ICCJ. Decizia nr. 911/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr.911/2008
Dosar nr. 1865/42/2007
Şedinţa publică din 12 martie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1 din 7 ianuarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de I.A. şi I.M., prin procurator l.S.B. cu acelaşi domiciliu, împotriva rezoluţiilor date în dosarele de urmărire penală nr. 165/P/2007 şi nr. 1251/11/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Petenţii au fost obligaţi la plata sumei de câte 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin plângerea adresată Curţii de Apel Ploieşti, petenţii I.A. şi I.M. au solicitat, desfiinţarea rezoluţiei nr. 165/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii D.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 192, art. 208 – art. 209, art. 215, art. 26 raportat la ari. 215, art. 246, art. 289 şi art. 291 C. pen., şi infirmarea rezoluţiei nr. 1251/11/2/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, şi „repunerea pe rol în sensul de a se extinde cercetările împotriva făptuitorilor".
Petenţii şi-au motivat plângerea, susţinând că D.M. în calitate de executor judecătoresc şi-a încălcat atribuţiunile de serviciu cu ocazia punerii în executare a titlului executoriu „act de adjudecare nr. 48/2003 emis de Biroul Executorului Judecătoresc, P.C., în favoarea creditoarei R.R. (M.) în contradictoriu cu debitorii petenţi.
Au mai susţinut de asemenea în plângere că D.M., împreună cu R.R. (M.) şi M.C., cu aceeaşi ocazie ar fi săvârşit şi fapte de violare de domiciliu, furt, înşelăciune, fals şi uz de fals, precum şi uzurparea de calităţi oficiale.
În vederea soluţionării plângerii, s-a ataşat dosarul nr. 165/P/2007 şi dosarul nr. 1251/11/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Din verificarea acestor acte şi lucrări, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 12761 din 04 noiembrie 2002, I.A. şi I.M., ambii cu domiciliul în Ploieşti, au fost obligaţi la plata sumei de 20.969.561 lei, reprezentând cheltuieli de întreţinere, majorări de întârziere şi fond de rulment pentru perioada septembrie 2001 - iulie 2002 către Asociaţia de proprietari.
La data de 28 ianuarie 2003 Asociaţia de proprietari a depus cerere de executare silită la B.E.J., P.C., înregistrată sub nr. 48/2005, nr. 279/2003 la Judecătoria Ploieşti.
Prin încheierea din 07 februarie 2003, în dosarul de executare silită nr. 279/2003, Judecătoria Ploieşti a încuviinţat executarea silită a sentinţei civile nr. 12761 din 04 noiembrie 2001 a Judecătoriei Ploieşti.
La 10 februarie 2003, Biroul executorului judecătoresc P.C. a emis somaţia de plată nr. 48 către debitorii I.A. şi I.M., şi întrucât aceştia nu au achitat suma datorată, la 28 martie 2003 s-a dispus expertizarea apartamentului proprietatea debitorilor I.A. şi I.M. de către expert ing. B.C., preţul de vânzare al imobilului fiind stabilit în sumă de 159.607.971 lei.
Întrucât debitorii nu au achitat suma datorată şi Asociaţia de Proprietari a stăruit în executare, la data de 02 octombrie 2003, B.E.J. P.C. a organizat licitaţie publică, adjudecatar definitiv asupra imobilului situat în Ploieşti, judeţul Prahova, fiind numita R.R., domiciliată în Ploieşti, judeţul Prahova pentru suma de162.000.000 lei.
La data de 11 noiembrie 2003, numita R.R. a solicitat B.E.J. D.M., punerea în executare a titlului executoriu, act de adjudecare nr. 48/2003 emis de B.E.J. P.C., împotriva debitorilor I.A. şi I.M. pentru a-i lăsa în posesie, imobilul situat în Ploieşti, judeţul Prahova, cerere ce a format obiectul dosarului de executare silită nr. 296/2005.
La data de 18 noiembrie 2003, B.E.J. D.M. a solicitat Judecătoriei Ploieşti încuviinţarea executării silite a actului de adjudecare nr. 48/2003 emis de Biroul executorului judecătoresc P.C., instanţa admiţând cererea prin încheiere.
Prin încheierea din 09 decembrie 2003, în dosarul civil nr. 11.992/2003, având ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatorul I.A. în contradictoriu cu Asociaţia de Proprietari, Judecătoria Ploieşti a dispus „Admiterea cererii privind contestaţia la executare împotriva executării silite a sentinţei civile nr. 12761 din 04 noiembrie 2001 pronunţată de Judecătoria Ploieşti, formulată de contestatorul I.A. în contradictoriu cu Asociaţia de Proprietari, dispune suspendarea executării silite ce face obiectul dosarului nr. 279/2003 al Judecătoriei Ploieşti şi nr. 48/2003 al B.E.J. - P.C. până la soluţionarea irevocabilă a prezentei contestaţii".
În aceeaşi zi, I.A. şi I.M. s-au deplasat la B.E.J. – D.M. unde au depus un certificat după încheierea respectivă, D.M. primindu-l a atras atenţia reclamanţilor verbal şi ulterior scris că suspendarea executării a fost dispusă în dosarul de executare silită nr. 48/2003 al B.E.J. - P.C. ce are ca obiect titlul executoriu sentinţa civilă nr. 12761/2002 şi nu în dosarul nr. 296/2003 al B.E.J. – D.M. ce are ca titlu executoriu actul de adjudecare nr. 48/2003.
Prin sentinţa civilă nr. 808 din 30 ianuarie 2004 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. 11.992/2003 al Judecătoriei Ploieşti având ca obiect contestaţia la executare a contestatorului I.A. în contradictoriu cu Asociaţia de Proprietari, a fost respinsă contestaţia la executare ca nefondată.
Prin Decizia nr. 258 din 05 februarie 2005, în dosarul nr. 618/2005, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de debitorii I.A. şi I.M. în contradictoriu cu creditoarea R.R. împotriva încheierii pronunţată în camera de consiliu din 18 noiembrie 2003 a Judecătoriei Ploieşti prin care se încuviinţează executarea silită a actului de adjudecare nr. 48/2003 emis de Biroul executorului judecătoresc P.C.
Prin sentinţa civilă nr. 1 din 16 februarie 2004 pronunţată de Judecătoria Ploieşti, în dosarul de executare nr. 2626/2003, executorul judecătoresc D.M. a fost autorizată să intre în încăperile ce reprezintă domiciliul, reşedinţa sau sediul debitorilor I.A. şi I.M.
La data de 26 februarie 2004, executorul judecătoresc D.M. s-a deplasat la locuinţa numiţilor I.A. şi I.M. în vederea executării silite. Aceştia fiind la domiciliu împreună cu familia au refuzat să îşi ia bunurile personale deşi li s-a atras atenţia că urmează să fie evacuaţi şi au refuzat apoi să participe la inventarierea acestora plecând.
Prima instanţă a reţinut că executarea silită s-a făcut în prezenţa organelor de ordine, poliţişti şi jandarmi, şi s-a finalizat prin întocmirea unui proces verbal şi inventarierea tuturor bunurilor găsite în imobilul petenţilor, pe care Ie-a lăsat în custodia numitei M.R. (R.) de unde petenţii au refuzat să le ridice.
S-a mai reţinut că prin adresa de poprire nr. 296 din 24 noiembrie 2003 B.E.J. D.M. a solicitat B.E.J. P.C. infirmarea popririi până la concurenţa sumei de 10.254.500 lei, reprezentând cheltuieli de executare (10 milioane lei onorariu conform facturii nr. 6025200 din 26 februarie 2004, 154.000 taxe de timbru, 1.000 lei taxe poştale conform procesului verbal din 24 noiembrie 2003).
Prin încheierea din 13 mai 2004, în dosarul de executare nr. 1103/2004, Judecătoria Ploieşti a admis cererea de executare silită a titlului executoriu Decizia nr. 258/2004 a Curţii de Apel Ploieşti, B.E.J. - D.M., solicitând B.E.J. - P.C. prin adresa nr. 143 din 31 mai 2004 poprirea sumei de 3.975.000lei din care 2.000.000 lei cheltuieli de judecată şi 1.997.500 lei cheltuieli de executare conform procesului verbal de executare din 31 mai 2004.
Prin încheierea din 15 iunie 2004, în dosarul de executare nr. 1318/2004, Judecătoria Ploieşti a dispus înfiinţarea unei popriri asigurătorii în cuantum de 25.000.000 lei asupra sumelor de bani pe care urmau să le primească debitorii I.A. şi I.M., de la B.E.J. - P.C. prin procesul verbal de distribuţie a preţului în dosarul de executare silită nr. 48/2003.
Prin sentinţa civilă nr. 2.952 din 31 martie 2005 pronunţată de Judecătoria Ploieşti, în dosarul nr. 15.262/2004, având ca obiect soluţionarea contestaţiei în fond după casare formulată de contestatorii I.A. şi I.M. în contradictoriu cu Asociaţia de Proprietari, cu sediul în municipiul Ploieşti, judeţul Prahova, a fost admisă în parte contestaţia la executare, s-a dispus anularea procesului verbal de licitaţie din data de 02 octombrie 2003 şi actele de executare ulterioare efectuate în dosarul de executare nr. 48/2003 al B.E.J. - P.C. şi a fost respinsă cererea pentru restabilirea situaţiei anterioare ca inadmisibilă.
În concluzie, instanţa de fond a reţinut că executorul judecătoresc D.M. a îndeplinit în mod corespunzător şi în mod legal actul de executare privind executarea titlului executoriu constând în actul de adjudecare nr. 48/2003 emis de Biroul executorului judecătoresc P.C., şi că faptele reclamate de petenţi nu există.
Plângerea formulată de petenţi, în temeiul art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă prin rezoluţia nr. 1251/11/2/2007 din 16 octombrie 2007, ca nefondată.
Împotriva sentinţei primei instanţe, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., au formulat recurs, în termen legal, petenţii I.A. şi I.M. prin procurator I.S.B.
În motivarea plângerii, petenţii au arătat că, în mod greşit prima instanţă Ie-a respins plângerea întrucât, dreptatea era de partea lor aşa cum rezultă şi din sentinţa civilă nr. 11.286 din 4 decembrie 2007 a Judecătoriei Ploieşti prin care s-a dispus evacuarea pârâţilor din imobilul proprietatea reclamanţilor situat în Ploieşti.
A mai arătat că în procesul verbal de evacuare din 26 februarie 2004, intimata nu a trecut şi bunurile alimentare în valoare de 1.000 ron şi medalia de aur a fiului lor câştigată la Campionatul Naţional de Atletism. A susţinut în continuare că în mod nejustificat, nici în faza de urmărire penală nici la instanţa de fond nu i-a fost încuviinţată audierea unui martor care, în data de 26 februarie 2004, s-a afla în locuinţa sa, şi care are cunoştinţă de cele semnalate în plângere.
Examinând sentinţa primei instanţe în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursurile petenţilor sunt nefondate pentru următoarele considerente.
Prima instanţă a făcut o amplă analiză a stării de fapt, prezentând pe larg situaţia hotărârilor judecătoreşti, a titlurilor executorii şi a contestaţiilor la executare care au legătură cu această cauză.
Astfel, se retine că intimata D.M. în calitate de executor judecătoresc la cererea intimaţilor R.R. (M.) şi M.F.C. a procedat la evacuarea petenţilor din imobilul situat în Ploieşti.
Din analiza actelor depuse la dosarul de urmărire penală, rezultă că intimata a procedat la evacuarea petenţilor, respectând întru totul normele de procedură civilă privind executarea hotărârilor judecătoreşti. În acest sens se reţine că executarea silită a fost încuviinţată prin încheierea din 18 noiembrie 2003 a Judecătoriei Ploieşti, dosar nr. 2626/2003, că la data de 18 noiembrie 2003, intimata a emis somaţia nr. 296 din 11 noiembrie 2003 prin care a pus în vedere debitorilor să lase imobilul din titlul sus menţionat, în posesia adjudecatoarei, că aceasta a respectat termenul de 5 zile prevăzut de lege, după expirarea căruia a mai acordat petenţilor un termen de o zi pentru a elibera imobilul, după care în prezenţa poliţiştilor şi jandarmilor a trecut la evacuarea petenţilor.
Pătrunderea în imobil s-a făcut după ce prin sentinţa civilă nr. 1 din 16 februarie 2004 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul de executare nr. 2626/2003, executorul judecătoresc intimata D.M. a fost autorizată să intre în încăperile ce reprezintă domiciliul, reşedinţa sau sediul debitorilor M.A. şi I.M.
Modul cum a decurs evacuarea a fost consemnat în procesul verbal din data de 26 februarie 2004, în care sunt inventariate toate bunurile găsite în imobil şi care au fost predate în custodie intimatei R.R.
Încheierea de şedinţă din 08 decembrie 2003, dată în dosarul nr. 11992/2003 al Judecătoriei Ploieşti, prin care s-a dispus suspendarea executării silite ce face obiectul dosarului nr. 279/2003 al Judecătoriei Ploieşti şi nr. 48/2004 al B.E.J. - P.C., până la soluţionare irevocabile a contestaţiei la executare, nu era aplicabilă în dosarul execuţional instrumentat de intimata D.M. nr. 296/2003, astfel încât aceasta a continuat executarea silită.
În concluzie, se constată că executarea actului de adjudecare nr. 48/2003 s-a făcut de către intimată cu respectarea prevederilor legale, că aceasta nu şi-a depăşit atribuţiile conferite de lege pentru punerea în executare a unui titlu executoriu, astfel că infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi violare de domiciliu, nu există.
Nici împrejurarea că ulterior, printr-o sentinţă civilă s-a dispus anularea procesului verbal de vânzare la licitaţie din 2 octombrie 2003 întocmit de executorul judecătoresc P.C. şi pe cale de consecinţă şi a actului de adjudecare nr. 48 din 6 octombrie 2003 al aceluiaşi executor judecătoresc, nu dovedeşte reaua credinţă a intimatei care la data punerii în executare a acestui act a avut o încuviinţare a executării silite dată de o instanţă judecătorească, şi nu a avut o dispoziţie din partea instanţei, de suspendare a executării silite în dosarul nr. 296/2003 al Biroului executorului judecătoresc D.M.
De altfel, instituţia întoarcerii executării este posibilă, fiind reglementată de dispoziţiile art. 4041 – 4043 C. proc. civ., şi ea nu presupune automat culpa celui care a efectuat executarea.
Din actele efectuate în faza premergătoare urmăririi penale, nu rezultă niciun indiciu că intimata şi-ar fi însuşit din bunurile petenţilor, că ar fi consemnat împrejurări nereale în procesul verbal sau că i-a înşelat în vreun fel pe petenţi, astfel că, nici aceste fapte reclamate de aceştia nu există. Aceasta a consemnat în procesul verbal din dosarul de urmărire penală, toate bunurile găsite la domiciliul petentilor, pe care Ie-a descris în mod amănunţit. Dacă nu au fost trecute şi alimentele de care fac vorbire petenţii şi medalia de aur a fiului lor, rezultă că acestea nu au fost găsite în momentul inventarierii. De altfel, petenţii nu arată în ce loc erau depozitate aceste bunuri în condiţiile în care în bucătăria acestora a fost găsit „un frigider mic defect", din această cauză, impropriu pentru păstrarea alimentelor, iar în ce priveşte medalia de aur a fiului petentilor, nu s-a făcut dovada că aceasta a existat şi că a fost lăsată în locuinţă în momentul plecării acestora.
Totodată, nu se poate reţine că ceilalţi intimaţi au comis vreuna din faptele reclamate, aceştia au asistat la evacuare în calitate de creditori, iar intimata a primit în custodie bunurile petenţilor, potrivit procesului verbal sus - arătat.
În consecinţă, faţă de ansamblul tuturor actelor şi lucrărilor aflate la dosar, văzând şi lipsa indiciilor temeinice că intimaţii au săvârşit infracţiunile de care sunt acuzaţi, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este temeinică şi legală, că nu sunt temeiuri pentru desfiinţarea acesteia şi prin urmare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile petentilor I.A. şi I.M. ca nefondate.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata sumei de câte 60 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii I.A. şi I.M. împotriva sentinţei penale nr. 1 din 7 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii la plata sumei de câte 60 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 12 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2130/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 942/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
