ICCJ. Decizia nr. 1162/2008. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1162/2008
Dosar nr. 5196/100/2006
Şedinţa publică din 28 martie 2008
Asupra recursului de faţă
În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 84 din 19 februarie 2007 a Tribunalului Maramureş, secţia penală, a fost condamnată inculpata T.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- închiriere de mărfuri pirat contra cost, prevăzută de art. l396 pct. 6 din Legea nr. 285/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 şi art. 76 lit. e) C. pen., la o pedeapsă de 5 luni închisoare;
- Reproducere neautorizată de sisteme de calcul de programe pentru calculator prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 285/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 şi art. 76 lit. e) C. pen., la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, inculpata urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.
În temeiul art. 81 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani şi 8 luni închisoare, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., a fost atrasă atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor prevăzute de art. 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 şi art. 1000 alin. (3) C. civ., a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.B.S. să plătească despăgubiri civile pentru daune materiale părţilor civile.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
SC S.B.S., cu obiect de activitate desfăşurarea de activităţi de coafură, înfrumuseţare şi altele, preşedinte în consiliul de administraţie fiind inculpata T.V., în cursul anului 2002 a deschis o sală de Internet Cafe, destinată închirierii către public de servicii de internet şi a unor programe pentru jocuri.
La data de 18 august 2005, lucrătorii de la S.I.F.C.I.J.P. Maramureş au efectuat un control la punctul de lucru al societăţii unde au identificat 11 staţii de lucru destinate accesării reţelei de internet şi jocuri, din care funcţionau opt.
Inculpatei i-a fost solicitat dă prezinte licenţele pentru programele şi jocurile reproduse, astfel că a prezentat 10 licenţe pentru programul Windows 98. Pentru celelalte programe şi jocuri reproduse pe calculator, respectiv Warcraft III, Warcraft II, Aliens vs.Predator şi Broodwar, aparţinând părţii vătămate Compania Vivendi Universal Games şi pentru Red Alert F1, Fifa 2002, Fifa 2003, Need for Speed, Underground Porsche 2000, Moto racer 2, Moto Racer 3, Need for speed 2, aparţinând părţii vătămate Compania Electronic Arts Inc., inculpata nu deţinea licenţe.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatei au fost avute în vedere gradul de pericol social al faptelor, modul în care au fost comise, faptul că nu are antecedente penale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata T.V. şi partea responsabilă civilmente, care au criticat hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul greşitei condamnări a inculpatei.
Curtea de Apel Cluj, secţia penală, prin Decizia penală nr. l59/ A din 29 octombrie 2007, a admis apelurile formulate, a desfiinţat sentinţa penală atacată şi în rejudecare a achitat inculpata, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 1396 pct. 6 din Legea nr. 284/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. pentru infracţiunea prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 284/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) Au fost respinse acţiunile civile formulate în cauză.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de control judiciar, în urma examinări a întregului material probator administrat în cauză, a reţinut că activitatea de control a organului de poliţie este marcată de numeroase vicii de natură tehnică şi procedurală, care conduc la aspecte de neclaritate în ceea ce priveşte cele constatate, fiind creată astfel o stare de dubiu care profită inculpatei.
Nefîind efectuate demersurile legale care se impuneau de către organele de poliţie nu se poate reţine că cele vizualizate de organele de poliţie corespund şi realităţii, în condiţiile în care inculpata a contestat o serie de acte din cele efectuate de organul de urmărire penală, astfel încât s-a constatat că se poate susţine că practic elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate, lipsind latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, care a criticat hotărârile pronunţate în cauză pentru netemeinicie şi nelegalitate, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. Concluziile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorului inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât şi din oficiu, în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., a constat că recursul declarat de parchet este nefondat pentru considerentele care urmează:
Astfel, Înaltă Curte, verificând probatoriul cauzei şi hotărârea atacată în raport de criticile aduse, constată faptul că în cauză instanţa de control judiciar a procedat la o examinare riguroasă, ştiinţifică a întregului material probator administrat în cauză, pentru a se stabili o corectă situaţie de fapt. Astfel, a fost avut în vedere raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, în cuprinsul căruia se reţine că „datorită modalităţii de conservare a probelor de către organele de poliţie nu se poate stabil care jocuri au fost găsite funcţionale, în ce stare reală erau acestea". Concret organele de urmărire penală s-au limitat la o vizualizare a situaţiei de la faţa locului, împrejurare care nu poate fi acceptată că un real mijloc de investigare şi de probă.
Totodată, Curtea constată că în prezenta cauză nu s-a putut stabili cui aparţine responsabilitatea cu privire la instalarea aplicaţiilor de tip jocuri, dacă acestea erau de tip „demo" (care pot fi utilizate în mod gratuit, un termen limitat, fiind destinate publicităţii acelui program) sau erau piratate, întrucât organele de urmărire penală nu au ridicat, identificat probele pe care se bazează acuzaţia.
Având în vedere că, la pronunţarea unei condamnări, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe bază de probe sigure, certe şi întrucât în cauză. probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatei, se impune a se da eficienţă regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo).
În acest sens, Înalta Curte reţine că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti penale nu-şi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-1 achite. înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă.
Chiar dacă, în speţă, s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, îndoiala în ceea ce priveşte săvârşirea faptei de către inculpată persistă aceasta fiind „echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie" şi deci aceasta trebuie achitată.
Faţă de considerentele ce preced, apreciind că în cauză în cauză nu există probe care să evidenţieze vinovata inculpatei, soluţia de achitare a acestuia fiind temeinică şi legală, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de prezenta cauză rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. l59/ A din 29 octombrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe intimata inculpată T.V.
Cheltuielile judiciare efectuate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1158/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1166/2008. Penal → |
|---|
