ICCJ. Decizia nr. 1234/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1234/2008
Dosar nr. 2220/36/2007
Şedinţa publică din 3 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
A. Prin sentinţa penală nr. 5/ P din 10 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.G. împotriva rezoluţiei din 22 mai 2007, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în dosarul cu nr. 44/P/2007, privind pe intimatul A.I., fiind obligat petentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
1. Prin plângerea formulată, la data de 2 octombrie 2006, petentul M.G., aflat în executarea unei pedepse privative de libertate, a solicitat cercetarea numitului A.I., fost comandant al Penitenciarul de Maximă Siguranţă P.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de supunere la rele tratamente şi furt calificat, prevăzute de art. 267, art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. d) C. pen.
Petentul a arătat că, în lunile martie şi aprilie 1999, în timp ce se afla în Penitenciarul de Maximă Siguranţă P.A., din dispoziţia comandantului acestei unităţi, respectiv A.I., a fost sancţionat fără temei, cu izolare severă, pe timp de 10 zile şi executarea în regim restrictiv a 6 luni din pedeapsă; de asemenea, cu ocazia începerii executării sancţiunii, i s-a sustras, de către aceeaşi persoană, un ceas marca „R.", de o valoare deosebită.
2. Prin rezoluţia din 22 mai 2007, dosar nr. 44/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimat, cercetat pentru infracţiunile prevăzute de art. 267 şi art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. d) C. pen., în baza art. 228 şi art. 10 lit. a) şi g) C. proc. pen., cu motivarea că răspunderea penală pentru infracţiunea de supunere la rele tratamente este prescrisă iar fapta de furt calificat nu există, neexistând date că petentul ar fi avut asupra sa un ceas R..
Prin rezoluţia din 2 iulie 2007 dată în lucrarea nr. 131/11/2/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei nr. 44/P/2007 din 22 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
3. Prin plângerea formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen. şi înregistrată pe rolul instanţei la 19 iulie 2007, petentul a arătat că învinuirile pe care Ie-a adus intimatului nu au fost temeinic cercetate şi motivate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa iar, pe de altă parte, arată că în mod greşit s-a reţinut că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
B. Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs petentul M.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală şi plângerea adresată instanţei în baza art. 2781 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Instanţa de fond, pe baza analizei actelor premergătoare aflate la dosarul cauzei, a constatat că situaţia de fapt reţinută de procuror este corectă iar activităţile desfăşurate de intimat, în calitatea sa de comandant al penitenciarului, au fost justificate de conduita petentului, deţinut în respectivul penitenciar. Din actele dosarului nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu de către intimat în scopul prejudicierii intereselor procesuale ale petentului, iar, pe de altă parte, în mod corect s-a constatat intervenţia prescripţiei răspunderii penale, ce constituie un caz de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale [(art. 10 lit. g) C. proc. pen.)]. Totodată, în mod justificat s-a reţinut că nu există indicii că petentul ar fi avut asupra sa, la momentul încarcerării, un ceas marca „R." şi cu atât mai puţin că i-ar fi fost sustras de către intimat.
Ca atare, pentru toate aceste considerente, apreciind că atât rezoluţiile procurorului cât şi sentinţa pronunţată în cauză sunt legale şi temeinice, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.G., împotriva sentinţei penale nr. 5/ P din 10 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1166/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1245/2008. Penal → |
|---|
