ICCJ. Decizia nr. 3345/2008. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 3345/2008
Dosar nr. 421/59/2008
Şedinţa publică din 21 octombrie 2008
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 127/ PI din 29 mai 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea petentei F.G. de revizuire a sentinţei penale nr. 60 din 17 martie 2008 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. 1641/59/2007.
A fost obligată revizuienta petentă la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că prin cererea de revizuire petenta F.G. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 60/PI din 17 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosar nr. 1641/59/2007, prin care s-a respins plângerea formulată de revizuientă împotriva rezoluţiei din 20 noiembrie 2007 emisă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. 997/11/2/2007 şi rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara din 20 octombrie 2007 emisă în dosar nr. 575/P/2007.
În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că prin sentinţa penală mai sus enunţată Curtea de Apel Timişoara a soluţionat plângerea petentei F.G. fără apărător, aceasta fiind obligată şi la cheltuieli judiciare către stat. S-a mai arătat că în plângerea sa, instanţa nu a cercetat abuzurile săvârşite de judecătorii C.A., C.E. şi P.M. în dosarele civile soluţionate de aceşti magistraţi. Revizuientă face referire, de asemenea, la infracţiunea de fals săvârşită de expertul B.D., favorizarea de către instanţe a avocatului l. şi nelegalitatea investirii cu formulă executorie a titlului executoriu de către judecătorii B. şi L. Revizuenta a solicitat retrimiterea dosarului nr. 1641/59/2007 la parchet pentru a se reverifica, recerceta dosarul nr. 1932/252/2006 al Tribunalului Timiş.
Asupra cererii de revizuire, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a întocmit un referat, conform prevederilor art. 399 C. proc. pen., concluzionând că cererea astfel formulată este inadmisibilă, întrucât potrivit art. 393 C. proc. pen., numai hotărârile definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetare a procesului penal pot fi supuse revizuirii.
În cauză a fost ataşat dosarul nr. 1641/59/2007 în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 60/ PI din 17 martie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, din care rezultă că prin această sentinţă penală s-a soluţionat plângerea petentei împotriva rezoluţii lor de neîncepere a urmăririi penale, cu privire la judecătorul C.A. emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Potrivit art. 393 alin. (1) C. proc. pen., pot fi supuse revizuirii hotărârile judecătoreşti definitive, atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă.
Prin consecinţă, revizuirea este o cale extraordinară de atac care priveşte numai hotărârile judecătoreşti definitive prin care s-a soluţionat, în fond, cauza penală, fie sub aspectul acţiunii penale, fie al acţiunii civile, fie sub ambele aspecte, prin una dintre soluţiile ce exprimă deznodământul judiciar asupra faptei penale şi făptuitorului, respectiva obiectului acţiunii civile.
Din perspectiva acestor considerente, revizuirea îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti prin care se soluţionează aspecte formale ale fazei de urmărire penală sau fazei judecăţii ori cereri şi plângeri cu privire la modul de soluţionare a unor stadii ale procesului penal, fără conexiune directă cu una dintre soluţiile de condamnare, achitare sau, după caz, de încetare a procesului penal, soluţii care să fi făcut obiectul judecăţii penale, prin hotărâre judecătorească definitivă, nu este prevăzută de legea procesual penală. întrucât art. 393 alin. (1) C. proc. pen., prevede limitativ şi strict categoria hotărârilor judecătoreşti susceptibile de atac pe calea revizuirii, exercitarea aceleiaşi căi extraordinare de atac împotriva altor hotărâri judecătoreşti este calificată de Curtea de Apel ca inadmisibilă.
În concluzie, Curtea de Apel a statuat că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care se soluţionează plângerea împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată emise de procuror, circumscrisă prevederilor art. 2781 alin. (8), lit. a) şi b) C. proc. pen., este inadmisibilă.
În acelaşi sens s-a pronunţat, de altfel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recurs în interesul leii, prin Decizia nr. XVII din 19 martie 2007.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs revizuienta F.G., susţinând că nu au fost respectate dispoziţiile art. 171 C. proc. pen., privind asistenţa juridică obligatorie, că hotărârea a fost dată prin ignorarea probelor aflate la dosar şi solicitând anularea cheltuielilor judiciare la plata cărora a fost obligată prin sentinţa recurată.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că petenta a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 60/ PI din 17 martie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, hotărâre prin care a fost respinsă plângerea pe care a formulat-o conform art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei nr. 575/P/2007 din 20 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă această instanţă.
Revizuirea, ca şi cale extraordinară de atac, poate fi promovată numai împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial, pronunţându-se o hotărâre de achitare, condamnare sau încetare a procesului penal, după caz.
Or, o hotărâre pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., cum este şi cazul în speţă, nu rezolvă fondul cauzei, în înţelesul art. 345 C. proc. pen., situaţie în care promovarea unei cereri de revizuire împotriva unei asemenea hotărâri este inadmisibilă, aşa cum corect a stabilit instanţa de fond, în acord cu cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia în interesul legii nr. XVII din 19 martie 2007.
Pe de altă parte, nu pot fi primite nici criticile formulate de recurentă cu privire la neasistarea sa de către un avocat desemnat din oficiu şi obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Astfel, petenta nu se afla în niciuna dintre situaţiile enumerate în art. 171 alin. (2) C. proc. pen., iar în ce priveşte ipoteza din alin. (3) al aceluiaşi articol, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis, prin Decizia în interesul legii nr. LXIV/2007, că asistenţa juridică nu este obligatorie pentru petenţi sau intimaţi în cauzele ce au ca obiect plângeri formulate în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., ceea ce înseamnă, pentru identitate de raţiune, că situaţia trebuie să fie similară şi în cazul căilor de atac, ordinare sau extraordinarele ar putea fi promovate în cadrul acestei proceduri.
În fine, obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare către stat este o consecinţă a respingerii cererii pe care a formulat-o şi implicit a culpei sale procesuale, prima instanţă nefăcând decât aplicarea unui text de lege imperativ, respectiv art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
În consecinţă, recursul declarat de revizuientă este nefondat şi va fi respins, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientă F.G. împotriva sentinţei penale nr. 127/ PI din 29 mai 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenta revizuientă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 942/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1058/2008. Penal → |
|---|
