ICCJ. Decizia nr. 1377/2008. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr.1377/2008
Dosar nr. 186/45/2008
Şedinţa publică din 11 aprilie 2008
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 4 din 2 aprilie 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală, a fost admisă sesizarea Tribunalului de Primă Instanţă din Bruxelles-Belgia pentru executarea mandatului european de arestare emis la 1 iunie 2007, în dosarul nr. K.6/001/08, privind pe cetăţeanul român A.M.
S-a dispus predarea persoanei solicitate către Parchetul Federal din Bruxelles sub condiţia prevăzută de art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 şi a respectării principiului specialităţii.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată de la 13 martie 2008 până în prezent.
S-a menţinut starea de arest a persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile de la pronunţarea sentinţei.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
S-a reţinut că, la 5 martie 2008, Curtea de Apel laşi a fost sesizată de B.N.I. cu privire la mandatul european de arestare emis la 1 iunie 2007 de judecătorul de instrucţie din cadrul Tribunalului de Primă Instanţă din Bruxelles pe numele cetăţeanului român A.M., urmărit penal pentru săvârşirea mai multor infracţiuni exploatare a depravării şi a prostituţiei în cadrul comerţului cu fiinţe umane, cu circumstanţe agravante, îndeosebi vârsta minoră a victimelor, vulnerabilitatea acestora fiind dată de situaţia lor administrativă precară sau ilegală şi situaţia lor socială precară, cu acţiunea de participare la activitatea principală a unei benzi de infractori şi spălarea banilor, fapte prevăzute de art. 66, 379, 380, 433 şi 505 C. pen. belgian.
Din cuprinsul mandatului european rezultă că în urma unor controale axate pe moravuri, în mai multe aşezări din Rued Aarschot - Belgia s-a constatat prezenţa unor tinere femei românce ce păreau a fi sub jugul unor proxeneţi şi care se dădeau la desfrâu individual sau împreună.
Aceste tinere identificate în număr de 35 păreau a fi victimele unei unice filiere de exploatare; ele erau în majoritate din judeţele laşi şi Brăila - România, locuiau împreună şi adoptau în stradă tarife şi metode de lucru similare. Aceste victime au locuit în spaţii închiriate de un anume D.M.l., care a folosit în acest scop cărţi de identitate furate sau contrafăcute.
Persoana solicitată a fost însărcinată de către organizaţie cu recuperarea şi trimiterea profiturilor rezultate din depravarea victimelor şi a operat la plecarea din Belgia tranzacţii de peste 230.000 de euro.
S-a subliniat că aceste fapte, presupus stabilite în sarcina persoanei solicitate, denotă un dispreţ atât pentru integritatea fizică şi morală a altuia, cât şi pentru proprietatea acestuia şi pun în pericol siguranţă publică, fiind vorba despre exploatarea unor tinere minore şi cu o situaţie administrativă ilegală.
Având în vedere caracterul repetitiv al uneltirilor delictuale la care a participat persoana solicitată şi starea sa de spirit, s-a exprimat temerea că lăsat în libertate ar putea comite noi fapte asemănătoare sau mai grave ori de a exercita presiuni asupra celorlalte persoane implicate şi care ar urma să fie audiate.
Prin încheierea nr. 3/ MAE din 14 martie 2008, Curtea de Apel laşi a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 29 de zile, începând cu 14 martie 2008, încheiere rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1079 din 24 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Fiind audiată în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, persoana solicitată a declarat că nu consimte la predarea către autorităţile belgiene spre a fi cercetat şi că nu renunţă la regula specialităţii, în sensul că nu este de acord să fie cercetat pentru alte fapte decât cele consemnate în mandatul european de arestare.
La data de 26 martie 2008 s-a comunicat de către autoritatea judiciară belgiană mandatul în copie certificată, precum şi garanţia returnării persoanei solicitate pentru executarea pedepsei.
Verificând actele existente la dosar, prima instanţă a reţinut că, în ciuda refuzului la predare exprimat de persoana solicitată, în cauză nu sunt incidente motivele obligatorii de refuz la executare prevăzută de art. 88 din Legea nr. 302/2004, astfel încât a fost admisă cererea autorităţilor judiciare belgiene şi s-a dispus predarea persoanei solicitate statului emitent al mandatului european de arestare în vederea efectuării urmăririi penale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs persoana solicitată A.M.
Prin motivele scrise de recurs, se invocă încălcarea dispoziţiile art. 241 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 (cu referire la refuzul obligatoriu de extrădare în cazul persecutării pe motive etnice, rasiale, de naţionalitate sau apartenenţă la un grup social), precum şi a dispoziţiile art. 24alin. (2) şi art. 38alin. (2) lit. b) din aceeaşi lege (cu referire la garanţiile oferite din partea statului solicitant cu privire la executarea pedepsei în caz de condamnare, respectiv la expunerea faptelor pentru care se cere extrădarea).
Oral, cu ocazia dezbaterilor asupra recursului, s-a susţinut că mandatul de arestare emis pe numele persoanei solicitate nu cuprinde informaţiile prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004, respectiv nu sunt descrise faptele pretins a fi fost săvârşite de acesta.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate şi sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Din actele dosarului rezultă că obiectul cauzei cu care instanţa de fond a fost investită a constat în executarea unui mandat european de arestare emis împotriva persoanei solicitate de către autorităţile judiciare belgiene, situaţie în care dispoziţiile legale aplicabile sunt cele din Titlul III al Legii nr. 302/2004 referitoare mandatul european de arestare, care potrivit art. 189 alin. (1), au înlocuit începând cu 1 ianuarie 2007, în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene, dispoziţiile în materie de extrădare.
Curtea constată că motivele scrise de recurs fac trimitere la art. 24, 241 şi 38 din Legea nr. 302/2004, însă aceste dispoziţii legale, fiind cuprinse în Titlul II din lege referitoare la extrădare, nu-şi găsesc aplicabilitatea în cauză, potrivit celor expuse anterior.
În ce priveşte critica formulată oral, acesta nu este întemeiată întrucât din hotărârea recurată rezultă că mandatul european ce face obiectul prezentei cauze cuprinde o descriere suficientă a circumstanţelor în care s-ar fi comis faptele de care este acuzată persoana solicitată.
În acest context, este fără relevanţă împrejurarea că nu ar exista la dosar documente în susţinerea învinuirilor menţionate în mandat, căci instanţa nu verifică în această procedură existenţa unor probe de vinovăţie; opoziţia la predare a persoanei solicitate poate pune în discuţie, potrivit art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, numai o eventuală eroare cu privire la identitatea acesteia ori incidenţa unui motiv de refuz al executării, dintre cele enumerate expres şi limitativ în art. 88 din aceeaşi lege, însă aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, în speţă nu îşi găseşte aplicabilitate nici una dintre aceste cauze.
În aceste condiţii, existând la dosar şi garanţia returnării persoanei solicitate în România, în cazul în care împotriva ei se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, hotărârea instanţei de fond prin care s-a dispus predarea acesteia în baza mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare belgiene este legală şi temeinică, astfel încât recursul declarat în cauză este nefondat şi va fi respins, cu obligarea persoanei solicitate la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată A.M. împotriva sentinţei penale nr. 4 din 2 aprilie 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală.
Obligă recurentul persoană solicitată la 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1371/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1410/2008. Penal → |
|---|
