ICCJ. Decizia nr. 1445/2008. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1445/2008

Dosar nr. 5524/89/2006

Şedinţa publică din 18 aprilie 2008

Asupra recursurilor de faţă.

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.

Prin Sentinţa penală nr. 100 din 7 martie 2007 a Tribunalului Vaslui, secţia penală, inculpata O.V.C. a fost condamnată la:

- 4 ani închisoare şi 3 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen.;

- 2 luni închisoare, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 34 lit. b) şi a art. 35 alin. (1) C. pen., pedepsele stabilite au fost contopite, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi trei ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

Pe durata executării pedepsei a fost interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) şi art. 170 C. proc. pen., au fost anulate înscrisurile false, respectiv, fila C.E.C. seria BE 300.00837191 şi factura fiscală seria GLACB nr. 1235280 din 18 februarie 2004, emisă de SC C. SA Galaţi.

A fost menţinut sechestrul asigurător dispus la urmărirea penală asupra unor bunuri (imobile şi mobile) aparţinând inculpatei şi părţii responsabile civilmente.

Totodată, s-a dispus ca, în temeiul art. 6 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, dispoziţia privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., să se comunice Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Galaţi după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de SC L.C. SRL Tulcea şi a fost obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. SA Galaţi, să plătească părţii civile suma de 2.363.906.250 lei, cu titlu de despăgubiri, cu dobânda legală, calculată de la data însuşirii sumei până la achitarea integrală a debitului.

A fost respinsă cererea părţii civile privind obligarea inculpatei la plata de daune morale.

În fine, inculpata a fost obligată, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare, în sumă de 3.500 lei către stat şi de 2.000 lei, către partea civilă SC L.C. SRL Tulcea.

Pentru a hotărî astfel, s-au reţinut, în esenţă, că:

La 18 februarie 2004, inculpata O.V.C., având calitatea de administrator al SC C. SA Galaţi, pe fondul unor neînţelegeri ivite în derularea, fără contracte scrise, a unor afaceri comerciale cu SC L.C. SRL Tulcea, administrată de numitul T.V., a emis factura fiscală seria GLAXB nr. 1235280, în care a menţionat, contrar realităţii, mai multe sume pe care i le-ar fi datorat, pentru felurite „cauze juridice", dovedite, toate, nereale, SC L.C. SRL Tulcea, sume care totalizau 2.363.906.250 lei, înserând, totodată, precizarea potrivit cu care „suma totală de plată se achită cu fila C.E.C. seria BE 300-00837191, emisă de B.C.R. Tulcea, scadentă la data de 18 februarie 2004"; în aceeaşi zi, o copie a facturii a fost expediată prin poştă la un punct secundar de lucru (din Galaţi) al prezumtivei debitoare (SC L.C. SRL Tulcea), ai cărei reprezentanţi au primit-o la 19 februarie 2004.

În continuarea firească a conduitei sale dolosive, inculpata a completat cu toate menţiunile necesare fila C.E.C. seria BE 300-837191, care purta deja semnătura administratorului SC L.C. S.R.L. Tulcea (numitul T.V.) şi ştampilele, una dreptunghiulară şi una rotundă, ale aceleaşi SC L.C. SRL Tulcea, filă C.E.C. în baza căreia, în ziua de 19 februarie 2004, Sucursala Judeţeană Tulcea a B.C.R. i-a plătit suma menţionată în cuprinsul ei, 2.369.906.250 lei.

În apelul declarat împotriva sentinţei de condamnare, inculpata O.V.C. a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., susţinând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale nici uneia din infracţiunile reţinute în sarcină, sub aspectul laturii obiective.

Prin Decizia penală 187 din 8 noiembrie 2007, Curtea de Apel laşi, secţia penală, a apreciat ca neîntemeiate susţinerile privind incidenţa art. 10 lit. d) C. proc. pen., dar, pentru alte motive, a admis apelul declarat de inculpată, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând, a descontopit pedepsele aplicate a redus, de la 4 ani la 3 ani închisoare, pedeapsa aplicată acesteia pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi a art. 76 lit. a) C. pen., a recontopit, în baza art. 34 lit. b) şi a art. 35 alin. (1) C. pen., pedepsele aplicate inculpatei, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., iar în baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani, pe durata acestui termen de încercare inculpata urmând să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. a) - d) C. pen.; totodată, inculpatei i-a fost atrasă atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 863 alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea unei copii de pe decizie judecătorului delegat cu supravegherea din cadrul Tribunalului Galaţi.

În fine, au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs, în termen legal, partea responsabilă civilmente SC C. SA Galaţi, care nu a formulat, în scris, motive de casare, şi inculpata O.V.C., care şi-a motivat, în scris, calea de atac, depunând, la dezbateri, şi concluzii scrise, în cuprinsul cărora a solicitat:

- schimbarea încadrării juridice a faptei de înşelăciune, din art. 215 alin. (1), (2) şi (5) în art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., în raport cu un prejudiciu în sumă de numai 1.802.106.250 lei (înscrisă ca atare, în rubrica „total de plată" - col. 5 + col. 6 a facturii falsificate) în loc de 2.363.906.250 lei (sumă înscrisă în C.E.C.-ul prezentat băncii), urmată de pronunţarea unei soluţii de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., fapta neîntrunind, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute;

- achitarea, pentru acelaşi temei de drept, chiar fără schimbarea încadrării juridice;

- achitarea, tot în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., nici această faptă neîntrunind, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale unei infracţiuni.

Recursul părţii responsabile civil mente SC C. SA. Galaţi este inadmisibil deoarece recurenta nu a exercitat, în cauză, calea de atac a apelului şi potrivit art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., nu avea posibilitatea să declare recurs decât dacă prin Decizia pronunţată în apel ar fi fost modificată, se subînţelege că într-o manieră de natură a-i afecta interesele, soluţia din sentinţă, ceea ce nu s-a întâmplat, modificarea sentinţei prin Decizia instanţei de apel privind numai individualizarea tratamentului sancţionator penal aplicat inculpatei, modificarea ce, în mod evident, nu poate legitima utilizarea de către partea responsabilă civilmente, omisso medio, a căii de atac a recursului.

Cu privire la criticile formulate de inculpat O.V.C.;

a) Abstracţie făcând de constatarea că schimbarea încadrării juridice, în una mai uşoară, în raport cu un prejudiciu pretins mai mic (sub două miliarde lei) decât cel reţinut în rechizitoriu şi în hotărârile judecătoreşti pronunţate (sentinţă, decizie în apel) este solicitată pentru prima dată în recursul de faţă, Înalta Curte apreciază că încadrarea juridică sub care inculpata a fost trimisă în judecată şi condamnată [(alin. (5) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP))], este cea corectă, prejudiciul în raport cu care această încadrare juridică s-a impus a fi reţinută fiind de 2.363.906.250 lei, adică suma efectiv exoperată din conturile bancare ale părţii civile şi intrată, prin fraudă, în cele ale părţii responsabile civilmente, menţionarea în acea rubrică a facturii falsificate a unei sume mai mici neputând avea, în circumstanţele mai sus arătate, chiar dacă nu ar fi rezultatul unei erori, nici o semnificaţie sub aspectul încadrării juridice.

Aşa fiind, prima critică se învederează neîntemeiată.

b) Fără a deduce din formularea motivului de casare examinat mai sus asumarea (recunoaşterea) implicită de către inculpată a infracţiunii de înşelăciune, Înalta Curte apreciază că elementele constitutive ale acesteia au fost corect stabilite, activitatea infracţională realizându-se prin „mijloace frauduloase", care, la rândul lor, constituie o infracţiune [(falsificarea, în însuşi conţinutul său, cu prilejul redactării, fals intelectual, a unui înscris, document financiar, contabil, sub semnătură privată, faptă încadrată corect în art. 290 alin. (1) C. pen.)], ipoteză la care se referă alin. (2) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP); în context, Înalta Curte apreciază, în vădit dezacord cu inculpata că inducerea în eroare a băncii plătitoare a existat şi ea a constat în însăşi prezentarea, spre încasare, a unui C.E.C. emis în baza unui facturi false, prilej cu care inculpata a exploatat în folosul său prezumţia, în fond, inexactă în speţă, că suma înscrisă în acel C.E.C. chiar era datorată de „trăgător" (partea civilă) „beneficiarului" (partea responsabilă civilmente), încât „trasul" (banca) nu avea nici un motiv să refuze operaţiunea, cu atât mai mult cu cât „creditul" (în înţelesul de „încredere") este de esenţa activităţii comerciale"; în raport cu cele expuse şi această critică este neîntemeiată.

c) în fine, nu este întemeiată nici cea de a treia critică, prin care se susţine că fapta încadrată de organele judiciare (procuror, instanţă) în prevederile art. 290 alin. (1) C. pen., nu ar întruni, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale acestei infracţiuni. Sub acest aspect este decisiv să se observe că, în dezacord flagrant cu rubricaţia standardizată („Demunirea produselor sau a serviciilor"), factura fiscală a fost emisă pentru sume care reprezintă nu „livrări de produse" sau „prestări de servicii" definite, ci, fie „despăgubiri" (primele trei menţiuni), fie „returnări de plăţi" (ultimele două, care pe deasupra pot fi şi suspectate că au fost adăugate ulterior completării rubricii" Total de plată !"), „cauze juridice" potenţial litigioase, care nu o îndreptăţeau pe inculpată să valorifice fila C.E.C. în discuţie, chiar admiţând că ar fi intrat şi ar fi rămas în mod licit în posesia acestei file, şi aceasta cu atât mai mult cu cât, de principiu, garanţiile nu pot fi valorificate decât cu concursul justiţiei.

Faţă de cele ce precedă, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată şi, ca inadmisibil, recursul declarat de partea responsabilă civilmente, cu obligarea recurentelor, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata O.V.C. împotriva deciziei penale nr. 187 din 8 noiembrie 2007 a Curţii de Apel laşi, secţia penală.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea responsabilă civilmente SC C. SA împotriva aceleiaşi deciziei penale.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2008.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1445/2008. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs