ICCJ. Decizia nr. 129/2008. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr.129/2008
Dosar nr. 16156/3/2005
Şedinţa publica din 16 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 198 din 08 februarie 2007, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpata G.S., pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) şi lit. d) C. pen.
S-a constatat că inculpata a fost arestată, în perioada 22 martie 2005, până la data de 13 iunie 2005 şi în baza dispoziţiilor art. 350 alin. (1) ultima teză coroborat cu art. 139 alin. (2) C. proc. pen., a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
Tribunalul a reţinut că:
Prin rechizitoriul nr. 5406/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei G.S. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) şi d) C. pen.
Prin actul de inculpare s-a reţinut că, la data de 1 octombrie 2004, în jurul orelor 14,00, inculpata G.S., aflându-se singură la domiciliu, a dat naştere unui copil, pe care imediat după naştere, l-a sugrumat şi i-a obstrucţionat orificiile respiratorii, intervenind astfel decesul noului născut.
Tribunalul Bucureşti a reţinut că din materialul probator existent la dosarul cauzei, rezultă în mod cert, că la data de 1 octombrie 2004, inculpata a dat naştere unui făt de sex masculin născut viu, la domiciliu său, că decesul acestuia a survenit în intervalul de timp de până la 5-10 minute după expulzie prin asfixiere mecanică, prin sugrumare, că i-a fost secţionat cordonul ombilical şi că nu i s-au acordat îngrijiri medicale necesare de după naştere, însă din nicio probă nu rezultă cine anume a sugrumat copilul câtă vreme se ridică serioase semene de întrebare cu privire la prezenţa acasă în momentul naşterii a mamei inculpatei G.S., G.C.
Sintetizând, Tribunalul Bucureşti a reţinut că noul născut a fost omorât dar nu se poate stabili în mod cert cine anume a comis fapta având în vedere că inculpata susţine că nu îşi aminteşte cu exactitate ce s-a întâmplat în acele momente şi că doar a tras cu mâinile capul copilului afară, ipoteză infirmată de declaraţia medicului specialist care arată că expulzia vine de la sine, mama neavând cum să se ajute într-o astfel de situaţie, eventual a fost ajutată de o altă persoană. Astfel, Tribunalul Bucureşti a concluzionat că nicio probă certă nu conduce la reţinerea vinovăţiei inculpatei G.S. în săvârşirea acestei fapte, dimpotrivă în cauză s-au constatat multiple dubii care îi profită inculpatei, acesta beneficiind de prezumţia de nevinovăţie.
Drept urmare instanţa a dispus achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi prin Decizia penală nr. 309/ A din 24 septembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat în totalitate sentinţa penală nr. 198 din 08 februarie 2007 şi în baza art. 174 – art. 175 lit. c) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 74 alin. (2) cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., a condamnat inculpata G.S. la pedeapsa de 5 ani închisoare. A făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. şi în baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii. Pentru a pronunţa această instanţa de apel a apreciat că inculpata se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de omor calificat, aceasta împreună cu mama sa au hotărât să ucidă copilul după naştere.
Decizia menţionată mai sus cuprinde opinia separată a d-nei judecător C.R. care apreciază că probatoriul administrat nu a reuşit să elucideze situaţia de fapt, să determine contribuţia fiecăreia dintre cele două suspecte la săvârşirea faptei şi consideră că vinovăţia inculpatei nu poate fi întemeiată pe nişte simple presupuneri. în concluzie a arătat că soluţia instanţei de fond de a face aplicarea principiului „in dubio pro reo" şi de a o achita pe inculpată în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., motiv pentru care consideră că apelul Parchetului trebuie respins ca nefondat.
Împotriva deciziei nr. 309/ A din 24 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în termen legal, a declarat recurs inculpata G.S., criticând soluţia instanţei de apel ca abuzivă, nelegală şi netemeinică.
În temeiul art. 3856 şi art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., examinând hotărârea prin prisma motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată recursul întemeiat, dar pentru motivele de mai jos.
Prin încheierea de şedinţă din 09 iunie 2005 pronunţată în dosarul nr. 2433/2005 Tribunalul Bucureşti a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei G.S., cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea şi a dispus punerea în libertate a inculpate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpata G.S. şi prin Decizia penală nr. 1024 din 13 iunie 2005, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpata G.S. Din compunere completului de judecată care a pronunţat această decizie a făcut parte şi d-na judecător C.R., care a făcut aprecieri cu privire la vinovăţia inculpatei, astfel cum rezultă din considerentele deciziei: „din probele administrate nu se conturează suficient vinovăţia inculpatei, astfel încât, aceasta să poată fi menţinută în stare de arest".
La judecarea apelului aşa cum rezultă din Decizia penală nr. 309/ A din 24 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a participat acelaşi judecător, respectiv d-na judecător C.R., care a făcut aprecieri cu privire la vinovăţia inculpatei prin opinia separată formulată.
Potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., privind cazurile de casare care se iau în considerare întotdeauna din oficiu, coroborat cu alin. (1) pct. 3 din acelaşi articol, care prevede existenţa unui caz de casare pe motiv de incompatibilitate, coroborat cu dispoziţiile art. 47 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., care prevede că „judecătorul care a luat parte la soluţionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiaşi cauze într-o cale de atac, nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care şi-a exprimat anterior părere cu privire la soluţia care ar putea fi dată in acea cauză", Înalta Curte apreciază că se impune casarea deciziei nr. 309/ A din 24 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru aceste motive, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpata G.S. împotriva deciziei penale nr. 309/ A din 24 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Se va casa Decizia atacată şi se va trimite cauza spre rejudecarea apelului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti la aceeaşi instanţă.
În conformitate cu art. 192 pct. 3 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata G.S. împotriva deciziei penale nr. 309/ A din 24 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care o casează în întregime şi trimite cauza spre rejudecarea apelului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la aceeaşi instanţă.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 16 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1058/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 29/2008. Penal → |
|---|
