ICCJ. Decizia nr. 1245/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1245/2008
Dosar nr. 2659/111/2006
Şedinţa publică din 4 aprilie 2008
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin sentinţa penală nr. 139/ P din 9 mai 2007, Tribunalul Bihor, secţia penală, a hotărât după cum urmează:
- în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului Ş.I. din infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) şi art. 209 alin. (3) lit. h), cu aplicarea art. 37 lit. b), C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) Iit. a), e), g) şi i) şi art. 209 alin. (3) lit. h), C. pen., şi l-a condamnat la 4 ani închisoare;
- în baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) şi art. 209 alin. (3) lit. h), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), l-a condamnat pe inculpatul A.D. la 4 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen., a fost dispusă, pentru ambii inculpaţi, suspendarea executării pedepsei, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 863 C. pen., inculpaţii au fost obligaţi să se supună, pe durata termenului de încercare, măsurilor de supraveghere prevăzute de alin. (1) lit. a) - d) al acestui text de lege.
Inculpaţilor Ie-a fost atrasă atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă prevenţia, pentru inculpatul A.D., de la 8 aprilie 2006 la 24 iunie 2006, iar pentru inculpatul Ş.I., de la 13 iunie 2006 la 25 septembrie 2006.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpaţi în timpul urmăririi penale.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială, în favoarea statului, a corpurilor delicte aflate la poziţia 29 din Registrul de corpuri delicte.
În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., inculpatul A.D. a fost obligat, în solidar cu inculpatul Ş.I., la plata sumei de 13.357 RON, cu titlu de despăgubiri civile, către partea civilă R. SA, Sucursala U.R.T., iar inculpatul A.D. singur, şi la plata sumei de 9.928 RON, către aceeaşi parte civilă, cu acelaşi titlu.
Totodată, în baza art. 191 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat. S-a reţinut, în esenţă, că:
În noaptea de 7 aprilie 2006, au fost surprinşi, pe malul Crişului Negru, trei bărbaţi care sustrăgeau cabluri de pe stâlpii R.; la somaţia poliţiştilor, doi dintre ei au reuşit să dispară prin fugă, dar al treilea, A.D., a fost prins şi a declarat că, în acea seară, a plecat din localitatea Vinga cu maşina sa, împreună cu Ş.I., B.N. şi M.M., pentru a sustrage cabluri din sârmă de cupru de pe stâlpii R.; condus, apoi, la organele de poliţie, A.D. a descris modul în care au acţionat, precum şi că în noaptea de 3 / 4 aprilie 2006, tot el, împreună cu alte trei persoane, au sustras cantitatea de 450 m.I. de cablu de cupru de pe stâlpii aparţinând R., precizând că, în total, ar fi fost sustrasă cantitatea de 250-300 Kg. cablu, din valorificarea căreia a primit şi el sume importante de bani.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi inculpatul A.D.
În apelul parchetului s-a solicitat modificarea sentinţei, în sensul de a se reţine starea de recidivă postexecutorie pentru inculpatul Ş.I., schimbarea modalităţii de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor, în sensul executării lor în regim de detenţie, precum şi, în consecinţă, aplicarea pedepselor accesorii.
Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 128/ A din 27 noiembrie 2007, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi, rejudecând, a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 861 şi 863 C. pen., faţă de ambii inculpaţi (A.D. şi Ş.I.), dispunând executarea efectivă, în regim de detenţie a pedepsei aplicate fiecărui inculpat, şi, ca urmare, în baza art. 72 alin. (2) C. pen., a interzis celor doi inculpaţi drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.; totodată, s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul A.D., iar acesta a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a apreciat că nu se mai poate reţine starea de recidivă în sarcina inculpatului Ş.I., deoarece intervenise, între timp, reabilitarea judecătorească, acordată printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat.
În privinţa pedepselor, s-a apreciat că ele au fost just individualizate sub aspectul cuantumului, dar că scopul principal al acestora nu poate fi atins decât prin privarea de libertate a inculpaţilor, avându-se în vedere modalitatea în care aceştia au comis faptele, că infracţiunea a fost săvârşită în mod continuat, că prejudiciul cauzat a fost însemnat, fiind recuperat numai într-o mică măsură şi că, prin tăierea cablurilor, s-a produs o perturbare constând în întreruperea comunicaţiilor telefonice în zonă.
S-a mai constatat că prima instanţă a omis să aplice inculpaţilor pedepsele accesorii, chiar dacă se dispusese suspendarea pedepselor sub supraveghere, deoarece aplicarea acestora era obligatorie.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, inculpaţii Ş.I. şi A.D. au declarat recursurile de faţă solicitând, prin apărători, casarea deciziei şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond.
Recursurile sunt fondate.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că temeinic şi legal prima instanţă a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor, apreciind că scopul preventiv şi educativ al acestora poate fi atins şi fără privarea de libertate, iar înlăturarea în apel, prin Decizia recurată, a aplicării art. 861 şi a art. 863 C. pen., pe motiv că scopul principal al pedepselor nu poate fi atins decât prin executarea acestora în regim privativ de libertate, nu se justifică, avându-se în vedere, pe de o parte, datele care caracterizează pozitiv persoana inculpaţilor, au copii minori, sunt singurii întreţinători ai familiilor lor, au recunoscut săvârşirea faptei şi au arătat că o regretă, sunt integraţi în societate, nu au creat probleme semenilor lor, îşi câştigă existenţa muncind ca „zilieri" şi nu sunt recidivişti, iar pe de altă parte, împrejurările în care au comis faptele, aspect sub care s-a stabilit că determinantă a fost nevoia de a asigura, în acest mod, resursele financiare necesare procurării hranei, pentru ei şi familiile lor.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că scopul preventiv - educativ al pedepsei, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen., poate fi atins şi fără executarea efectivă, în regim de detenţie, a pedepsei stabilite fiecăruia, deci, cu lăsarea lor în stare de libertate, astfel că, în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpaţii A.D. şi Ş.I., va casa Decizia atacată şi va menţine ca legală şi temeinică hotărârea primei instanţe.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii Ş.I. şi A.D. împotriva deciziei penale nr. 128/ A din 27 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează Decizia penală atacată.
Menţine sentinţa penală nr. 139/ P din 9 mai 2007 a Tribunalului Bihor, secţia penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1234/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1297/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
