ICCJ. Decizia nr. 1363/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1363/2008
Dosar nr. 6041/3/2007
Şedinţa publică din 11 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1598 din 23 noiembrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 6041/3/2007, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul G.E., zis „E.N." la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 4 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la un an şi 9 luni închisoare.
S-au aplicat prevederile art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele, stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 alin. (l) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat reţinerea şi arestarea preventivă începând de Ia 26 ianuarie 2007 la 23 noiembrie 2007.
S-au confiscat 571 comprimate de methadonă şi 12,05 gr. heroină, rămasă în urma analizelor de laborator.
În esenţă, instanţa a reţinut că, la data de 25 ianuarie 2007, în locuinţa inculpatului G.E. a fost găsită cantitatea de 12,50 gr. heroină (din care se puteau obţine aproximativ 60 doze) atât pentru consumul său, pentru cel al concubinei sale S.R.A., cât şi pentru vânzare (conform declaraţiilor martorilor N.I., B.D.I. şi N.A., care confirmă cumpărarea de la inculpat a unor doze de heroină cu suma de 50 lei pentru fiecare doză).
Inculpatul a recunoscut doar fapta de consum propriu de droguri.
Prin Decizia penală nr. l8/ A din 24 ianuarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.E. A computat detenţia de la 26 ianuarie 2007 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 pct. 18 şi, în subsidiar, art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând achitarea sa pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi reducerea pedepsei.
Înalta Curte, examinând cauza sub aspectele invocate, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce urmează:
Referitor la comiterea unei erori grave de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, caz de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte consideră că nu este incident în cauză acest caz de recurs, deoarece situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţe pe baza declaraţiilor martorilor audiaţi (mai sus menţionaţi), a percheziţiilor domiciliare, procese verbale de supraveghere, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică, precum şi a declaraţiei inculpatului.
Potrivit art. 69 C. proc. pen., declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi Ia aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Or, împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000, nu se coroborează cu fapte sau împrejurări ce ar rezulta din ansamblul probelor administrate în cauză, astfel încât ea nu poate fi luată în considerare la stabilirea adevărului, astfel cum în mod legal au stabilit cele două instanţe(de fond şi de apel).
Constatând că instanţele nu au comis nici o eroare în stabilirea situaţiei de fapt, Înalta Curte va respinge acest prim caz de casare invocat de recurentul inculpat.
Sub aspectul cazului prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nici acest caz de casare nu este incident în cauză, deoarece instanţele au avut în vedere prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepsei.
Astfel, instanţele au avut în vedere atât gravitatea faptelor săvârşite (consum ilicit de droguri de mare risc şi trafic ilicit de droguri de mare risc), persoana inculpatului (infractor primar), împrejurări care agravează şi atenuează răspunderea penală [(concursul de infracţiuni şi, respectiv circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii)].
În raport cu aceste criterii, pedeapsa de 7 ani închisoare a fost corect individualizată, neimpunându-se reducerea pedepsei.
Pentru aceste motive, recursul declarat de inculpat va fi respins, ca nefondat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va scade din pedeapsă timpul reţinerii şi al arestării preventive începând de la 26 ianuarie 2007, la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat G.E. împotriva Deciziei penale nr. l8/ A din 24 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 26 ianuarie 2007 la 11 aprilie 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1361/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1385/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
