ICCJ. Decizia nr. 1869/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 1869/2008
Dosar nr. 17565/63/2007
Şedinţa publică din 27 mai 2008
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 1 din 14 ianuarie 2008 a Tribunalului Dolj, secţia penală, în baza art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.N. la 17 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicabilă art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a dedus prevenţia de la 11 august 2007 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că numitul D.C. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat coada unei unelte agricole şi fragmentul din lemn, corpuri delicte individualizate prin procesul-verbal de cercetare la faţa locului.
A fost obligat inculpatul la 827 lei către I.M.L. Craiova 290 lei onorariu apărător oficiu şi la 700 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că, în dimineaţa zilei de 11 august 2007, după ce au consumat băuturi alcoolice între inculpat şi mama sa, respectiv victima D.S. a izbucnit un conflict generat de îndeplinirea îndatoririlor de familie şi de împrejurarea că fiica inculpatului nu se găsea în domiciliu. În timpul conflictului inculpatul a recurs la acte de agresiune lovind-o pe mamă cu o coadă de unealtă agricolă, aceasta rupându-se. Din raportul medico-legal de necropsie nr. 2948/ A3 din 17 septembrie 2007 rezultă că agresiunile au vizat zona toracică, zona abdominală, moartea victimei fiind determinată de leziunile produse, pe lângă şocul traumatic reţinându-se şi cel hemoragic. Ca mecanism de lovire, s-a prevăzut „lovire cu şi de corpuri dure", leziunile de violenţă producându-se prin loviri repetate cu un corp dur alungit. Între leziunile de violenţă şi deces, se concluzionează în raportul medico-legal, există legătură directă, necondiţionată.
Instanţa de fond a mai reţinut că fapta, aşa cum a fost detaliată de inculpat. Este confirmată de martori, unii dintre ei (O.F.) auzind iniţial conflictul verbal care a avut loc între cele două părţi. Toţi martorii au confirmat împrejurarea că inculpatul Ie-a făcut cunoscut imediat după agresarea victimei şi ulterior intervenirii decesului acesteia, fapta ce a săvârşit-o, solicitând anunţarea organelor de cercetare penală.
În ce priveşte individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere împrejurările faptei, circumstanţele personale ale inculpatului (fără antecedente penale), atitudinea sinceră manifestată pe parcursul ambelor faze procesuale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, arătând într-un memoriu depus la dosar că motivul conflictului pe care l-a avut cu victima l-a reprezentat faptul că aceasta i-ar fi dat copilul către familia P.Şt. în schimbul unui purcel şi că el nu este de acord sub nicio formă ca minora să rămână la această familie. Oral, apelul a fost motivat în sensul reducerii pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 51 din 26 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, a fost admis apelul inculpatului, desfiinţată în parte sentinţa în sensul interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
S-a apreciat de către instanţa de apel că starea de fapt şi încadrarea juridică au fost bine reţinute de prima instanţă, nefiind contestată de către inculpat.
Este posibil ca un motiv intim al conflictului să îl fi constituit „părerea" inculpatului în sensul că victima „i-a vândut" copilul, părere ce i s-a accentuat pe fondul consumului de alcool, însă probele administrate în cauză nu au confirmat susţinerile inculpatului.
Oricum, chiar dacă acest aspect a reprezentat elementul declanşator al incidentului, el nu justifică totuşi modul în care a reacţionat inculpatul şi nu poate constitui o circumstanţă atenuantă.
De aceea, instanţa de apel a apreciat că s-a făcut o aplicare justă a criteriilor de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen şi ca fiind corect stabilită pedeapsa pe care a aplicat-o prima instanţă.
Apelul a fost totuşi considerat admisibil sub aspectul pedepsei accesorii, întrucât natura faptei şi modul în care a fost comisă nu are legătură cu exercitarea dreptului electoral de a alege.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.N., reiterând criticile formulate în apel şi solicitând în esenţă redozarea pedepsei, considerată a fi prea severă în raport cu motivaţia care a stat la baza comiterii faptei.
Examinând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a cazului de casare în care acestea se încadrează, respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
În urma analizei probatoriului administrat în cauză în faza de urmărire penală şi cu ocazia cercetării judecătoreşti, s-a reţinut în mod judicios săvârşirea cu vinovăţie de către inculpat a faptei pentru care a fost trimis în judecată, constând în aceea că în data de 11 august 2007, pe fondul consumului de alcool, a lovit-o în mod repetat pe mama sa, victima D.S., cu un corp contondent (coadă de unealtă agricolă), producându-i leziuni care au condus la decesul victimei.
Multitudinea leziunilor constatate în raportul medico-legal de necropsie, localizarea acestora (în zone vitale ale corpului), ca şi natura obiectului vulnerant (bucată din lemn-coada unei sape, care s-a şi rupt în timpul aplicării loviturilor) conturează latura subiectivă a infracţiunii de omor calificat, respectiv intenţia indirectă, inculpatul acceptând posibilitatea producerii unui rezultat letal, ca o consecinţă a faptei sale, chiar dacă nu l-a urmărit.
Motivaţia invocată de către inculpat în sensul că lovirea victimei a fost determinată de conduita anterioară a acesteia (care îi „vânduse" fetiţa), nu poate fi primită ca o justificare a unei fapte de o gravitate extremă cum este cea dedusă judecăţii şi nu poate conduce la o atenuare a răspunderii penale. Aşa cum a solicitat inculpatul atât în faţa instanţei de apel, cât şi a celei de recurs.
Pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului reflectă criteriile de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social extrem de ridicat al faptei comise, circumstanţele în care aceasta s-a produs (în mod spontan, pe fondul consumului de alcool), vârsta victimei (64 de ani) şi relaţiile în care se găsea cu inculpatul (mama acestuia), circumstanţele personale ale inculpatului (fără antecedente penale), atitudinea sinceră manifestată pe parcursul procesului penal (dincolo de justificarea pe care a încercat să o ofere pentru fapta comisă).
În consecinţă, Curtea apreciază că pedeapsa de 17 ani închisoare este un mijloc de constrângere corespunzător faptei comise de inculpat, fiind de natură a asigura reeducare sa şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, astfel încât nu se justifică reducerea ei sub limita stabilită de prima instanţă.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, deducând prevenţia la zi şi obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N. împotriva deciziei penale nr. 51 din 26 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 august 2007 la 27 mai 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 de lei reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1410/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2130/2008. Penal → |
|---|
