ICCJ. Decizia nr. 942/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizie nr.942/2008
Dosar nr. 2438/54/2007
Şedinţa publică din 14 martie 2008
Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 12 din 14 ianuarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală, în dosarul nr. 2438/54/2007, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiţionarul T.N., împotriva rezoluţiei procurorului din 19 octombrie 2007, dată în dosarul 670/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, rezoluţie care a fost menţinută.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin rezoluţia din 19 octombrie 2007 dispusă în dosarul nr. 670/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de I.C.C., executor judecătoresc sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
S-a reţinut astfel că petiţionarul a formulat plângere prin care a sesizat că numitul I.C.C., în calitate de executor judecătoresc a refuzat să pună în executare silită sentinţa civilă nr. 2470 din 12 martie 2003 a Judecătoriei Craiova, prin care pârâtul I.D., în calitate de preşedinte al C.L.A. a Legii nr. 18/1991 Coşoveni, a fost obligat la plata, către reclamantul T.N. la plata de daune cominatorii în cuantum de 1 milion lei pentru fiecare zi de întârziere, în cazul în care nu îşi va îndeplini obligaţiile stabilite prin sentinţa civilă 182 din 29 august 1994 a Tribunalului Dolj în termen de o lună de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri
S-a stabilit astfel că, în dosarul nr. 390/E/2004, după încuviinţarea executării dispusă de Judecătoria Craiova, la 29 septembrie 2004, executorul judecătoresc I.C.C. a emis somaţie către debitorul I.D. în vederea executării obligaţiei, iar acesta a formulat contestaţie la executare, motiv pentru care Judecătoria Craiova, prin ordonanţă preşedinţială din 9 februarie 2005, a dispus suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea contestaţiei.
La 10 martie 2005, în fond, instanţa a respins debitorului contestaţia la executare, iar executorul a continuat executarea silită prin identificarea bunurilor care ar aparţine debitorului. Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 1307 din 19 septembrie 2005, a fost admis recursul debitorului şi contestaţia la executare a debitorului, fiind anulată somaţia din 10 decembrie 2004, emisă în cadrul dosarului de executare nr. 390/E/2004 de B.E.J. I.C.C., rezultând din considerentele hotărârii că nu poate fi imputat debitorului că nu şi-a îndeplinit obligaţia de a face (respectiv aceea de a-l pune în posesie pe petiţionar) atâta timp cât intimatul nu s-a prezentat la primăria Coşoveni, pentru semnarea procesului verbal de punere în posesie.
Plângerea formulată de petiţionar, în temeiul art. 278 C. proc. pen., împotriva modului de soluţionare a dosarului penal nr. 12/P/2007 a fost respinsă prin rezoluţia din 5 noiembrie 2007, dispusă în dosarul nr. 2323/II/2/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
În termenul prevăzut de art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul T.N. a formulat plângere împotriva rezoluţiilor procurorului, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 13 decembrie 2007 sub numărul 2438/54/2007.
În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Craiova a reţinut că infracţiunile sesizate de petiţionar nu pot fi reţinute în sarcina intimatului, faptele imputate acestuia neavând nici un suport probator, acuzaţiile fiind total nefondate.
În acest context, instanţa a apreciat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimatul I.C.C. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), este temeinică şi legală, fiind menţinută ca atare.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs petiţionarul T.N., criticând hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul greşitei respingeri a plângerii sale.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public faţă de recursul declarat de petiţionar au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât şi din oficiu, în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., a constat că recursul declarat de petiţionar este nefondat pentru considerentele care urmează.
Verificându-se actele dosarului de urmărire penală, actele premergătoare şi determinate de plângerea petentului, sentinţa instanţei de fond ce a soluţionat plângerea aceluiaşi petiţionar potrivit art. 2781 C. proc. pen., în raport de criticile aduse precum şi din oficiu, Curtea reţine că aceasta este temeinică şi legală. Astfel, Înalta Curte reţine că susţinerile petiţionarului potrivit cărora executorul judecătoresc sus amintit ar fi refuzat să execute silit sentinţa civilă nr. 2470 din 12 martie 2003 a Judecătoriei Craiova, s-au dovedit a fi nefondate.
În speţă, Înalta Curte constată că, intimatul a acţionat în limitele legii, iar probatoriul administrat nu a confirmat susţinerile petiţionarului, din cuprinsul acesteia nerezultând îndeplinirea conţinutului constitutiv al infracţiunii sesizate.
Depunerea plângerii penale împotriva intimatului, nu poate declanşa trimiterea în judecată penală a acestuia, în absenţa unor probe din care să rezulte săvârşirea unor fapte penale.
În cauză, constându-se inexistenţa infracţiunii sesizate, în mod întemeiat instanţa de fond a dispus în sensul respingerii plângerii formulate de petiţionar.
Prin urmare, fată de considerentele enunţate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar, sub aspectul acestor critici menţinând hotărârea atacată, ca fiind temeinică şi legală.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat recurentul petiţionar T.N. împotriva sentinţei penale nr. 12 din 14 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitiva.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 911/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3345/2008. Penal. Infracţiuni la alte legi... → |
|---|
