parte, care în conformitate cu actul de inculpare, l-ar fi instigat pe inculpatul M.P.S. la săvârşirea infracţiunii.
Faptul că cei trei inculpaţi s-au întâlnit era inevitabil, în condiţiile derulării unor relaţii comerciale însă celelalte aspecte nu au fost dovedite cu probele administrate.
Soluţionând latura civilă a cauzei, instanţa a constatat că valoarea totală a prejudiciului cauzat SC A.B. SA a fost de 1.581.173.769 lei, din care s-a recuperat prin rezumare suma de 588.602.393 lei conform proceselor verbale efectuate, rămânând de restituit 992.559.376 lei.
Valoarea mărfii livrate de SC V. SA este de 805.308.424 lei, din care s-a recuperat suma de 297.333.305 lei conform proceselor verbale, astfel rămânând de restituit 507.975.119 lei.
S-a mai reţinut că prejudiciul cauzat SC E.P.C., reprezentând valoarea celor două file C.E.C. scadente este de 83.500.000 lei.
În baza art. 14 C. proc. pen., şi art. 996 C. civ., inculpaţii P.I.D., M.V. şi B.P. au fost obligaţi la plata în solidar a acestor prejudicii, părţilor civile.
În conformitate cu dispoziţiile art. 168 C. proc. pen., va dispune scoaterea de sub sechestru a tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului M.P.S., instituit prin Ordonanţa din 08 ianuarie 2001 a Poliţiei Municipiului laşi.
Împotriva sentinţei au declarat apei Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi, inculpaţii P.I.D., M.V. şi B.P. şi partea civilă SC A.B. S.A. laşi.
Parchetul a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei achitări a inculpatului M.P.S. pentru infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 C. pen., precum şi a achitării inculpaţilor M.V. şi B.P. pentru instigare la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni precum şi a greşitei schimbări de încadrare juridică în infracţiunea prevăzută de art. 84 din Legea asupra C.E.C.-ului din infracţiunea de înşelăciune.
În motivele de apel s-a susţinut că inculpaţii B.P. şi P.I.D. au indus în eroare cele trei SC A.B., SC V. SA laşi şi SC E.P.C. SRL Bistriţa Năsăud cu ocazia încheierii unor contracte comerciale de livrări de mărfuri, achitând mărfurile cu file C.E.C. în alb postdatate şi fără a avea disponibil în cont, producând un prejudiciu total de 2.538.000.000 lei. Inculpatul M.V. în aceeaşi perioadă noiembrie, decembrie 2000, în baza unei înţelegeri cu ceilalţi 2 coinculpaţi au menţinut în eroare pe reprezentanţii SC A.B. cu ocazia derulării unui contract de vânare-cumpărare, producându-i un prejudiciu de 1.648.000.000 lei.
Intenţia de a înşela a celor doi inculpaţi rezultă din însăşi modul de operare, respectiv iniţial achiziţionau cantităţi mici de marfă pentru care lăsau o filă C.E.C. semnată, ştampilată, postdatată, iar la data scadenţei alimentau contul astfel încât marfa era achitată şi la scurt timp achiziţionau cantităţi mari de marfă pentru plata cărora lăsau file C.E.C. postdatate, fără acoperire, ceea ce dovedeşte intenţia de a înşela părţile vătămate şi nu aceea de a achita marfa.
Inculpatul M.P.S. cu ştiinţă, în calitate de director comercial la SC A.B. SA, nu şi-a îndeplinit îndatoririle de serviciu cu privire la organizarea activităţilor comerciale conform atribuţiilor pe care le avea, iar B.P. şi M.V. i-au solicitat inculpatului M.P.S. şi acesta a acceptat, să-şi încalce atribuţiile de serviciu în sensul încălcării unor dispoziţii din contractul de vânare-cumpărare încheiat cu SC T. SRL Baia - Mare.
Încălcările clauzelor contractuale constau în neasigurarea garanţiilor speciale privind bonitatea societăţii reprezentate de inculpaţi şi disponibilităţile de plată, în livrarea de mărfuri anterior achitării integrale a celorlalte precedente, livrarea de mărfuri peste valoarea contractată şi dispunerea asupra unor preţuri mai mici decât cele contractuale precum şi prelungirea termenelor de plată.
S-a solicitat condamnarea inculpaţilor P.I.D., B.P. şi M.V. pentru infracţiunea de înşelăciune în formele de participaţie reţinute prin rechizitoriu şi nu pentru infracţiunea la legea specială şi condamnarea inculpaţilor M.P.S., B.P. şi M.V. pentru infracţiunea de abuz în serviciu.
Inculpaţii P.I.D. şi M.V. au criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că în cauză nu există dovezi de complicitate la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934. în hotărâre nu se arată în ce constă complicitatea inculpaţilor şi nu s-a dovedit că l-au ajutat pe B.P. să scrie C.E.C.-urile sau că i-au furnizat datele necesare pentru completarea C.E.C.-urilor. în hotărâre nu se precizează în ce constau actele de complicitate. B.P. nu a fost determinat să emită un astfel de C.E.C. Din modul de reglementare a infracţiunii în lege, aceasta nu prevede forme de participaţie, altele decât autoratul. Săvârşeşte infracţiune cel care emite un astfel de C.E.C. fără acoperire. Nu sunt posibile acte de complicitate. A solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru această infracţiune.
A mai susţinut că, faţă de momentul comiterii faptelor a intervenit prescripţia răspunderii penale a inculpaţilor pentru aceeaşi infracţiune, în temeiul art. 122 alin. (1) lit. e) C. pen., art. 123 şi 124 C. pen., solicitând încetarea procesului penal.
Inculpatul M.V. a solicitat înlăturarea dispoziţiilor privitoare la starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., întrucât al doilea termen al recidivei, pedeapsa pentru infracţiunea pentru care este condamnat în prezent, nu depăşeşte un an închisoare şi astfel nu sunt întrunite condiţiile recidivei.
În ce priveşte latura civilă a cauzei aceasta a fost neîntemeiat soluţionată. Infracţiunea la Legea C.E.C.-ului nu este o infracţiune de rezultat, de prejudiciu, ci este o infracţiune de pericol. Instanţa trebuia să lase nesolutionată latura civilă în condiţiile în care a reţinut această infracţiune.
În apelul inculpatului B.P. s-a criticat sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate, inculpatul solicitând redozarea pedepsei.
Partea civilă SC A.B. SA nu a formulat motive de critică.
Curtea de Apel a considerat că apelurile sunt fondate însă pentru un alt motiv, pe care instanţa l-a examinat din oficiu şi t-a pus discuţia părţilor. Ca urmare, prin Decizia pronunţată a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi şi de inculpaţii P.I.D., M.V., B.P. şi partea civilă SC A.B. SA laşi, împotriva sentinţei penale nr. 460 din 29 iunie 2006 a Tribunalului laşi, hotărâre pe care a desfiinţat-o în întregime şi a dispus rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă., respectiv Tribunalul laşi.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul laşi inculpatul B.P. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi pentru infracţiunea de instigare la „abuz în serviciu" prevăzută de art. 25 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Inculpatul M.V. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi infracţiunii de instigare la „abuz în serviciu" prevăzută de art. 25 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Inculpatul P.I.D. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Inculpatul M.P.S. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor publice" prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a mai reţinut că, referitor la infracţiunea de înşelăciune instanţa de fond a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 84 Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi a pronunţat soluţia schimbând încadrarea juridică.
În ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu, prin hotărârea atacata, inculpatul M.P.S. a fost achitat pentru infracţiunea de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prevăzut de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Inculpaţii M.V. şi B.P. au fost achitaţi în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 25 raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Faţă de această situaţie s-a reţinut că prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., conform căruia, dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea.
În ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu deşi rechizitoriul se referă la fapte pe care Ie-a încadrat în infracţiunea prevăzută de art. 246 C. proc. pen., folosind şi nota marginală a textului, respectiv abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în cazul lui M.V. şi B.P., în cazul inculpatului M.P.S. folosind nota marginală a altei infracţiuni, respectiv abuz în serviciu contra intereselor publice cu încadrarea în art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), instanţa s-a pronunţat şi a soluţionat cauza în raport cu acuzaţia de săvârşire a unor infracţiuni mai grave, respectiv abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., fără a pune în discuţia părţilor schimbarea de încadrare juridică.
S-a mai reţinut că dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., sunt imperative pentru instanţă, indiferent de soluţia pe care preconizează să o pronunţe întrucât limitele investirii sunt date de actul de sesizare al instanţei care cuprind pe lângă fapte respectiv natura acuzaţiei şi încadrarea juridică a acesteia, lângă toate celelalte menţiuni obligatorii ale rechizitoriului, prevăzută de art. 263 C. proc. pen.
Hotărârea pronunţată este nelegală întrucât schimbarea încadrării juridice s-a produs dintr-o infracţiune prevăzută cu o pedeapsă mai uşoară într-o infracţiune mai gravă fără a fi pusă în discuţia părţilor, fără a li se permite părţilor să-şi facă apărări asupra noii încadrări juridice.
Inculpaţii nu şi-au făcut apărări în raport de încadrarea juridică mai gravă nefiind pusă în discuţie iar, în cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei, s-a solicitat condamnarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), inculpaţii formulându-şi apărarea în raport de această încadrare juridică.
În aceste condiţii s-a reţinut că hotărârea pronunţată este nulă conform art. 197 C. proc. pen., şi s-a dispus casarea în întregime şi reluarea judecăţii de instanţa de fond.
S-a solicitat instanţei de fond ca la rejudecarea cauzei să aibă în vedere toate motivele de critică formulate în apelurile inculpaţilor, parchetului şi părţii civile privind legalitatea şi temeinicia sentinţei.
S-a apreciat că se impune desfiinţarea sentinţei şi cu privire la inculpatul P.I.D., trimis în judecată pentru infracţiunea de înşelăciune dar condamnat pentru infracţiunea la Legea C.E.C.-ului, faţă de motivele de critică formulate în apelul procurorului privind încadrarea juridică şi în apelul său, motive care nu pot fi analizate separat, dat fiind caracterul de indivizibilitate şi conexitate al faptelor săvârşite de inculpaţi.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii M.P.S., P.I.D. şi M.V.
În motivele lor de recurs, inculpaţii au invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 şi art. 3859 alin. (4) C. proc. pen., au solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei la instanţa de apel, pentru continuarea judecării apelurilor.
În susţinerea acestei cereri s-a arătat că, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 197 C. pen., întrucât instanţa de fond nu a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor cu care a fost sesizată, în abuz în serviciu contra intereselor publice, ci a comis o eroare rezultată din tot cuprinsul dosarului de cercetare judecătorească şi din cuprinsul hotărârii judecătoreşti a instanţei de fond, care face referire constantă la abuz în serviciu, şi la motivele pentru care s-a dispus achitarea inculpaţilor, aşa încât instanţa atunci când a pronunţat soluţia nu a avut în vedere decât încadrarea juridică dată de actul de sesizare şi nicidecum nu a avut în vedere schimbarea încadrării juridice.
Au mai arătat că de altfel, nulitatea invocată din oficiu de instanţa de apel, nu se încadrează în dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., ci, în dispoziţiile art. 197 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., care permite refacerea actului anulabil de către instanţa care a constatat nulitatea.
Examinând Decizia recurată, în raport de motivele de recurs formulate de inculpaţi, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 şi art. 3859 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpaţii M.P.S., P.I.D. şi M.V., sunt fondate pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Tribunalul laşi a fost sesizat prin rechizitoriu cu faptele săvârşite de inculpatul B.P. încadrate juridic în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi infracţiunea de instigare la abuz în serviciu prevăzută de art. 25 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin acelaşi rechizitoriu inculpatul M.V. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi infracţiunii de instigare la abuz în serviciu prevăzută de art. 25 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Inculpatul P.I.D. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Inculpatul M.P.S. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Cu privire la faptele inculpaţilor încadrate în dispoziţiile art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, respectiv complicitate la această infracţiune, s-a reţinut în esenţă că inculpatul M.P.S. în calitatea pe care o avea de director comercial la SC A.B. SA, cu ştiinţă nu şi-a îndeplinit îndatoririle de serviciu cu privire la organizarea activităţii comerciale conform atribuţiilor pe care le avea. Mai precis acesta şi-a încălcat atribuţiile de serviciu în sensul încălcării unor clauzele contractuale, din contractul de vânzare, cumpărare încheiat cu SC G.T. SRL Baia Mare. în acest sens, nu a verificat bonitatea acestei societăţi reprezentată de inculpaţii M.V. şi B.P., şi nici disponibilităţile de plată ale acesteia, a dispus livrarea de mărfuri peste valoarea contractată, a dispus asupra unor preţuri mai mici decât cele contractuale, precum şi prelungirea termenelor de plată.
S-a mai reţinut că inculpatul M.P.S. şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, aşa cum s-a arătat, la solicitarea inculpaţilor B.P. şi M.V.
Instanţa de fond a reţinut cu privire la această învinuire, aceeaşi stare de fapt ca şi cea reţinută în rechizitoriu. Cu privire la încadrarea juridică dată acestei fapte, se observă, din examinarea minutei şi dispozitivului hotărârii primei instanţe că, aceasta a dispus achitarea inculpatului M.P.S. pentru infracţiunea de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prevăzută de art. 248 C. pen., iar a inculpaţilor B.P. şi M.V., pentru instigare la „infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice" prevăzută de art. 25 raportat la art. 248 C. pen.
În considerentele hotărârii, instanţa de fond foloseşte constant denumirea de „abuz în serviciu" fără să facă distincţie între abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuzul în serviciu contra intereselor publice, această eroare regăsindu-se şi în minuta şi în dispozitivul sentinţei.
Încadrarea juridică a faptei presupune stabilirea denumirii infracţiunii şi a dispoziţiei din Codul penal, sau dintr-o lege specială care o prevede, iar pentru a ajunge la schimbarea încadrării juridice este necesar ca aceasta să fie cerută de procuror, de părţi sau invocată din oficiu de instanţă.
Procedura schimbării încadrării juridice presupune, în primul rând ca, aceasta să se pună în discuţia părţilor şi a procurorului şi în al doilea rând, să se pună în vedere inculpatului că are dreptul, în vederea pregătirii apărării, să ceară lăsarea cauzei la sfârşitul şedinţei, eventual amânarea.
Atunci când se procedează la schimbarea încadrării juridice, instanţa de judecată trebuie să indice cu exactitate în dispozitivul şi minuta hotărârii textul de lege din care se face schimbarea încadrării juridice şi textul de lege în care se face schimbarea încadrării juridice, iar în considerente trebuie să se arte motivele pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice.
În cauza de fată, se constată că, la niciunul din termenele de judecată, nu s-a solicitat schimbarea încadrării juridice. În minuta, dispozitivul şi considerentele sentinţei instanţa de fond nu face niciodată vorbire de schimbarea încadrării juridice a faptei. Rezultă astfel că, instanţa nu a intenţionat schimbarea încadrării juridice şi nici nu a dispus-o cu privire la această faptă.
Mai rezultă că instanţa a dispus achitarea inculpaţilor pentru fapta şi încadrarea juridică cu care a fost sesizată prin rechizitoriu, trecând din eroare în minuta şi dispozitivul sentinţei dispoziţiile art. 248 C. pen.
Cum instanţa nu a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, cu care a fost sesizată, art. 334 C. proc. pen., nu avea aplicabilitate în cauză.
Instanţa de fond a comis însă, o eroare materială atunci când a înscris în hotărâre dispoziţiile art. 248 C. pen., în loc de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) Această eroare rezultă chiar din redactarea minutei, în care la inculpatul M.V. s-a trecut întâi art. 25 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), după care s-a corectat şi s-a trecut art. 248 C. pen. Este adevărat că această corectură s-a făcut înainte de pronunţare, şi poartă semnătura redactorului minutei, însă ea dovedeşte eroarea, în care s-a aflat instanţa cu privire la conţinutul celor două infracţiuni.
Că instanţa de fond, a comis o eroare materială, şi nu a intenţionat nici un moment să dispună schimbarea încadrării juridice cu care a fost sesizată, rezultă şi din faptul că aceasta, nu a motivat în considerentele sentinţei, şi nu a făcut nicio referire cu privire la împrejurările care ar fi impus schimbarea încadrării juridice.
Eroarea comisă de instanţa de fond, poate fi îndreptată de instanţa de apel întrucât, potrivit art. 371 C. proc. pen., efectul devolutiv permite instanţei căreia i s-a transmis cauza pentru soluţionarea apelului, o nouă judecată, cu caracter autonom, care are ca obiect reexaminarea acelor dispoziţii din hotărâre care au fost greşit sau nelegal soluţionate. Ca urmare a efectului devolutiv integral al apelului, instanţa de apel în cazul în care constată erori de fapt şi de drept, poate desfiinţa sentinţa apelată, şi proceda la îndreptarea acestor erori, inclusiv prin punerea în discuţie a schimbării încadrării juridice a faptelor, atunci când este cazul.
Pe de altă parte, nerespectarea procedurii de schimbare a încadrării juridice a faptei este sancţionată cu nulitate relativă, astfel încât dacă schimbarea încadrării juridice s-a produs în timpul deliberării, aşa cum se presupune că s-a petrecut în cauza de faţă, trebuie să se dovedească existenţa vreunei vătămări cauzate de modul cum a procedat instanţa.
Or, cum în cauza de faţă, nu s-a dovedit o astfel de vătămare, (inculpaţii în motivele lor de apel nici nu au invocat această vătămare a drepturilor lor procedurale, pentru că nu a existat), iar dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., permit desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi rejudecarea cauzei de aceeaşi instanţă doar în cazul prevăzut de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., se constată că în mod greşit instanţa de apel, s-a desesizat trimiţând cauza spre rejudecare primei instanţe, lăsând nesoluţionate apelurile declarate în cauză.
Faţă de aceste considerente, constată că recursurile inculpaţilor sunt fondate, urmând ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., să le admită, să caseze Decizia penală recurată şi să trimită cauza la aceeaşi instanţă, la Curtea de Apel laşi pentru continuarea judecării apelurilor.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii M.P.S., P.I.D. şi M.V. împotriva deciziei penale nr. 127 din 13 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia penală.
Casează Decizia penală recurată şi trimite cauza la aceiaşi instanţă pentru continuarea judecării apelurilor.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii P.I.D. şi M.V., în sumă de câte 100 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 25 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1056/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1164/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
