ICCJ. Decizia nr. 1058/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr.1058/2008
Dosar nr. 560/118/2006
Şedinţa publică din 17 martie 2008
Examinând recursurile de fată constată:
Prin sentinţa penală nr. 59 din 6 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia penală, inculpaţii O.D.M. şi M.R.G. au fost condamnaţi, la câte 8 ani şi 2 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis fiecărui inculpat drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă I.V., inculpaţii fiind obligaţi în solidar să plătească acesteia suma de 11.175,59 lei daune materiale şi 10.000 lei daune morale.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 2.534 lei către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa şi a sumei de 2.700 lei către partea civilă Spitalul Municipal Mangalia.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă I.V. şi la 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, următoarele:
În seara de 20 octombrie 2005, în jurul orelor 19,00 - 20,00, partea vătămată I.V. şi colegii săi de serviciu S.l. şi A.V. au mers în barul aparţinând A.F. E. din localitatea Săcele judeţul Constanţa.
Cei trei s-au aşezat la o masă şi au consumat băuturi alcoolice. La o altă masă se aflau inculpaţii O.D.M. şi M.R.G.
Partea vătămată I.V. a părăsit barul singură îndreptându-se spre casă.
La scurt timp au plecat din local şi inculpaţii, care au ajuns-o din urmă pe partea vătămată în apropierea porţii fabricii de caşcaval (căşărie ) şi au lovit-o cu nişte beţe în zona cefei şi a capului. Partea vătămata s-a întors şi i-a recunoscut pe inculpaţi, în stradă fiind lumină de la un neon amplasat în curtea fabricii.
Inculpaţii au continuat să o lovească pe partea vătămată în regiunea capului până când aceasta a căzut pierzându-şi cunoştinţa
În jurul orelor 23,30, partea vătămată a fost găsită de martorul B.V. căzută cu faţa în jos, având în jurul capului o baltă de sânge. Martorul a auzit voci în apropiere şi când a luminat cu lanterna i-a văzut pe cei doi inculpaţi cărora Ie-a cerut ajutorul pentru a transporta partea vătămată, dar aceştia l-au refuzat.
În cele din urmă B.V., cu ajutorul fratelui său, martorul B.G., al martorului P.G. şi al martorei l.M., soţia părţii vătămate, a reuşit să-l transporte pe I.V. acasă, folosind o pătură, după care a anunţat salvarea.
Partea vătămată a fost dusă la şi supusă unei intervenţii chirurgicale.
Prin certificatul medico-legal nr. 2038/ T din 29 noiembrie 2005, emis de S.M.L. Constanţa, s-a concluzionat că leziunile pe care partea vătămată Ie-a prezentat, la 21 octombrie 2005, au fost produse prin lovire cu corp dur, necesitând pentru vindecare 50 - 55 de zile de îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei, care a rămas şi cu un deficit funcţional la nivelul membrului superior stâng.
Raportul de constatare medico-legală nr. 137/ LR din 14 aprilie 2006, emis de aceeaşi instituţie medico-legală, a concluzionat că, la data de 21 octombrie 2005, partea vătămată I.V. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp dur şi prezintă un deficit funcţional (frustă hemipareză sg.) care a necesitat şi necesită în continuare tratament recuperator de specialitate.
Instanţa a mai reţinut din raportul de expertiză medico-legală nr. 597/LR/2006 din 15 ianuarie 2007 că, la data de 21 octombrie 2005, partea vătămată a prezentat un traumatism craniu - cerebral operat, leziunile de violenţă putând fi produse prin lovire cu corpuri dure şi au necesitat un an de îngrijiri medicale. Leziunile i-au pus viaţa în primejdie prin contuzia meningo-cerebrală iar partea vătămată a rămas cu infirmitate prin lipsă de substanţă craniană osoasă şi hemipareză stg.
Instanţa a avut în vedere că susţinerea inculpaţilor că, în momentul în care partea vătămată a fost agresată, se aflau în alt loc este infirmată de martorii G.V. şi G.P.
S-a reţinut că, în drept, fapta inculpaţilor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere, pentru fiecare inculpat, gradul de pericol social concret determinat de împrejurările şi modalitatea în care a fost comisă, inculpaţii aplicând părţii vătămate pe stradă lovituri repetate în zona capului şi cauzându-i leziuni grave, care i-au pus viaţa în primejdie şi în urma cărora partea vătămată a rămas cu infirmitate permanentă. S-a ţinut seama şi de datele personale ale fiecărui inculpat.
Referitor la acţiunea civilă formulată de partea vătămată I.V. s-a constat că aceasta este fondată numai în parte.
Astfel, s-a reţinut că partea vătămată a dovedit că i s-a cauza un prejudiciu patrimonial de11.175,59 lei reprezentând cheltuieli cu medicamentele, intervenţiile chirurgicale, alimentaţia suplimentară, beneficiul nerealizat prin lipsa de la locul de muncă şi cheltuielile de transport.
S-a apreciat că daunele morale solicitate sunt întemeiate doar în limita sumei de 10.000 lei.
De asemenea, s-a reţinut că sunt întemeiate cererile de despăgubiri formulate de cele două spitale care au acordat asistenţă medicală părţii vătămate.
Sentinţa a fost atacată cu apel de inculpaţii O.D.M. şi M.R.G., care au solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., şi de partea civilă N.V. care a solicitat obligarea inculpaţilor la 70.000 lei daune morale şi la 15.000 lei daune materiale.
Prin Decizia penală nr. 4/ P din 15 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, apelurile au fost respinse ca nefondate.
Instanţa de apel a reţinut că vinovăţia inculpaţilor este demonstrată indubitabil de declaraţiile părţii vătămate, care i-a văzut pe inculpaţi când au agresat-o, coroborate cu declaraţiile martorului B.V., care i-a găsit pe inculpaţi în apropierea victimei, iar aceştia au refuzat să-l ajute să o transporte acasă.
Aceste probe se coroborează şi cu declaraţiile martorilor l.M., B.G., P.G., S.l., A.V., D.F.I., O.D., G.V., G.P., cu procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşele fotografice şi procesul verbal de confruntare şi dovedesc faptul că în seara zilei de 20 octombrie 2005, în jurul orei 23,00, inculpaţii au aplicat părţii vătămate I.V. mai multe lovituri cu nişte beţe în zona capului, cauzându-i leziuni care i-au pus viaţa în primejdie.
Instanţa de apel a constat că nu este fondat nici apelul declarat de partea civilă întrucât din probele administrate de aceasta rezultă un prejudiciu material de 11.175,59 lei şi nu de 15.000 lei.
De asemenea, s-a apreciat că prejudiciul moral a fost stabilit legal şi temeinic în raport cu natura leziunilor suferite, timpul necesar pentru vindecare şi infirmitatea permanentă cu care a rămas partea civilă.
Decizia a fost atacată cu recurs de inculpaţi, care invocând cazul de casare prevăzut de art. 3589 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., au susţinut că au fost greşit condamnaţi deoarece nu există probe directe care să dovedească faptul că ei sunt autorii faptei, impunându-se achitarea lor conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Examinând cauza în raport cu motivul invocat, dar şi din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursurile nu sunt fondate.
Se reţine că situaţia de fapt a fost corect stabilită, astfel cum rezultă din declaraţiile părţii vătămate, coroborate cu cele ale martorului B.V., l.M., P.G., O.D., S.l., D.C., A.V., F.I. precum şi cu concluziile actelor medico-legale, cu procesul verbal de constatare şi cu cele de confruntare.
Din ca aste probe rezultă că, în seara de 23 octombrie 2005, în jurul orei 23,00, inculpaţii au agresat-o pe partea vătămată I.V., pe care au lovit-o concomitent şi repetat cu nişte beţe în zona capului, cauzându-i leziuni cranio-cerebrale care i-au pus viaţa în primejdie şi în urma cărora partea vătămată a rămas cu o infirmitate permanentă.
Partea vătămată a reuşit să-i vadă pe agresori şi i-a identificat în persoana celor doi inculpaţi, aspect pe care l-a relatat soţiei sale l.M.
Celelalte probe dovedesc faptul că înainte de agresiune inculpaţii s-au aflat în acelaşi local cu partea vătămată, iar imediat după comiterea faptei au fost găsiţi de martorul B.V. în apropierea locului unde se afla căzută partea vătămată, căreia, cu totul nejustificat au refuzat să-i acorde ajutor, deşi aceasta era în stare foarte gravă.
Nu în ultimul rând este de reţinut că susţinerea inculpaţilor, că după ce au plecat de la bar s-au dus acasă la inculpatul O.D. de unde au luat o sticlă de lapte pe care au dus-o apoi la socrii acestuia, este infirmată de martorii G.V. şi G.P. Astfel, martorii, care sunt socrii inculpatului O.D., au declarat că, în seara de 20 octombrie 2005, cea care a adus laptele a fost fiica lor şi nu inculpaţii.
Aşa fiind, se reţine că inculpaţii nu au reuşit să dovedească că în momentul agresiunii asupra părţii vătămate ei se aflau în alt loc, iar declaraţiile părţii vătămate şi ale martorului B.V. îi plasează direct şi indubitabil la locul faptei.
În consecinţă motivul de recurs invocat de inculpaţi nu este fondat.
Cum nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursurile, ca nefondate, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii O.D.M. şi M.R.G. împotriva deciziei penale nr. 4/ P din15 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauzei cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică la 24 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3345/2008. Penal. Infracţiuni la alte legi... | ICCJ. Decizia nr. 129/2008. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
