ICCJ. Decizia nr. 4161/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 4161/2008
Dosar nr. 02939/99/2006
Şedinţa publică din 15 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :
I. Prin sentinţa penală nr. 677 din 24 octombrie 2007, pronunţată de Tribunalul laşi a fost condamnat inculpatul C.G. (fiul lui V. şi A., născut la 21 aprilie 1971, în Ruginoasa, jud. laşi,) la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), (2), lit. b), c) şi alin. (2)1, lit. a) ,b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar pe perioada prev. de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) ,b), c) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada arestării preventive cuprinsă între 13 septembrie 2005 - 08 iunie 2007.
Totodată, s-a respins cererea inculpatului privind revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, măsură care a fost menţinută.
II. A fost condamnat inculpatul S.I. (fiul lui A. şi E., născut la 18 iulie 1967 în Hârlău, în prezent aflat în Penitenciarul laşi, fiind arestat în altă cauză), la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. şi ped. de art. 211, alin. (1), (2) lit. b), c) şi alin. (2)1 lit. a), b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate pentru restul de 473 zile rămase neexecutate din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa nr. 2009/2001 a Judecătoriei Bacău, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 922/ A din 11 octombrie 2001 a Tribunalului Bacău.
S-a contopit restul rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă şi s-a stabilit că inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.
Pe perioada prev. de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. b), c) C. pen. şi s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive cuprinsă între 13 septembrie 2005 - 08 iunie 2007.
S-a constatat că inculpatul S.I. era arestat în altă cauză.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul C.G. să plătească statului suma de 1000 lei cheltuieli judiciare, iar inculpatul S.I. suma 1100 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, urmând a fi avansat din fondurile speciale ale M.J.
S-a mai constatat că SC S. SRL, cu sediul în Hârlău, respectiv partea vătămată P.V., domiciliat în Hârlău, jud. laşi, nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele: în luna septembrie 2005 partea vătămată P.V. era angajat ca gestionar vânzător la SC S. SRL Hârlău, desfăşurându-şi activitatea la o tonetă amplasată in oraşul Hârlău.
1. în noaptea de 10 din 11 septembrie 2005, partea vătămată era de serviciu la această tonetă cu program non-stop,iar după ora 24,00, aici a venit martorul Z.V. care l-a ajutat la vânzare şi cu care a stat de vorbă până în jurul orelor 2,30-3,00, când, în dreptul tonetei, dar pe partea opusă a carosabilului a oprit autoturismul E., condus de învinuitul Toader Constantin, ceilalţi ocupanţi ai maşinii fiind inculpaţii S.I., C.G. şi învinuitul P.D.
În timp ce învinuitul Toader Constantin a rămas pe locul de la volan, învinuitul P.D. s-a îndreptat spre tonetă de unde a cumpărat o sticlă cu bere, un pahar de unică folosinţă şi un pachet cu ţigări. După ce a plătit toate aceste produse, s-a aşezat pe gardul metalic ce delimitează trotuarul de stradă, la o distanţă de aproximativ 10 metri. în urma sa, au coborât din maşină şi inculpaţii S.I. şi C.G. Inculpatul S.I. avea în mâini o sabie cu lama de aproximativ 30-40 cm şi un pistol artizanal (cu aparenţă de armă veritabilă), iar inculpatul C.G. - un cuţit cu mâner mobil. Până să ajungă în faţa geamului de servire a clienţilor, inculpatul S.I. a lovit cu lama săbiei, ostentativ şi în scopul de a intimida partea vătămată, în suportul umbrelei din faţa chioşcului, în trunchiul unui copac şi în muchia metalică a unui frigider din partea laterală - faţă a tonetei.
Aşezând pistolul pe tejghea, inculpatul S.I. i-a cerut lui P.V. un pachet de M. însă,când partea vătămată i-a spus preţul, inculpatul a afirmat că-i va da banii în ziua următoare. Ţigările au fost preluate de inculpatul C.G. şi imediat, inculpatul S.I. a ridicat pistolul de pe tejghea, simulând că îl armează şi i-a cerut părţii vătămate să-i dea bunuri din chioşc (băuturi alcoolice şi ţigări). întrucât partea vătămată a pretextat că nu poate să-i dea produse fără a fi achitate, în iminenţa unui inventar, inculpatul S.I. s-a retras 2-3 metri, luând de pe tejghea şi sabia pe care o aşezase atunci când I-a abordat pe P.V.
În faţa părţii vătămate s-a postat atunci inculpatul C.G., care, aşezând pe tejghea mâna sub palma căreia ţinea cuţitul, şi-a declinat adevărata identitate, reiterând cererea coinculpatului de a fi „servit" cu băuturi alcoolice, ciocolată şi ţigări.
Simulând un comportament de bun-platnic inculpatul a prezentat părţii vătămate două înscrisuri redactate în limba germană despre care a pretins că sunt cecuri în valoare de 5000 de euro, oferindu-se să le lase garanţie pentru bunurile solicitate. în realitate, acele înscrisuri reprezentau chitanţe ce atestau că la 11 iulie 2005 o unitate de penitenciar din Germania a plătit inculpatului suma 36 euro.
în timp ce examina „chitanţa", la geamul tonetei a revenit inculpatul S.I. care i-a luat-o cu repeziciune din mână şi pe un ton ridicat i-a cerut părţii vătămate să le dea produsele solicitate, ameninţându-l cu incendierea tonetei.
în aceste împrejurări, partea vătămată a pus în 5 sacoşe din plastic, preluate de la inculpatul C.G., următoarele bunuri: 2 sticle de şampanie, 4 sticle bere B., 3 pachete K., 5 pachete M., 3 sticle votcă S., 2 sticle coniac A., 4 pachete cafea (E. şi J.), băuturi răcoritoare, banane, snack-uri, toate acestea valorând 2.000.000 ROL.
Partea vătămată a insistat ca acele chitanţe să-i fie lăsate drept „garanţie", iar inculpatul S.I. i Ie-a restituit. După ce sacoşele au fost duse la maşină, inculpaţii au plecat, iar învinuitul P.D. a rămas la gardul metalic, fără a interveni în nici un moment al acţiunii infracţionale.
S-a mai reţinut că în timp ce inculpaţii solicitau, sub ameninţarea săbiei şi pistolului, să le fie date respectivele produse, în zonă şi-a făcut apariţia o patrulă de noapte formată din B.V.(agent şef adjunct la Poliţia Hârlău) şi M.C.(gardian public). La vederea lor, S.I. a întins sabia şi pistolul, prin rama geamului tonetei, părţii vătămate, solicitându-i să le ascundă. Pentru că inculpaţii şi-au schimbat comportamentul, poliţistul nu a suspectat nimic, totuşi, împreună cu gardianul public, a rămas la distanţă, pentru a observa ce se întâmplă.
Cei doi au perceput momentul în care inculpatul C.G. ducea sacoşele la maşină, iar după ce autoturismul s-a îndreptat spre localitatea Deleni, au venit la tonetă întrebând partea vătămată dacă „a fost păcălită". Sub imperiul fricii, P.V. nu a dezvăluit atunci ce se întâmplase, afirmând că produsele au fost plătite, nici martorul Z.V. nu a infirmat spusele părţii vătămate, considerând că poliţistul şi gardianul nu le poate oferi protecţia necesară.
În seara de 11 septembrie 2005, la ora 20.00, partea vătămată a intrat din nou în tura de noapte, la chioşcul SC S. SRL, la vânzare fiind ajutată de martorii Ş.C.O. şi C.D.V.
S-a reţinut că în jurul orelor 21,30, la geamul tonetei şi-a făcut apariţia inculpatul C.G., care era însoţit de martorele B.I.(concubina sa, la acea dată) şi G.A.M.(soră). Inculpatul i-a cerut să-i mai dea produse „repede", că vine iarăşi V.(S.I.). Marcat încă de episodul din noaptea anterioară, partea vătămată nu a manifestat opoziţie, dar a cerut inculpatului un act de identitate. Lăsându-le pe cele două martore să pună în sacoşe produsele cerute (mâncare şi băuturi alcoolice în valoare de 584.000 ROL) inculpatul a mers la uşa din spate a tonetei, predându-i părţii vătămate cartea de identitate a martorei G.A.M. Cei trei s-au îndepărtat apoi de tonetă, însă imediat, în cadrul uşii tonetei, şi-a făcut apariţia inculpatul S.I., care proferând injurii şi folosind cuvinte triviale, s-a arătat „revoltat" de faptul că partea vătămată „a comentat" şi i-a cerut inculpatului C.G. un act de identitate.
Prima instanţă a mai reţinut că inculpatul S.I. avea un cuţit în mână, pe care I-a îndreptat spre martorii C.D.V. şi Ş.C., întrucât a observat intenţia lor de a fugi din tonetă şi chiar i-a împins, ameninţându-i cu moartea, iar între timp a revenit la tonetă şi coinculpatul. între timp, la tejgheaua tonetei, a apărut martora P.M., care I-a văzut pe inculpatul S.I. manifestându-se în maniera arătată şi având acel cuţit în mână, nu a cumpărat nimic şi a plecat în grabă când inculpatului i s-a adresat jignitor. Profitând de faptul că inculpatul S.I. a plecat după martora P.M., martorii C.V. şi Ş.C. au fugit, ultimul anunţând organele de poliţie.
S-a constatat că prin dispecerat, tot agentul şef adjunct B.V. a fost dirijat către locuinţa martorului Ş.C. care a fost condus apoi la sediul Poliţiei Hârlău, unde a dat o declaraţie.
S-a mai relevat că, imediat după fuga martorilor, partea vătămată a închis pe interior uşa tonetei, rămânând în acel loc până când I-a văzut trecând pe martorul A.l.(paznic al C. Hârlău) căruia i-a cerut ajutorul.
S-a reţinut că martorul a observat că partea vătămată era într-o stare de agitaţie şi i-a povestit că fost ameninţat cu un cuţit „de către o persoană". La interval de 2-3 ore, la tonetă a revenit inculpatul S.I., care i-a reproşat că a anunţat organele de poliţie.
La data de 12 septembrie 2005, P.V. a sesizat organele de urmărire penală, iar în aceeaşi zi, în timp ce se afla la un alt punct de lucru al societăţii, împreună cu martorul L.N.(administrator), partea vătămată a fost abordată de inculpatul S.I. care, din nou, i-a reproşat că a anunţat organele de poliţie, ţinând să sublinieze că „dacă ar fi vrut să-l taie, l-ar fi tăiat". Inculpatul i-a propus părţii vătămate să-l însoţească la locuinţa inculpatului C.G.(în localitatea Maxut) pentru a-i da banii pe produse.
Partea vătămată a fost de acord şi la discuţia ce ulterior a avut loc, a asistat şi martorul M.C.E. Inculpatul C.G. a făcut doar promisiunea plăţii contravalorii produselor, dând însă „asigurări" că a ascuns sabia şi pistolul şi că oricând poate reveni să incendieze toneta.
S-a mai reţinut că, într-una din zilele de la sfârşitul lunii septembrie 2005, partea vătămată a fost abordată de tatăl învinuitului T.C., care după ce a primit confirmarea de la partea vătămată P.V. că fiul său nu a ajutat pe coinculpaţi la săvârşirea faptei, i-a cerut să dea o declaraţie notarială, în acest sens.
S-a reţinut de către Tribunalul laşi că, în faţa notarului public B.E. din localitatea Belceşti, partea vătămată a pretins că a povestit incidentul, excluzându-l pe T.C. din întregul scenariu. A semnat apoi declaraţia notarială de la fila 21 d. u. p., fără a-i citi conţinutul şi fără a realiza că s-a consemnat o altă situaţie de fapt decât cea relatată. Nu şi-a însuşit conţinutul respectivei declaraţii notariale. Pentru modul în care aceasta a fost concepută şi existând indicii referitoare la săvârşirea unei infracţiuni de fals, la 27 ianuarie 2006 a fost sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi (f. 246 dosar).
Prima instanţă a mai reţinut că la data de 13 septembrie 2005, în baza autorizaţiei instanţei de judecată nr. 16/2005, la locuinţa tatălui învinuitului Toader Constantin s-a efectuat o percheziţie, iar în torpedoul autoturismului a fost găsit pistolul artizanal inscripţionat P.B.(f. 126 şi foto 129) şi care a fost recunoscut de partea vătămată ca fiind cel folosit de inculpatul S.I. în noaptea de 10/11 septembrie 2005.
S-a mai relevat că în aceeaşi zi, mama inculpatului C.G. a predat organelor de poliţie 2 sticle cu şampanie, 2 sticle (goale) de băuturi spirtoase, 3 pungi cu snaks-uri, un ambalaj de la biscuiţi D. şi o sacoşă din plastic alb-albastru - bunuri despre care a afirmat că au fost aduse în dimineaţa zilei de 11 septembrie 2005 de fiul său şi de inculpatul S.I.
S-a mai reţinut de către instanţa de fond că la data de 4. 10. 2005, martora Băluţă Irina a achitat părţii vătămate, 2.500.000 ROL.
Prima instanţă a constatat că faptele inculpaţilor, aşa cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prev. şi ped. de art. 211 alin. (1), (2), lit. b), c) şi alin. (2) lit. a), b) şi c) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi în raport de limitele legale de pedeapsă( 7 la 20 de ani închisoare), dat fiind prejudiciul relativ mic creat prin infracţiune şi faptul că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în procesul penal, instanţa de fond a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special, apreciind că scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen., poate fi atins astfel.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpaţii S.I. şi C.G., inculpatul S.I. la primul termen de judecată din 13 decembrie 2007 şi-a retras apelul formulat, iar inculpatul C.G. a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând că, raportat la circumstanţele personale şi reale, se impune achitarea conform disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Curtea de Apel laşi, secţia penală, prin Decizia penală nr. 100 din 2 octombrie 2008, a admis apelul declarat de inculpatul C.G., împotriva sentinţei penale nr. 677 din 24 octombrie 2007 a Tribunalului laşi, pe care a desfiinţat-o în parte, în latură penală şi rejudecând :
În baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptei privind pe inculpatul C.G. din infracţiunea de „tâlhărie" prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b),c) şi alin. (2)1, lit. a), b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), c), şi alin. (2)1 lit. a), b) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. b) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen. şi l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.
A înlăturat din sentinţă dispoziţia privind aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate
A luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul S.I. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
A stabilit să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare în sumă de 200 lei, în apelul inculpatului C.G.
Prin aceeaşi decizie a fost obligat inculpatul S.I. la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, urmând a fi avansată din fondurile speciale ale M.J.
Pentru a dispune astfel, instanţa de prim control judiciar a constatat că prima instanţă,în baza probatoriului administrat în cauză, a reţinut corect situaţia de fapt şi, chiar în condiţiile lipsei de la faţa locului şi a altor martori oculari ai incidentului între părţi, care să fi perceput modalitatea de săvârşire a faptelor, vinovăţia inculpatului C.G. a fost pe deplin dovedită prin plângerea şi declaraţia părţii vătămate P.V., procesul - verbal de cercetare la faţa locului, procesul-verbal de ridicare de bunuri de la C.A., înscrisurile (ordine de plată) lăsate de inculpat cu titlu de „garanţie" şi traducerea acestora, declaraţiile martorilor Z.V., L.N., B.V. şi M.C.
S-a mai relevat că, toate aceste probe au demonstrat fără dubiu vinovăţia inculpatului, constând în aceea că în noaptea de 10/11 septembrie 2005 a expus privirii părţii vătămate a unui cuţit având drept finalitate deposedarea acesteia de bunuri în valoare de 200 RON şi au fundamentat convingerea instanţei, în sensul că se impune tragerea la răspundere penală a acestuia pentru fapta de „tâlhărie", prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), c), alin. (2)1 lit. a), b) C. pen.
În acelaşi timp, instanţa de apel, în ceea ce priveşte fapta de tâlhărie reţinută în sarcina inculpatului C.G., constând în aceea că în seara zilei de 11 septembrie 2005 ar fi insuflat părţii vătămate o iminentă agresiune pentru a o determina să-i remită bunuri, activitate infracţională pentru care s-a hotărât şi condamnarea, a constatat că nu are suport probatoriu.
Astfel, instanţa de prim control judiciar, analizând declaraţiile martorilor Ş.C.O.( fila 119 vol. 1 dosar instanţă), B.I.(concubina inculpatului), G.A.M.(sora inculpatului), C.D.V.( fila 120 vol. 1 dosar instanţă), P.M.G.( fila 87 vol. II dosar instanţă) a constatat că declaraţia părţii vătămate, dată în cursul urmăririi penale nu se coroborează cu niciuna din probele administrate şi că inculpatul a contestat existenţa dovezilor de incriminare, susţinând că s-a purtat cuviincios, bunurile fiind primite spre a fi plătite în zilele următoare.
În cauză, s-a apreciat că, din materialul probator administrat nu s-a putut stabili cu certitudine că partea vătămată a fost ameninţată spre a remite bunurile către inculpat, situaţie în care nu se poate reţine vinovăţia acestuia la săvârşirea faptei de tâlhărie din data de 11 septembrie 2008.
Prin urmare, în bază dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., instanţa de apel a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor dintr-o infracţiune de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), c) şi alin. (2)1 lit. a), b) C. pen., în formă continuată - art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) - în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2), lit. b), c) şi alin. (2)1 lit. a), b) C. pen.
De asemenea, s-a avut în vedere stăruinţa depusă de inculpat pentru a înlătura rezultatul infracţiunii prin repararea integrală a prejudiciului, instanţa de prim control judiciar reţinând în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. b) C. pen., iar pe cale de consecinţă, a redus cuantumul pedepsei aplicate la 4 ani închisoare, înlăturând totodată, din dispozitiv aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.
Împotriva deciziei penale mai sus-menţionată, în termen legal, inculpatul C.G. a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate pentru motivele detaliate în cuprinsul practicalei prezentei decizii şi invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi motivat, casarea ambelor hotărâri şi, în rejudecare, în principal achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar redozarea pedepsei, prin reducerea cuantumului acestuia sub limita anterior aplicată de instanţa de apel.
Recursul formulat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 alin (3) C. proc. pen. combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că instanţa de prim control judiciar a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare, în urma înlăturării, în mod justificat a formei continuate a acesteia .
înalta Curte constată că deşi inculpatul C.G., în faza de urmărire penală a avut o atitudine nesinceră şi oscilantă, ulterior, acesta şi-a modificat primele declaraţii, nuanţându-şi poziţia şi justificându-şi acţiunile şi prezenţa în locaţia unde a avut loc infracţiunea de tâlhărie, prin aceea că a dorit să obţină acele bunuri de la partea vătămată cu promisiunea achitării integrale a preţului acestora la o dată ulterioară.
Din probele administrate la dosar, înalta Curte apreciază că instanţa de prim control judiciar a făcut o analiză minuţioasă a declaraţiilor existente la dosar şi, prin urmare, în mod corect a procedat atunci când, îndreptând eroarea primei instanţe, a schimbat încadrarea juridică dată faptei săvârşită de inculpat dintr-o infracţiune de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), c) şi alin. (2)1 lit. a), b) C. pen., în formă continuată ( cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)) în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2), lit. b), c) şi alin. (2)1 lit. a), b) C. pen., reţinând în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. b) C. pen., înlăturând totodată şi dispoziţia privind pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., întrucât acesta nu s-a folosit de profesia sa, atunci când a săvârşit infracţiunea.
Astfel se constată că, în mod justificat, instanţa de prim control judiciar a reţinut că inculpatul C.G. se face în mod cert vinovat de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie constând în aceea că în noapte de 10/11 septembrie 2005 a expus privirii părţii vătămate P.V. un cuţit în scopul de a o deposeda de bunuri în valoare de 200 RON, situaţie de fapt ce a rezultat din declaraţiile martorilor Ş.C.O., B.I., G.A.M., C.D.V., P.M.G., Z.V., L.N., B.V. audiaţi atât în faza de urmărire penală cât şi în faza cercetării judecătoreşti şi care se coroborează atât între ele cât şi cu declaraţiile inculpaţilor, dar şi cu cele ale părţii vătămate precum şi cu procesele verbale de ridicare de bunuri, procesele verbale de efectuare a percheziţiilor, existente la dosar.
Prin urmare, nu pot fi primite susţinerile inculpatului în sensul că în speţă se impune achitarea sa în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât aşa cum, corect, a reţinut instanţa de prim control judiciar, inculpatul C.G., conform probelor administrate în dosar, la data de 10/11 septembrie 2005 a săvârşit fapta de tâlhărie asupra părţii vătămate P.V, angajat al SC S. SRL Hârlău, astfel cum a fost descrisă mai sus.
Nici solicitarea de reindividualizare a pedepsei aplicată acestui inculpat nu poate fi primită, apreciindu-se că, la stabilirea pedepsei, au fost respectate de către instanţa de prim control judiciar criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinându-se corect, în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. b) C. pen. întrucât s-au produs dovezi la dosar cu privire la stăruinţa pe care a depus-o inculpatul pentru a acoperi integral prejudiciul cauzat prin fapta comisă.
Astfel, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni .
Înalta Curte apreciază că instanţa de prim control judiciar a procedat în mod corect şi justificat atunci când a redus cuantumul pedepsei aplicată inculpatului C.G.(care nu se află la primul conflict cu legea penală), de la 7 ani închisoare( astfel cum fusese dispusă de prima instanţă) la 4 ani închisoare, cu executare în regim de privare de libertate, întrucât corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind aptă să atingă scopul preventiv şi de reeducare consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen.
Raportat la modalitatea concretă în care inculpatul a acţionat, faţă de pericolul concret creat prin punerea în pericol a vieţii şi integrităţii corporale a părţii vătămate, corect instanţa de prim control judiciar a apreciat că pedeapsa stabilită reflectă atât periculozitatea faptei, cât şi intervalul de timp necesar pentru atingerea scopului pedepsei şi pentru reeducarea inculpatului.
În consecinţă, manifestările nejustificate de clemenţă ale instanţei nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial şi să afecteze nivelul încrederii societăţii în instituţiile statului, chemate să vegheze la respectarea şi aplicarea legii.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicată inculpatului nu ar fi temeinică, întrucât s-ar lipsi de conţinut dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen. şi s-ar crea astfel o vădită disproporţie între scopul urmărit şi rezultatul acesteia.
Fată de cele menţionate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 100 din 2 octombrie 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva Deciziei penale nr. 100 din 2 octombrie 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3269/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1356/2008. Penal → |
|---|
