ICCJ. Decizia nr. 1315/2008. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizie nr. 1315/2008
Dosar nr. 5671/121/2006
Şedinţa publică din 9 aprilie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 529 din 19 octombrie 2007 Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpatul C.M., la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. (fapta din 12 octombrie 2006).
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă neexecutat de 352 zile (sentinţa penală nr. 2100/2004 a Judecătoriei Galaţi) urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea sporită la 4 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Inculpata C.M. a fost condamnată, la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 (fapta din 12 octombrie 2006).
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe perioada termenului de încercare.
Au fost obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se fi pronunţat astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele :
În ziua de 12 octombrie 2006, denunţătorul A.D., agent şef de poliţie, lucrător în cadrul C.I.C., Secţia 2 Poliţie Galaţi, a fost desemnat prin ordin de zi pe unitate să primească sesizările cetăţenilor, conform competenţei sale.
În aceeaşi zi, secţia 2 poliţie a fost sesizată de către Ş.D. din Galaţi, despre faptul că, fiica sa minoră, pe nume Ş.V.T., a fost luată, împotriva voinţei sale, din zona trecere-bac de către C.I. în vârstă de 19 ani, C.I. în vârstă de 28 ani şi C.M. în vârstă de 22 ani şi dusă cu un autoturism la domiciliul acestora, fără a-i mai permite tinerii să plece.
În baza sesizării primite la secţia şi potrivit atribuţiilor de serviciu, agentul şef A.D. a întocmit dosarul de cercetare penală nr. 483707/2006, efectuând actele premergătoare specifice fazei de urmărire penală.
În timpul cercetărilor ce se desfăşurau la sediul Secţiei 2 Poliţie, inculpatul C.M., împreună cu inculpata C.M.A. a au abordat pe agentul şef A.D., promiţându-i diferite sume de bani, în scopul rezolvării dosarului de cercetare penală într-un mod favorabil autorilor.
Astfel, la o primă abordare inculpatul C.M. a propus lucrătorului de poliţie să-i dea suma de 10.000.000. lei (ROL), drept „o atenţie pentru a fi un poliţist bun".
Deşi lucrătorul de poliţie a fost ferm în a-i spune că nu înţelege „aluzia" făcută, inculpatul a devenit insistent, precizând că îl va aştept să discute „între patru ochi".
Ulterior, pe holul de la intrare în incinta Secţiei 2 Poliţie, inculpatul C.M. a abordat din nou lucrătorul de poliţie, promiţând suma de 20.000.000. lei (ROL), pentru a „face scăpat" pe unul din autorii cercetaţi.
Şi de această dată, lucrătorul de poliţie, a refuzat categoric să stea de vorbă, a invitat în mod ferm pe inculpat să plece, după care a anunţat organele ierarhice superioare.
Pornind de la denunţul lucrătorului de poliţie, existând indicii temeinice privind săvârşirea infracţiunii de dare de mită, pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu şi pentru aflarea adevărului, s-a dispus prin ordonanţă cu titlu provizoriu, înregistrarea audio-video a imaginilor şi convorbirilor.
Din conţinutul convorbirilor rezultă cu certitudine săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., în modalitatea promisiunii sumei de 20.000.000. lei, de către inculpaţii C.M. şi C.M.A. pentru ca lucrătorul de poliţie, agent şef A.D. să rezolve favorabil dosarul de cercetare penală privind rudele celor doi inculpaţi.
În acest sens, cei doi inculpaţi i-au cerut lucrătorului de poliţie să le elibereze rudele ce fuseseră reţinute pentru cercetări în acea zi, precizând şi locul unde urmau să se întâlnească pentru a-i da suma de 2.000 RON, bani promişi de aceştia în cadrul discuţiei înregistrate ce a avut loc în biroul poliţistului.
În dovedirea situaţiei de fapt şi a vinovăţiei inculpaţilor sunt invocate probele existente la dosar (declaraţiile martorilor, înregistrările audio).
La dozarea şi individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), persoana fiecărui inculpat, prezenţa antecedentelor penale pentru inculpatul C.M.
Împotriva acestei soluţii, în termenul prevăzut de lege, au declarat apel inculpaţii C.M.A. şi C.M.
Prin Decizia penală nr. 31/ A din 12 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, au fost admise apelurile declarate de inculpaţii C.M.A. şi C.M., a fost desfiinţată în parte sentinţa apelată şi în rejudecare, s-a dispus reducerea cuantumului pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare, pentru inculpatul C.M. şi de la 3 ani închisoare la 6 luni închisoare pentru inculpata C.M.A.
A refăcut concursul în ce îl priveşte pe inculpatul C.M. şi a dispus contopirea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta decizie cu restul de 352 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare (aplicată prin sentinţa penală nr. 2100/2004 a Judecătoriei Galaţi) urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare sporită la 3 ani şi 6 luni închisoare.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a constat că hotărârea primei instanţe este netemeinică sub aspectul corectei individualizări a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi.
Instanţa de fond, la dozarea şi individualizarea pedepselor, nu a evaluat judicios criteriile prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în raport de condiţiile concrete în care s-a comis fapta şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor.
Astfel, s-a apreciat că sentinţa apelată este greşită întrucât, în ceea ce o priveşte pe inculpata C.M.A., instanţa nu a avut în vedere că inculpata este mama celor doi fii arestaţi, că a încercat prin fapta ei să uşureze situaţia acestora şi că fiind fără antecedente penale, scopul educativ al sancţiunii se va putea realiza prin aplicarea unei pedepse minime prevăzute de legea specială.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.M. s-a reţinut că, deşi este recidivist, a fost condamnat pentru alt gen de fapte decât cele pentru care este judecat în prezentul dosar (furt şi legea circulaţiei), astfel că se impune reducerea pedepsei aplicată de prima instanţă de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii C.M.A. şi C.M.
În motivele sale de recurs, inculpata C.M.A., a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen. şi a solicitat, în principal, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina acesteia; în subsidiar, a solicitat în temeiul art. 385 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi rejudecând, să se redozeze pedeapsa aplicată inculpatei în sensul coborârii acesteia sub minimul special prevăzut de lege.
Inculpatul C.M., în motivele sale de recurs, a invocat cazul de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi rejudecând, să se redozeze pedeapsa aplicată inculpatului în sensul micşorării acesteia, apreciind că faţă de modalitatea concretă de săvârşire a faptei, pedeapsa aplicată este mult prea mare, iar faptul că inculpatul este recidivist nu trebuie să conducă neapărat la aplicarea unei pedepse orientate spre maximul prevăzut de lege.
Recursurile sunt nefondate.
1. Cu privire la motivul de recurs formulat de inculpata C.M.A. potrivit căruia nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 255 alin (1) C. pen., raportat la art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 şi care va fi analizat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că hotărârile primelor instanţe cu privire la existenţa faptei, la existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii de dare de mită şi la stabilirea vinovăţiei inculpatei C.M.A. sunt corecte.
Astfel, se poate reţine fără dubiu că inculpata C.M.A. în data de 12 octombrie 2006 a promis împreună cu coinculpatul C.M. agentului şef A.D., suma de 20.000.000 lei pentru a rezolva favorabil dosarul penal în care erau cercetaţi fii inculpatei C.M.A.
Vinovăţia inculpatei s-a stabilit pe baza înregistrărilor discuţiilor purtate între inculpaţi şi agentul şef A.D., din care rezultă cu certitudine că cei doi inculpaţi s-au prezentat împreună la lucrătorul de poliţie, că inculpata i-a cerut acestuia să-i „scoată afară copii" „să se rupă tot, să fie clară .... clară" (referindu-se la distrugerea actelor de urmărire penală care s-au efectuat), în schimbul sumei de 20 milioane lei. Este adevărat că cei doi inculpaţi nu au vorbit deodată şi că suma a fost indicată de inculpatul C.M., dar inculpata C.M.A. era prezentă, a purtat negocierile cu privire la eliberarea celor doi, şi în acest context ea a afirmat „banul jos şi gata", exprimând astfel clar atitudinea ei de a-l plăti pe lucrătorul de poliţie pentru eliberarea fiilor ei, contribuţia ei la comiterea faptei fiind aceeaşi ca şi a celuilalt inculpat. Motivul pentru care inculpata C.M.A. a apelat la nepotul ei, C.M. pentru a discuta cu lucrătorul de poliţie îl explică chiar aceasta când spune „eu nu am m-ai avut treabă cu organele de poliţie" „ .. aveţi idei mai bune decât mine, eu sunt analfabetă ..". Rezultă astfel că, inculpata avea nevoie de un intermediar, dar discuţia o privea direct, iar scopul urmărit era al ei, acela de a-şi elibera copii din arestul preventiv.
Deşi în motivele de recurs nu se indică care din elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită nu sunt realizate, instanţa de recurs constată că acestea sunt îndeplinite atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul laturii subiective a infracţiunii, astfel că inculpata C.M.A. nu poate fi achitată, motivul de recurs analizat fiind nefondat.
2. Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, care vizează individualizarea pedepselor şi care va fi analizat pentru ambii inculpaţi prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că primele instanţe au făcut o corectă aplicare a art. 72 şi 52 C. pen.
Nu se impune reducerea pedepsei minime de 6 luni închisoare, aplicată inculpatei C.M.A., întrucât deşi instanţa de apel a apreciat contribuţia redusă a acestea la comiterea faptei, aşa cum s-a arătat mai sus, inculpata a avut aceeaşi contribuţie la comiterea faptei ca şi inculpatul C.M., iar împrejurarea că a oferit mită pentru a-şi salva copii, nu este de natură să diminueze caracterul deosebit de grav al acestei infracţiuni. Deşi, fii inculpatei beneficiau de prezumţia de nevinovăţie şi de garantarea dreptului la apărare, inculpata a încercat să obţină în alt mod eliberarea acestora, datorită mentalităţii sale, că o asemenea situaţie se poate realiza prin influenţarea celor care aveau de instrumentat dosarul, împrejurare ce nu justifică o nouă reducere a pedepsei, mai cu seamă că primele instanţe au dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare.
Nici pedeapsa inculpatului C.M. nu se impune a fi redusă, întrucât fapta acestuia este deosebit de gravă, aşa cum rezultă din atitudinea insistentă pe care a avut-o faţă de lucrătorul de poliţie (l-a contactat în mai multe rânduri pentru a-i spune cât îl costă eliberarea celor doi), şi din faptul că este recidivist iar, condamnările anterioare nu au reuşit să-l reduce.
Fată de aceste considerente, Înalta Curte constată că nu sunt motive întemeiate pentru casarea acesteia, urmând ca in baza art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul inculpaţilor C.M.A.şi C.M., ca nefondate.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.M.A. şi C.M. împotriva deciziei penale nr. 31/ A din 12 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 9 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1313/2008. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1318/2008. Penal. Infractiuni la legea privind... → |
|---|
