ICCJ. Decizia nr. 1371/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 1371/2008
Dosar nr. 1092/32/2007
Şedinţa publică din 11 aprilie 2008
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 9 din 31 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.G. împotriva rezoluţiei din data de 17 septembrie 2007 dispusă în dosarul nr. 253/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, menţinută prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 12703/5223/2007 din 26 octombrie 2007.
A fost menţinută rezoluţia atacată.
A fost obligat petentul la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că prin rezoluţia din 17 septembrie 2007 dispusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 253/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de D.M. judecător la Judecătoria Bacău sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 246, 249 C. pen., cu aplicabilă art. 33 lit. a) C. pen., întrucât faptele reclamate de petentul B.G. nu sunt prevăzute de legea penală.
Procurorul a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 3767/1999 a Judecătoriei Bacău s-a respins capătul de cerere formulat de petent, în calitate de reclamant în contradictoriu cu pârâtul D.G., cu privire la revendicarea suprafeţei de 3166 mp teren intravilan com. Fărăoani jud. Bacău.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel petentul, care a fost respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 2484 din 19 noiembrie 1999 a Tribunalului Bacău.
Ulterior, petentul a formulat o cerere de revizuire a sentinţei sus-menţionate; prin Decizia civilă nr. 116 din 24 februarie 2006 a Tribunalului Bacău s-a admis apelul declarat de revizuient împotriva sentinţei civile nr. 9937/2004, s-a desfiinţat această sentinţă şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Bacău, întrucât cauza s-a judecat cu lipsă de procedură potrivit art. 86 – art. 110 C. proc. civ.
Prin sentinţa penală nr. 2668/2007, pronunţată în calitate de judecător de către intimată, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de petent.
S-a reţinut că din cuprinsul plângerii petentul ui, precum şi al actelor premergătoare efectuate în cauză rezultă cazul de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzută de art. 1 lit. b) C. proc. pen., faptele reclamate nefiind prevăzute de legea penală.
Petentul putea exercita împotriva sentinţei civile nr. 2668/2007 pronunţată de intimată calea de atac a apelului; potrivit art. 97 din Legea nr. 303/2004 orice persoană poate face sesizări în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor şi procurorilor, dar exercitarea acestui drept nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, care sunt supuse căilor de atac.
Această soluţie a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost menţinută prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 12703/5223/2007 din 26 octombrie 2007, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea petentului.
Plângerea reglementată în dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., are natura juridică a unei căi de atac îndreptată împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror.
Astfel, în baza principiului constituţional a liberului acces la justiţie judecătorul este chemat de către persoana vătămată sau de orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate, să efectueze un control judecătoresc asupra rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Instanţa este obligată să examineze lucrările efectuate de procuror sau de organul de urmărire penală care au stat la baza adoptării soluţiei procurorului, după care urmează să pronunţe una dintre soluţiile prevăzută de art. 2781 alin. (8) C. proc. pen.
Analizând soluţia procurorului de netrimitere în judecată, instanţa de fond a constatat că actul de dispoziţie al procurorului este legal şi temeinic.
În mod corect procurorul, în urma efectuării actelor premergătoare în cauză, văzând şi dispoziţiile art. 97 din Legea nr. 303/2004, a stabilit că infracţiunile imputate intimatei nu se circumscriu în sfera faptelor prevăzute de legea penală.
Împrejurarea că hotărârea judecătorească pronunţată de intimată în cadrul atribuţiilor de serviciu este nefavorabilă petentului, nu constituie un indiciu care l-ar îndreptăţi pe acesta să pună la îndoială modalitatea în care intimata şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu.
Împotriva hotărârilor judecătoreşti nefavorabile, petentul are deplina posibilitate de a uza de căile de atac în condiţiile legii, în vederea reformării acestora.
În consecinţă, atâta timp cât obiectul plângerii se referă la nemulţumirea legată de soluţia pronunţată de intimată în calitate de judecător într-o cauză civilă, soluţia de netrimitere în judecată dispusă de procuror este legală şi temeinică.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul făcând referire în memoriile depuse la dosar la modul de soluţionare a mai multor cauze în care a avut calitatea de parte.
Examinând hotărârea recurată sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
În ce priveşte activitatea magistraţilor, atribuţiile lor de serviciu se circumscriu soluţionării cauzelor cu care sunt investiţi, respectiv interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanţial şi ale celui procedural.
Eventualele erori apărute în acest proces de interpretare şi aplicare a legii nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuţiilor de serviciu în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind de altfel şi justificarea existenţei lor.
În acest context, nemulţumirile părţilor dintr-un proces cu referire la modul concret de soluţionare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obţine o suplimentare a gradelor de jurisdicţie prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistratului (magistraţilor) care au soluţionat cauza.
Răspunderea penală a magistraţilor poate fi pusă în discuţie, cu referire la infracţiunea analizată, numai în situaţiile în care aceştia şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acţiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane (ori, cu referire la infracţiunea de neglijenţă în serviciu, au încălcat din culpă îndatoririle de serviciu).
În speţă, petentul a formulat o plângere penală împotriva intimatei care, în calitate de judecător a soluţionat o cerere de revizuire formulată de petent în legătură cu o cauză civilă, pronunţând o soluţie nefavorabilă acestuia (respingând cererea).
Curtea constată că atât motivarea plângerii, cât şi cea a recursului ce fac obiectul cauzei de faţă cuprind în realitate critici ce se circumscriu căilor de atac pe care petentul le putea exercita împotriva soluţiei date de intimată în condiţiile Codului de procedură civilă.
În mod corect s-a reţinut atât de către procurorul care a instrumentat plângerea, respectiv procurorul ierarhic superior acestuia, cât şi de instanţa de fond investită cu soluţionarea plângerii împotriva soluţiei procurorului că în cauză nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de lege pentru a putea reţine săvârşirea de către magistrat a infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), respectiv a infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), aspectele sesizate nefiind prevăzute de legea penală, astfel încât recursul de faţă este nefondat şi urmează a fi respins, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.G. împotriva sentinţei penale nr. 9 din 31 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1360/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1377/2008. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
