ICCJ. Decizia nr. 1313/2008. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1313/2008
Dosar nr. 3347/91/2006
Şedinţa publică din 9 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 260 din 06 iunie 2007 a Tribunalului Vrancea, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpatul SC din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen., în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), texte de lege în baza cărora inculpatul SC a fost condamnat la:
- o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP);
- o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiuni prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 4 ani închisoare, sporită la 5 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b şi c) C. pen.
A fost obligat inculpatul să plătească părţilor civile contravaloarea mărfurilor achiziţionate şi dobânda aferentă acestor sume până la executarea efectivă, după cum urmează:
- 19.532 lei către partea civilă SC Z.S.I.L. Voluntari;
- 64.496 lei către partea civilă SC O.H.C. SRL Voluntari;
- 18.427,48 lei către partea civilă SC V.R.G. laşi;
- 67.590,67 lei către partea civilă SC T. S.RL Bucureşti;
- 14.420,34 lei către partea civilă SC S.T. SRL Bucureşti;
- 3.556,41 lei către partea civilă SC P. SRL Tecuci. Conform dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, că, la data de 25 octombrie 2005, inculpatul SC s-a prezentat la Oficiul Registrului Comerţului Vrancea, unde, pe proprie răspundere, a dat o declaraţie în care a precizat că îndeplineşte „condiţiile legale prevăzute de legislaţia în vigoare, pentru deţinerea şi exercitarea calităţii de asociat, administrator la SC M.P.O., cu sediul în Focşani, judeţul Vrancea". Statutul acestei societăţi a fost modificat în sensul desemnării ca administrator a inculpatului, care a dobândit părţi sociale prin cesiune, potrivit înscrisului sub semnătură privată din data de 25 octombrie 2005, act adiţional cu dată certă primită potrivit încheierii nr. 364 din 25 octombrie 2005 a Cabinetului individual de Avocatură I.Ş. din Focşani.
Potrivit dispoziţiilor art. 138 din Legea nr. 31/1990 (în numerotarea valabilă la data săvârşirii faptei) nu pot fi administratori, directori sau reprezentanţi ai societăţii persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile sau care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, precum şi pentru alte infracţiuni prevăzute de lege.
Inculpatul SC nu putea fi administrator al SC M.P.O. SRL Focşani deoarece, din fişa de cazier, rezultă că prin sentinţa penală nr. 36 din 24 ianuarie 2001 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin neapelare, la data de 12 februarie 2001, a fost condamnat pentru săvârşirea mai multor infracţiuni, printre care infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi infracţiunea de fals intelectual în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 C. pen.
În aceste condiţii, fapta inculpatului S.C. de a se prezenta la Oficiul Registrului Comerţului Vrancea şi de a declara pe proprie răspundere că îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru deţinerea şi exercitarea calităţii de administrator al SC M.P.O. SRL Focşani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Referitor la cea dea doua acuzaţie adusă, s-a reţinut că faptele inculpatului SC care, în calitate de administrator al SC M.P.O. SRL Focşani, a achiziţionat de la SC T. SRL Braşov mărfuri în valoare de 67.590,67 lei şi de la SC P. SRL Tecuci mărfuri în valoare de 3.356, 41 lei iar pentru plata acestora a emis file C.E.C., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. (2) din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), deoarece, administratorii acestor societăţi, N.C.V. şi A.A.I., au cunoscut că, la data emiterii filelor C.E.C., în contul SC M.P.O. SRL Focşani nu exista provizia necesară.
S-a reţinut că faptele inculpatului SC care, în calitate de administrator al SC M.P.O. SRL Focşani, a achiziţionat de la de la SC Z.S.I.L. SRL Voluntari produse în valoare de 19.532 lei, de la SC O.H.C. SRL Voluntari mărfuri în valoare de 64,496 lei, de la SC V.R.G. laşi mărfuri în valoare de 18.427, 48 lei şi de la SC S.T. SRL Bucureşti mărfuri în valoare de 14.420,34 lei iar pentru plata acestor produse a emis file C.E.C., deşi ştia că societatea pe care o administrează nu are disponibil în cont, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a reţinut că nu poate fi reţinută forma agravantă a infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen., deoarece valoarea totală a prejudiciului cauzat celor patru societăţi comerciale menţionate mai sus, nu depăşeşte limita de 200.000 lei, prevăzută de art. 146 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, inculpatul SC şi partea civilă S.C V.R.G. SRL laşi.
Inculpatul SC nu şi-a motivat în scris apelul şi, deşi legal citat, nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi susţine oral motivele de apel. Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie, susţinând că pedeapsa de 5 ani închisoare este prea mare.
Partea civilă SC V.R.G. laşi a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate, susţinând că în mod greşit inculpatul a fost obligat doar la plata sumei de 18.427,48 lei, cu titlul de despăgubiri civile, în condiţiile în care, din facturile fiscale şi filele C.E.C. depuse la dosar, rezultă că valoarea totală a prejudiciului este de 41.304,04 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă.
Prin Decizia penală nr. 173/ A din 9 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, s-a admis apelul declarat de partea civilă S.C V.R.G. SRL laşi şi, în consecinţă, s-a desfiinţat sentinţa în partea privind latura civilă, majorându-se cuantumul despăgubirilor civile la care inculpatul SC a fost obligat către partea civilă S.C V.R.G. SRL laşi de la suma de 18.427,48 lei la suma de 41.304,04 lei. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate şi s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul SC, acesta fiind obligat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, din documentele existente la dosarul de urmărire penală, rezultă că inculpatul SC, în calitate de administrator al SC P.O. SRL Focşani, a achiziţionat de la SC V.R.G. SRL laşi, cu factura fiscală seria ISVDK nr. 2504141 din 07 aprilie 2006, mărfuri în valoare de 22.876,56 lei şi cu factura fiscală seria ISVDK nr. 2504183 din 01 mai 2006, mărfuri în valoare de 18.427,48 lei.
Pentru plata produselor de mai sus, inculpatul SC a emis fila C.E.C., în valoare de 22.876,56 lei şi fila C.E.C. în valoare de 18.427, 48 lei.
Conform menţiunilor făcute de F., ambele file C.E.C. au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil în cont şi client aflat în interdicţie bancară.
În aceste condiţii, este cert că valoarea totală a prejudiciului cauzat părţii civile S.C V.R.G. SRL laşi şi care nu a fost recuperat este de 41.304.04 lei (22.876,56 lei + 18.427,48 lei).
În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpat, a reţinut că prima instanţă a efectuat o judicioasă operaţiune de individualizare atunci când a stabilit pedepsele aplicate pentru fiecare infracţiune în parte, pedepsele aplicate fiind în limitele stabilite de lege, unele chiar foarte apropiate de limita minimă prevăzută de lege şi aceasta în condiţiile în care inculpatul a mai fost condamnat pentru astfel de infracţiuni, este cercetat şi în alte cauze penale pentru acelaşi gen de infracţiuni, s-a sustras atât de la urmărirea penală cât şi de la cercetarea judecătorească şi nu a depus nici un efort pentru acoperirea prejudiciilor cauzate celor şase societăţi comerciale. Totodată, sporul de numai un an aplicat ca urmare a contopirii celor trei pedepse este modic dar se încadrează în limitele prevăzute de lege iar, în ceea ce priveşte modalitatea de executare, elementele de individualizare de mai sus dar şi cuantumul pedepsei rezultante aplicate dovedesc cu prisosinţă că singura modalitate posibilă este privarea de libertate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând ambele hotărâri pentru netemeinicie, întrucât pedeapsa aplicată este disproporţionată faţă de împrejurările comiterii faptei şi circumstanţele sale personale.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzută de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat sub aspectul individualizării pedepsei nu este întemeiat.
Sub acest aspect, Înalta Curte apreciază că circumstanţele personale invocate de inculpat în prezentul dosar pentru reducerea pedepsei au fost deja avute în vedere la stabilirea pedepselor într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, ce a fost sporit modic avându-se în vedere specializarea inculpatului în săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni, situaţie în care se poate aprecia că instanţa de fond chiar a dat dovadă de clemenţă nejustificată. Ca atare, solicitarea de a se reduce pedeapsa rezultantă este nefondată având în vedere atât împrejurările şi modalitatea de săvârşire a faptelor, cât şi perseverenţa infracţională a inculpatului, care a mai săvârşit anterior acelaşi gen de fapte şi, deşi a intervenit reabilitarea, nu se poate face abstracţie de conduita sa infracţională precum şi de faptul că nu pedeapsa anterioară nu şi-a atins scopul scontat.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat, constatând că nu sunt motive care să justifice o reducere a pedepsei aplicate, aceasta fiind aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul inculpat va fi obligat la cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul SC împotriva deciziei penale nr. 173/ A din 9 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 9 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1297/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1315/2008. Penal. Dare de mită (art. 255... → |
|---|
