ICCJ. Decizia nr. 1297/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1297/2008
Dosar nr. 2284/54/2007
Şedinţa publică din 8 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor şi materialului aflat în dosarul cauzei constată următoarele:
1.1 Prin sentinţa penală nr. 9 din 11 ianuarie 2008 dată de judecător din cadrul Curţii de Apel Craiova, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată în baza art. 2781 C. proc. pen., de către petiţionara M.R., judeţul Timiş şi în consecinţă;
A fost menţinută rezoluţia nr. 136/P/2007 din 5 mai 2007 dată de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, confirmată în totalitate în procedura administrativă prevăzută de art. 278 C. proc. pen., prin rezoluţia nr. 443/ll/2 /2007 din 11 iunie 2007 a Procurorului General al organului judiciar amintit, prin care s-a dispus faţă de intimatul-făptuitor magistrat judecător l.H.L. în calitate de preşedinte al Tribunalului Timiş, neînceperea urmăririi penale: (i) în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. („fapta nu există"), sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor si uz de fals prevăzute de art. 246 şi 291 C. pen. şi respectiv; (ii) în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. („faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii", în speţă elementul subiectiv) sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
A fost obligată petiţionara la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Hotărând soluţionarea plângerii prin respingerea sa, ca nefondată, conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) teza a ll-a C. proc. pen., judecătorul cauzei a verificat rezoluţia atacată pe baza actelor premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în dosar nr. 136/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, reţinând în fapt următoarele:
1.2.1. Petiţionara M.R. a fost învinuită în dosar de urmărire penală nr. 70/P/2004 al Secţiei de Combatere a Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de corupţie din cadrul D.N.A. pentru săvârşirea infracţiunii continuate prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ce s-a pretins a fi fost comisă în perioada ianuarie 2003 - iunie 2003 prin aceea că, în calitate de judecător sindic la Tribunalul Timiş şi în baza aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, exercitând supravegherea şi controlul lichidării averii a 7 agenţi economici aflaţi în procedura reorganizării şi lichidării judiciare (în 7 dosare aflate pe rolul instanţei şi repartizate acesteia spre soluţionare) a înlesnit efectuarea unor operaţiuni financiare de către lichidatorul SC I. SRL Timişoara, desemnat preferenţial şi cu încălcarea regulilor referitoare la incompatibilitate şi imparţialitate, operaţiuni materializate prin încasări de onorarii care erau de natură a-i aduce, indirect, foloase materiale necuvenite, reprezentate de profitul net repartizat la dividende, în sumă de 72.395.500 lei ROL, cuvenite mamei sale numita C.N.
În cadrul cercetărilor penale amintite prin adresa nr. 70/P/2004 din 2 iunie 2006 au fost solicitate relaţii Tribunalului Timiş privind „perioadele în care d-na. judecător M.R. a fost colegă de birou cu fiica sa doamna judecător P.L., de la promovarea acesteia din urmă la Tribunalul Timiş până la data de 1 iunie 2003L cu rugămintea ca în măsura posibilităţilor demersurile depuse de verificările solicitate să aibă caracter confidenţial". Prin adresa din 12 iunie 2006 a Tribunalului Timiş redactată si semnată de preşedintele instanţei amintite, judecător I.H.L. s-a comunicat, alături de alte informaţii, şi faptul că „doamna judecător M.R. a fost colegă cu fiica sa doamna judecător P.L., de la promovarea acesteia la Tribunalul Timiş, până la 01 iunie 2003".
Infirmaţiile amintite au fost contestate ca nereale de inculpata M.R., cu ocazia audierii sale de către procuror la data de 19 iulie 2007, situaţie în care D.N.A. prin adresa nr. 70/P/2004 din 19 iulie 2007a solicitat reexaminarea comunicării iniţiale.
Prin adresa oficială nr. 1797/ A din 20 iulie 2006 a Tribunalului Timiş, întocmită şi semnată de asemenea de judecător I.H.L., s-a revenit la informaţiile transmise iniţial, comunicându-se „după discuţiile avute cu judecătorii Tribunalului Timiş" următoarele:
„1. D-na. Judecător P.L. şi-a desfăşurat activitatea ca judecător în cadrul Tribunalului Timiş începând cu luna septembrie 2003.
2. Până în data de 1 iunie 2003 doamna judecător P.L. nu a fost colegă de birou cu doamna M.R.
Doamna P.L. si-a desfăşurat activitatea până la 1 iunie 2003 în cadrul Judecătoriei Timişoara fiind colegă de birou cu doamnele judecător L.C., C.M. si P.P.C.
În acest context cele două adrese sus-menţionate întocmite şi emise de intimatul l.H.L. în calitate de preşedinte al Tribunalului Timiş nu au fost reţinute ca probe în acuzare cu ocazia trimiterii în judecată a inculpatei M.R. prin rechizitoriul nr. 70/P/2004 din 2 octombrie 2006 al D.N.A., secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie [(prin acelaşi act de sesizare a instanţei a fost dispusă scoaterea de sub urmărire penală în baza art. 2491 raportat la art. 19 lit. b1) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., coroborat cu art. 181 şi 91 C. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 11 alin. (a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru învinuitele C.N. şi P.L. fiica inculpatei, judecător la Tribunalul Timiş)].
Cu ocazia judecării cauzei în primă instanţă prin sentinţa penală nr. 819 din 20 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, aflată în recurs, inculpata M.R. a fost condamnată în baza art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare în condiţiile art. 81 şi următoarele C. pen.
1.2.2. Ulterior trimiterii sale în judecată, la datele de 4 şi 6 aprilie 2007 în calitate de persoană vătămată M.R. a sesizat Consiliul Superior al Magistraturii şi D.N.A. solicitând tragerea la răspundere penală a magistratului judecător l.H.L., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual şi uz de fals prevăzute de art. 246, 289 şi 291 C. pen., acuzându-l de faptul că la solicitarea D.N.A. a emis şi înaintat două adrese în care a menţionat date care nu corespundeau realităţii folosite de organul judiciar amintit pentru săvârşirea şi trimiterea sa în judecată în dosar nr. 70/P/2004.
În esenţă, petiţionara a susţinut că fiica sa P.L. a fost transferată în calitate de judecător la Tribunalul Timiş începând cu data de 1 noiembrie 2003, dar cu toate acestea, preşedintele Tribunalului Timiş, judecător l.H.L. a comunicat prin adresa din 12 iunie 2006 că „M.R. a fost colegă cu fiica sa (.) până la 1 iunie 2003" iar adresa ulterioară din 20 iulie 2006, deşi a revenit la precizarea sus-menţionată, a menţionat, de asemenea, nereal că „..P.L. şi-a desfăşurat activitatea ca judecător în cadrul Tribunalului Timiş începând cu luna septembrie 2003" (în realitate aceasta a fost promovată la instituţia amintită cu începere de la 1 noiembrie 2003).
Cele două sesizări au fost trimise spre competentă solicitare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara fiind înregistrate iniţial separat sub nr. 136/P/2007 şi 159/P/2007 (ulterior prin Ordonanţa din 25 aprilie 2007 anexate la dosar nr. 136/P/2007). La data de 23 aprilie 2007 s-a primit de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o sesizare cu acelaşi obiect care a fost ataşată cauzei amintite.
1.2.3. În cadrul actelor premergătoare efectuate în dosar nr. 136/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, au fost obţinute copii ale celor două adrese incriminate a corespondenţei oficiale aflate în dosar nr. 70/P/2007, a rechizitoriului 70/P/2004 şi a declaraţiei de învinuită a numitei M.R. din data de 19 iulie 2007 prin care a contestat informaţiile cuprinse în adresa din 12 iunie 2006,solicitându-se intimatului nota de relaţii din 19 aprilie 2007 în legătură cu acuzaţiile formulate împotriva sa de către petiţionară.
În baza materialului probator amintit procurorul de caz, constatări însuşite ulterior în procedura prevăzută de art. 278 C. proc. pen., a reţinut în fapt următoarele:
- adresele incriminate au fost întocmite şi emise la datele de 12 iunie 2006 şi 20 iulie 2006 de către intimatul l.H.L., în calitatea sa oficială de preşedinte al Tribunalului Timiş, la solicitarea D.N.A. în dosar nr. 70/P/2004 în care învinuita M.R., petiţionara în cauză, era cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar în cuprinsul acestora, intimatul amintit a inclus şi unele informaţii nereale din eroare (adresa de corectare a informaţiilor nereale iniţiale a fost comunicată anchetatorului cu mai mult de două luni anterior întocmirii rechizitoriului; în perioada 2002 - 1 iunie 2003, când s-a plasat activitatea infracţională imputată inculpatei M.R., intimatul l.H.L. a îndeplinit funcţia de preşedinte al Judecătoriei Timişoara, acesta fiind numit în funcţia de conducerea amintită la Tribunalul Timiş cu începere din luna octombrie 2005)
-cele două adrese incriminate nu au fost reţinute de procuror ca mijloace de probă în acuzare, nefiind luate în considerare ca atare pentru trimiterea în judecată a inculpaţilor M.R. şi T.N.
Ca atare, procurorul de caz a respins, ca neîntemeiate, susţinerile petiţionarei în sensul că magistratul I.H.L., a acţionat cu rea credinţă la întocmirea conţinutului nereal al celor două adrese sus-menţionate în scopul de a influenţa negativ ancheta penală efectuată de D.N.A. împotriva sa în dosar nr. 70/P/2004, concluzionând că acuzaţiile circumscrise art. 246 şi art. 291 C. pen. nu există, iar aceleia de fals intelectual îi lipseşte elementul subiectiv, adică intenţia infracţională [(dispunând neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. a) şi respectiv 10 lit. d) C. proc. pen.)].
1.2.4. Argumentele probatorii sus-menţionate au fost confirmate în totalitate de prima instanţă, fiind reţinute ca temeiuri justificative, suficiente şi necesare, pentru adoptarea soluţiei de respingere, ca nefondată, a plângerii în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) teza a ll-a C. proc. pen., formulată de petiţionara M.R.
2.1. Împotriva sentinţei amintite s-a declarat în termen recurs de către petiţionara M.R. criticându-se soluţia adoptată de prima instanţă ca nelegală şi netemeinică, cu solicitarea de a se casa hotărârea atacată iar în rejudecare să se reţină existenţa tuturor acuzaţiilor formulate şi să se facă aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) raportat la art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen. (reţinerea cauzei spre judecare de către instanţa competentă sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 288 şi 291 C. pen.) şi respectiv art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. (trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)).
În motivarea recursului petiţionara a susţinut că „intenţia directă a intimatului l.H.L. de a-i produce prejudiciu moral, material şi de distorsionare a imaginii reale a faptelor" rezultă din aceea că:
- cunoştea că adresa pe care a emis-o era destinată ca mijloc de probă, fiind solicitată de un organ de cercetare penală cu referire la un anumit dosar penal;
- activitatea lui s-a desfăşurat în mod „secret" pentru emiterea adreselor,deoarece prima adresă a fost emisă fără antetul instituţiei Tribunalului Timiş, iar datele înserate în ambele adrese nu au fost solicitate şi comunicate de serviciul personal al instituţiei;
- redactarea şi conceperea acestor adrese a fost realizată de către l.H.L. la ambele adrese (nu au fost date spre redactare altei persoane cu atribuţii de secretariat sau serviciului personal);
- activitatea sa infracţională este repetată, deoarece informaţiile mincinoase au fost inserate în cele două adrese emise la un interval de o lună de zile una de alta, astfel dacă la prima se poate invoca „culpa" la resolicitare de date reale s-a continuat activitatea infracţională prin inserarea altor date mincinoase.
Scopul infracţional urmărit de intimatul l.H.L., a susţinut în continuare recurenta petiţionară, rezultă din atestarea unor date mincinoase, astfel cum au fost prezentate mai sus, cunoscând că aceste date vor fi folosite ca probe scrise împotriva recurentei într-un dosar penal. Consecinţa juridică a celor două adrese false emise de către l.H.L.,a susţinut în final recurenta, constă în aceea că organul de urmărire penală în dosar nr. lO/P/2004 al D.N.A. Bucureşti (actualmente dosar nr. 13676/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) a reţinut că recurenta petiţionară împreună cu fiica sa în perioada 1 ianuarie 2003 - 30 iunie 2003 s-au asociat în vederea săvârşirii de infracţiuni, în calitate de autor şi respectiv complice, rezoluţia infracţională respectivă fiind luată după aprecierea organului de urmărire penală în perioada amintită, ca urmare desfăşurării activităţii profesionale în acelaşi birou.
Recursul petiţionarei este nefondat urmând a fi respins, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. pen. şi pentru considerentele arătate în continuare.
Infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), este o infracţiune de intenţie şi chiar dacă textul nu o prevede expres falsificarea trebuie să fie de natură a produce consecinţe juridice.
În speţă, intimatul judecător l.L.H. în calitate de preşedinte al Tribunalului Timiş, la solicitarea specială a D.N.A. în interesul soluţionării dosarului penal nr. 70/P/2004 privind pe numita M.R. a redactat eronat conţinutul adresei din 12 iunie 2006, pe care a înaintat-o de asemenea oficial organului judiciar amintit, comunicând nereal organului de urmărire penală că învinuita a fost colegă de birou cu fiica sa judecător P.L. la Tribunalul Timiş anterior datei de 1 iunie 2003 când se imputa acesteia a fi comis activitatea infracţională prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Ulterior cu adresa oficială din 20 iulie 2006, premergătoare finalizării urmăririi penale, a revocat informaţiile sus-menţionate ca fiind eronat stabilite şi comunicate.
Cele două înscrisuri nu a produs nici un fel de consecinţe juridice în soluţionarea dosarului nr. 70/P/2004, întrucât nu au fost reţinute ca mijloace de probă în acuzare cu ocazia inculpării şi trimiterii în judecată a numitei M.R. prin rechizitoriul întocmit de procuror la data de 2 octombrie 2006.
Această situaţie juridică amintită este menţinută ulterior prin sentinţa penală nr. 819 din 28 decembrie 2007 pronunţată în dosarul nr. 13676/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, care a condamnat pe inculpata M.R. pentru infracţiunea dedusă judecăţii pe baza celorlalte mijloace de probă în acuzare strânse/administrate în dosar nr. 70/P/2004.
De altfel, latura obiectivă a infracţiunii prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 71/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), comisă de inculpată nu are legătură cu informaţiile eronate comunicate prin adresa din 12 iunie 2006, iar scoaterea de sub urmărire penală a fiicei petiţionarei, în calitate de complice la săvârşirea infracţiunii sus-menţionate s-a făcut în baza altor considerente juridice prevăzute de art. 10 lit. b1) C. proc. pen.
Faţă de toate aceste argumente probatorii/justificative, soluţia în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), este legală şi temeinică (pentru celelalte acuzaţii susţinerile cu caracter singular făcută de petiţionară, în absenţa oricăror alte date şi informaţii cu caracter obiectiv, impunând de asemenea menţinerea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara M.R., împotriva sentinţei penale nr. 9 din 11 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1245/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1313/2008. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
