ICCJ. Decizia nr. 2597/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr.2597/2008
Dosar nr. 13619/3/2008
Şedinţa publică din 27 august 2008
Examinând recursul de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 525/ F din 24 aprilie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de T.E. împotriva sentinţei penale nr. 1120 din 10 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, în dosarul nr. 13998/3/2006 şi l-a obligat pe revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reţinut că prin cererea formulată s-a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 1120 din 10 octombrie 2006 prin care T.E. a fost condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi de art. 271 din acelaşi cod. Apelul declarat de revizuient a fost respins prin Decizia penală nr. 823/ A din 23 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, hotărâre care a rămas definitivă prin Decizia nr. 887 din 19 februarie 2007 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
S-a mai reţinut că în motivarea cererii de revizuire s-a susţinut că martorii au declarat mincinos şi că au apărut împrejurări noi.
Prima instanţă a constatat că nu s-a făcut dovada, printr-o hotărâre judecătorească sau printr-o ordonanţă a procurorului de aplicare a unei sancţiuni administrative, că martorii au comis infracţiunea de mărturie mincinoasă şi nici nu a fost invocată vreo împrejurare sau vreo probă nouă, care dacă ar fi fost cunoscută la data soluţionării cauzei pe fond ar fi condus la altă soluţie.
Revizuientul a declarat apel invocând aceleaşi motive din cererea de revizuire.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 149 din 9 iunie 2008, a respins apelul, ca nefondat, reţinând că în mod corect prima instanţă a reţinut că nu s-a dovedit existenţa vreunui motiv de revizuire dintre cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Revizuientul a declarat recurs susţinând că există motive de revizuire întrucât este nevinovat şi martorii audiaţi au făcut declaraţii mincinoase.
Recursul nu este fondat.
O hotărâre penală definitivă poate fi revizuită numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute expres şi limitativ de art. 394 C. proc. pen.
În motivarea cererii revizuientul a susţinut că martorii audiaţi au dat declaraţii mincinoase şi că au apărut indicii noi din care rezultă că este nevinovat.
În raport de motivele invocate, cererea îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen., dar simplul fapt că se invocă cazuri de revizuire dintre cele prevăzute de lege nu este suficient pentru admiterea cererii.
Astfel, revizuientul nu a precizat care sunt faptele sau împrejurările noi pe care le invocă, pentru a se putea stabili dacă acestea au fost sau nu cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi dacă, potrivit art. 394 alin. (2) C. proc. pen., pe baza lor se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
Se reţine, de asemenea, că, potrivit art. 395 C. proc. pen., motivul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. b) din acelaşi cod, poate fi dovedit numai prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului, şi numai în cazul în care instanţa sau procurorul nu au putut examina fondul cauzei dovada existenţei acestui motiv se poate face în cadrul procedurii de revizuire.
În cauză revizuientul nu a dovedit în condiţiile legale sus menţionate că martorii audiaţi cu ocazia judecării cauzei în fond au comis infracţiunea de mărturie mincinoasă.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea reţine că, nefiind dovedită existenţa cazurilor de revizuire invocate, legal şi temeinic, cererea a fost respinsă ca nefondată.
Constatând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de revizuientul T.E. împotriva decizii penale nr. 149 din 9 iunie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 27 august 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3768/2008. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 3756/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
