ICCJ. Decizia nr. 29/2008. Penal
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 2881 din 19 septembrie 2008
Prin Sentinţa penală nr. 414 din 21 decembrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 6929/101/2007, Tribunalul Mehedinţi, secţia penală, a condamnat pe inculpatul M.M., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în baza art. 12 alin. (l) din Legea nr. 678/2001.
În baza art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare şi Ia pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 C. pen., a contopit pedepsele, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 13 iunie 2007 la zi, menţinându-se starea de arest.
Instanţa a reţinut că inculpatul, alături de fratele său I.G. şi C.V. a recrutat şi exploatat tinere din judeţul Mehedinţi, respectiv pe minora R.M.V., în vârstă de 16 ani, elevă la Liceul Constantin Brâncuşi, ai cărei părinţi erau plecaţi la muncă în Italia şi pe partea vătămată B.R.E., pe care le-a ameninţat şi obligat să întreţină relaţii intime cu alţi bărbaţi7 exploatându-le sexual.
Faptele inculpatului au fost dovedite cu declaraţiile date de părţile vătămate şi ale martorilor B.C.A., B.A.N., B.V., C.C.R., H.M.R., L.E., B.N.I., S.V., N.V. şi M.L.
Prin Decizia penală nr. 29 din 1 iulie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia minori şi familie, a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat în parte sentinţa cu privire la încadrarea juridică dată faptei săvârşită împotriva părţii vătămate B.R.E. şi la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului.
În urma descontopirii pedepselor, a schimbat încadrarea juridică referitoare la fapta reţinută cu privire la partea vătămată menţionată, din art. 12 alin. (l) din Legea nr. 678/2001, în art. 329 alin. (l) C. pen. şi reţinând în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) raportate la art. 76 C. pen., l-a condamnat pe inculpat la un an închisoare.
A redus pedeapsa aplicată inculpatului M.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 678/2001 prin aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen., de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare.
În baza art. 33 şi 34 C. pen., a recontopit pedepsele dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul M.F., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (l) pct. 18, 17 şi pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, întrucât în cauză nu este incident nici unul dintre cazurile de recurs invocate, pentru următoarele argumente:
Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că instanţa de apel a reţinut o stare de fapt corespunzătoare probelor administrate în cauză, pronunţând o hotărâre de condamnare corespunzătoare acesteia. Atât declaraţiile părţilor vătămate cât şi cele ale martorilor audiaţi au confirmat vinovăţia inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 13 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 678/2001 şi de art. 329 alin. (l) C. pen.
Chiar dacă părţile vătămate şi-au schimbat declaraţiile date în cursul urmăririi penale, această schimbare nu a fost justificată, pe de o parte, iar sub un alt aspect declaraţiile date de martori au confirmat vinovăţia acestuia.
Referitor la schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 13 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu privire la partea vătămată minoră, cererea nu se justifică întrucât presiunile exercitate de inculpat asupra acesteia chiar în timpul orelor de curs demonstrează existenţa unor acte de intimidare, iar pe de altă parte s-a dovedit şi inducerea în eroare a minorei cu privire la avantajele pe care le-ar avea în cazul acceptării propunerilor inculpatului, minora având capacitate restrânsă de exerciţiu şi discernământ redus.
Referitor la greşita individualizare a pedepsei, Înalta Curte reţine că instanţa de apel a corectat atât greşita încadrare juridică a uneia dintre faptele inculpatului, reducând corespunzător pedeapsa, precum şi pedeapsa aplicată în cazul infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 678/2001 şi pedeapsa rezultantă, prin aplicarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.
Înalta Curte apreciază că nu se mai impune, în continuare, reducerea pedepselor.
În consecinţă, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, constatându-se că Decizia atacată este legală şi temeinică.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va scade din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi a arestării preventive începând de la data de 13 iunie 2007 la 19 septembrie 2008.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.M. împotriva Deciziei penale nr. 29 din 1 iulie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 13 iunie 2007 la 19 septembrie 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 129/2008. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 3768/2008. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
