ICCJ. Decizia nr. 3756/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 3756/2008
Dosar nr. 62/307/2008
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2008
Asupra recursului penal de faţă;
Prin Decizia penală nr. 537/ R din 17 septembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul G.G. împotriva deciziei penale nr. 169 din 22 mai 2008 a Tribunalului Maramureş.
A fost obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 91 din 28 februarie 2008 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins plângerea petentului G.G. împotriva rezoluţiei din 29 octombrie 2007 dată în dosar nr. 694/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei şi a rezoluţiei din 10 decembrie 2007 dată în dosar nr. 365/11/2/2008 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanţă a reţinut că prin rezoluţie procurorul a respins plângerea pe motiv că persoana vătămată a mai sesizat aceleaşi fapte, plângere care a fost respinsă de instanţele judecătoreşti, dar şi pentru că litigiul dintre părţi este civil şi vizează stabilirea liniei despărţitoare dintre proprietăţile părţilor.
De altfel, în dosarul nr. 1718/307/2008, părţile şi se judecă cu privire la acest aspect, situaţie în care neînţelegerile urmează să fie clarificate printr-o hotărâre judecătorească.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, persoana vătămată G.G., recurs prin care solicită trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea de cercetări faţă de învinuiţii V.l., V.G., V.l.C. şi V.M. pentru faptul că i-au distrus fundaţia de la casă, dar şi pentru că i-au ocupat terenul construind fundaţia de la gard pe terenul lui.
Prin Decizia penală nr. 169/ R1 22 mai 2008, Tribunalul Maramureş a respins, ca nefondat, recursul petentului G.G. împotriva sentinţei Judecătoriei Sighetu Marmaţiei şi l-a obligat pe acesta la cheltuieli judiciare către stat.
Tribunalul a reţinut că prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu-Marmaţiei, petentul a solicitat cercetarea învinuiţilor pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie, pe motiv că făptuitorii au construit o fundaţie pentru un gard pe terenul ce este proprietarul lui.
În urma efectuării cercetărilor, procurorul, prin rezoluţia din 29 octombrie 2007 a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de toţi făptuitorii pentru infracţiunea de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 alin (1) C. pen.
Atacată fiind, această soluţie la primul-procuror, acesta a respins-o, ca nefondată, pe motiv că faptele sesizate în mod repetat şi calificate în sfera faptelor penale sunt fapte ilicite de ordin civil.
Raportat la toate actele aflate la dosarul cauzei, reţinând şi considerentele instanţei de fond, tribunalul a constatat că recursul formulat este nefondat.
Este adevărat că din actele de la dosar rezultă că făptuitorii, în anul 2005 au început construirea unui gard care să delimiteze proprietăţile părţilor. în anii următori însă, nu au mai finalizat lucrarea, probabil tocmai pe fondul neînţelegerilor legate de dreptul de proprietate şi linia de mejdă, fiecare revendicându-şi dreptul de proprietate asupra suprafeţei pe care s-a început construirea gardului.
Tocmai pe acest motiv, organele de cercetare penală şi instanţa de fond, în mod corect au stabilit că în sarcina făptuitorilor nu se poate reţine comiterea infracţiunii de tulburare în posesie prevăzută de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP) şi asta pentru că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
De altfel, părţile au pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmaţiei înregistrat dosarul cu nr. 1718/307/2006 în care se judecă tocmai pentru stabilirea liniei de mejdă, situaţie în care neînţelegerile legate de folosinţa terenului urmează a fi clarificate în acel context.
Împotriva deciziei Tribunalului Maramureş, petentul G.G. a formulat recurs, în care a invocat aceleaşi motive ca şi în plângerile iniţiale de la parchet şi instanţă, precum şi din cererea de recurs, în esenţă solicitând tragerea la răspundere penală a intimaţilor pentru comiterea infracţiunii de tulburare de posesie.
Având în vedere dispoziţiile art. 3851 şi art. 416 C. proc. pen., privind hotărârile ce pot fi atacate cu recurs şi respectiv, rămânerea definitivă a hotărârii primei instanţe, se constată că recursul petentului este inadmisibil, dat fiind faptul că se atacată o hotărâre definitivă, respectiv Decizia tribunalului, prin care acesta s-a pronunţat într-un recurs.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul G.G.
Recursul este inadmisibil.
Curtea reţine că de lege lata pot fi supuse recursului sentinţele pronunţate de curţile de apel ca instanţe de fond [(art. 3851 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.)], precum şi deciziile pronunţate de aceleaşi instanţe în apel (art. 385 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.), iar nu şi deciziile prin care au fost soluţionate recursurile asemenea hotărâri fiind definitive, nesusceptibile de a fi supuse unei alte căi ordinare de atac.
În speţă, dincolo de împrejurarea că petentul a exercitat „în cascadă" căi de atac. Curtea constată că este investită cu soluţionarea unui recurs exercitat împotriva unei decizii pronunţate de Curtea de Apel, ca instanţă de recurs, situaţie inadmisibilă, sens în care urmează a respinge ca atare calea de atac formulată de petent, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul G.G. împotriva deciziei penale nr. 537/ R din 17 septembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2597/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 195/2008. Penal → |
|---|
